În umbra războiului din Siria, a ofensivei Turciei împotriva milițiilor kurde, în umbra procedurii de impeachment inițiată de statul profund american împotriva președintelui Dobald Trump, în umbra războiului comercial SUA-China și a telenovelei vechi de trei ani a Brexitului, apar simptomele unei noi crize globale. Protestele de pe toate meridianele au cauze specifice ce țin de contextul intern, insa au și cauze comune, o dinamică similară și anunță crize similare.
O infimă scumpire aruncă în aer o țară întreagă
Chile este cea mai stabilă și mai prosperă țară din America Latină. Chile nu a participat la un război de 140 de ani. Creșterea economică este stabilă comparativ cu restul țărilor din regiune. Cu toate acestea, a fost suficientă o mică scânteie pentru ca oamenii să iasă în stradă – scumpirea cu 5% a biletului de metrou în capitală. Asta pentru că statul chilian ”era o oală sub presiun de decenii, iar acum a explodat”, spune Rodrigo Booth, de la Universitatea din Santiago. În spatele prosperității din statisticile interne și internaționale se ascunde altceva: ”Protestele au puțin de-a face cu transportul public. Este vorba despre uriașa inegalitate”, spune Rodrigo Booth.
Stațiile de metrou din Santiago de Chile au fost distruse de protestatari, pagubele se ridică la peste 200 de milioane de dolari. Au fost incendiate magazine, sedii de bănci. Au murit opt persoane. Iar asta în cea mai prosperă țară sud-americană, cu un nivel de trai peste cel din România.
Președintele Sebastian Pinera, un miliardar în dolari ales în 2018, a decis să aplice rețeta neo-liberală de a retrage statul din economie, de a reduce subvențiile și de a lăsa piața să dicteze, iar asta în timp ce prăpastia dintre bogați și săraci crește. Asigurările medicale private sunt extrem de scumpe în Chile, în timp ce asigurările de stat nu acopera multe tratamente. Președintele Pinera a turnat gaz pe foc, la începutul mandatului, când a numit doi miniștri controversați, apropiați fostului regim al generalului Augusto Pinochet. Actualul ministru de Interne, implicat în reprimarea protestelor, Andres Chadwick, este unul dintre acești susținători ai fostei dictacturi.
Unde duce taxarea convorbirilor WhatsApp?
Libanul este cel mai democratic stat arab și unul ditre cele mai prospere din regiune. Și aici, a fost nevoie doar de o mică scânteie: guvernul premierului Saad Hariri a decis să impună o taxă pentru convorbirile pe… WhatsApp. Același guvern a decis să reducă fondurile pentru pompieri, iar apoi incendiile au mistuit și așa puținele păduri din Liban. Întreruperile furnizării energiei electrică sunt frecvente. În anii din urmă, Libanul s-a confruntat cu o gravă criza a gunoaielor, care a generat ample proteste antiguvernamentale, la fel cum se întâmplă și in multe orașe din Italia sufocate de deșeuri.
Cine conduce guvernul care vrea să taxeze aplicatia WhatsApp? Saad Hariri este membru al unei familii extrem de bogate și influente, iar libanezii au aflat că, recent, Hariri i-a oferit 16 milioane de dolari frumoasei sud-africance de care este îndrăgostit. Acum, libanezii cer demisia premierului sunnit, a președintelui creștin Michel Aoun și a președintelui șiit al Parlamentului. Condus după un sistem al cotelor de reprezentare pe criterii confesionale, Libanul este expus corupției. Țara nu a avut buget timp de un deceniu, iar cetățenii nu știu ce se întâmplă cu banul public. Există analiști care sugerează că soluția ar fi venirea la putere a armatei, pentru a înlocui acest sistem confesional, transplantat acum și în Irak. Armata este formată în principal din soldați șiiți și ofițeri creștini.
Proteste separatiste în Catalonia
Puțini cetățeni ai Chinei se bucură de libertatea celor 7 milioane de locuitori ai Hong Kongului și de proseritatea lor. Însă asta nu a ferit guvernul local de proteste, ba chiar le-a alimentat și mai mult. Scânteia a fost un proiect legislativ care ar fi permis extrădarea rezidenților din Hong Kong în China continentală. Legea a fost abandonată, însă protestele nu s-au oprit, în ciuda avertismentelor dure de la Beijing. Acum, hongkonghezii protestează nu împotriva limitărilor actuale ale libertăților lor, ci împotriva unor potențiale limitări viitoare. Regimul de la Beijing nu va accepta niciodată concesiile cerute de rezidenții din Hong Kong, ceea ce poate explica frustrarea și vehemența celor din urmă.
Catalonia este printre cele mai dezvoltate și prospere regiuni ale Spaniei. Modul în care s-au mobilizat cei din Hong Komng este studiat la seminarii publice în Barcelona. Aici, sute de mii de catalani au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva sentințelor cu închisoare de la 9 la 13 ani aplicate liderilor separatiști care au încercat să proclame independența față de Spania, în 2017. Criza separatistă din 2017 a afectat economia regională, multe companii mutându-și sediile din cauza instabilității politice.Acum, populația se revolta atât împotriva deciziei justiției pe care am menționat-o, cât și împotriva guvernului, căci nivelul de trai scade. Iar guvernul regional încearcă să se ascundă în spatele unor noi promisiuni separatiste.
Reformele neoliberale și FMI duc la starea de urgență
Ecuador a fost una dintre țările latino-americane care a înregistrat o creștere economică stabilă și care s-a ridicat constant în timpul celor două mandate ale președintelui de stânga Rafael Correa. Acum, Ecuadorul este sub stare de urgență, cu sute de mii de oameni ieșiți în stradă, cu un parlament care contestă guvernul.
Correa și-a investit capitalul de simpatie într-un colaborator apropiat, vicepreședintele sau Lenin Moreno, ales președinte în 2017. La scurt timp de la instalarea un funcție, Moreno și-a schimbat radical orientarea – s-a apropiat de SUA, a decis retragerea dreptului de azil pentru Julian Assange (care a fost ridicat de poliția londoneză dupa anii petrecuți în ambasada ecuadoriană), s-a retras din Alianța Bolivariană a Popoarelor din America (ALBA, inițiativa fostului președinte venezuelean Hugo Chavez și a Cubei castriste), a semnat un acord de împrumut cu FMI.
De la acest acord au plecat și actualele proteste și criza politică. Pentru a se plia pe solicitările FMI, președintele a eliminat subsidiile la combustibil. Sub presiunea străzii, președintele Moreno și-a anulat decretul. Însă haosul ese abia la început, pentru că reformele structurale cerute de FMI includ și reducerea programelor sociale din vremea președintelui Correa, înghețarea salariilor, reducerea taxelor pentru multinaționale. Totul într-o țară cu mari inegalități, care a avut șapte președinți în zece ani, în perioada 1996-2007, și a cărei populație abia începuse să simtă creșterea economică în propriile buzunare. Împotriva președintelui s-a mobilizat și populația indigenă.
Un autocrat dar apreciat de populație
Tot populația indigenă este în prim-plan și în Bolivia, de data aceasta de partea președintelui în funcție, Evo Morales, primul președinte indigen al țării. Evo Morales a candidat, la alegerile de duminică pentru un al patrulea mandat. În 2009, Morales a modificat constituția, pentru a avea dreptul la trei mandate prezidențiale. Apoi, în 2016, Morales a pierdut un referendum prin care a vrut să-și asigure dreptul la al patrulea mandat. L-a salvat Tribunalul Electoral, cu judecători numiți de președinte,care decis că respingerea candidaturii sale ar fi o violare a drepturilor omului.
Acum, după alegeri, populația a ieșit în stradă pentru a protesta împotriva fraudării alegerilor. Informațiile publice despre numărătoare voturilor s-au oprit după contabilizarea a 84%. Morales câștigase 45,3%, în timp ce rivalul Carlos Mesa avea 38,2%. Protestatarii consideră că Morales va frauda alegerile.
Însă Morales a fost și un președinte care a redus mult sărăcia. A permis defrișări, pentru ca fermierii să-și poată ridica micile afaceri. A majorat mult cheltuielile statului, pe baza zăcămintelor mari de gaze naturale. Rivalul său, Carlos Mesa, este reprezentantul elitelor albe din țară și are un mesaj neo-liberal – reducerea cheltuielilor și binecunoscutele ”reforme structurale”, adică austeritate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.