Înfrângerea lui Traian Băsescu de către Emil Boc

În iunie 2010, Traian Băsescu mai acorda guvernului Boc încă 60 de zile necesare implementării măsurilor de austeritate dictate de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. La începutul lunii septembrie, acelaşi Traian Băsescu, prin vocile prezidenţiale Elena Udrea, Sulfina Barbu ş.a., cerea guvernului Boc depunerea mandatului. Era primul semn că preşedintele era dispus să renunţe la serviciile lui Emil Boc, a cărui prestaţie a prăbuşit partidul în sondaje.

Atunci, prim-ministrul a întors jocul venind cu varianta remanierii. Au zburat din guvern Berceanu şi Videanu, neiubiţi de Băsescu, dar şi Sebastian Vlădescu, omul preşedintelui. În total, au fost remaniaţi şase miniştri, locul lor fiind luat – şi aici a dat Boc lovitura – de oameni din provincie, impuşi de mogulii locali ai PDL. Astfel, Emil Boc şi-a salvat postul de premier, lărgindu-şi baza de susţinere în partid.

Tot atunci s-a abandonat definitiv calendarul alegerilor interne din PDL, ce preced în mod necesar şi logic Convenţia Naţională – denumită aşa după model american, în loc de congres. S-au preferat, de către Emil Boc şi, de-acum, camarila sa, o serie de reconfirmări ritualice în funcţie ale preşedinţilor de organizaţii judeţene. S-a aplicat în viteză şi cu mare succes principiul leninist al centralismului democratic, conform căruia deciziile în partid se iau de un grup restrîns de „revoluţionari” sau „activişti” de profesie şi se execută, întocmai şi la timp, de marea masă a membrilor. Aşa-numitele conferinţe de alegeri nu au fost decât formule ritualice menite a consfinţi deciziile iluminaţilor din partid!

Trebuie observat că PDL aproape şi-a încheiat aceste alegeri judeţene (fără a se face înainte alegeri la nivel de comune, oraşe, municipii şi circumscripţii electorale, după cum prevăzuse Biroul Politic Naţional în primăvara lui 2010!) şi, cu excepţia Hunedoarei, peste tot au fost reconfirmaţi unicii candidaţi – preşedinţii în funcţie. Emil Boc şi-a consolidat puterea în teritoriu.

La mijlocul lunii februarie a.c. a devenit din ce în ce mai limpede pentru preşedintele Băsescu faptul că măsurile guvernului (oarecum inevitabile) precum şi prestaţia personală a lui Emil Boc (oarecum… evitabilă!) au decredibilizat puternic administraţia centrală şi duc PDL spre un dezastru electoral. Atunci a avut loc întâlnirea de la Vila Lac 1 între preşedinţii de organizaţii judeţene ai PDL, Emil Boc şi Traian Băsescu. Preşedintele pare să fi câştigat în acea seară, doar doi lideri votând pentru menţinere lui Boc ca premier – Daniel Buda şi Radu Berceanu -, trei-patru s-au abţinut, iar 37 au votat pentru înlocuirea premierului cu un tehnocrat. Boc părea tocat, împachetat şi expediat la Cluj via Tarom! Dar noptea e, nu-i aşa, un sfetnic bun.

Schimbarea lui Emil Boc ar fi însemnat paralizarea imediată a întregului lanţ de influenţă, interese şi bani al elitei partidului, proaspăt reconfirmată în funcţii. A doua zi, la Parlament, premierul a întors din nou jocul, lăsându-l pe Traian Băsescu, dimpreună cu enigmaticul său tehnocrat, într-un ofsaid flagrant, observabil de pe Lună!

Mai mult, anunţarea candidaturii (şi a) lui Vasile Blaga la şefia partidului l-a făcut pe preşedinte să se resemneze şi să afirme, deconcertant, că îl susţine pe Emil Boc la Convenţia Naţională!

Vă rog să observaţi că aceasta va avea loc pe 14 mai, iar pe 13 mai Comisia Naţională de Statistică va confirma, mai mult ca sigur, ieşirea din recesiune. E un amănunt de organizare care spune câte ceva despre abilitatea politicianului Boc Emil.
După 14 mai, vom avea aşadar un preşedinte al PDL reconfirmat cu largă majoritate de către… reconfirmaţii din judeţe şi un premier mai determinat ca niciodată să-şi ducă mandatul până la capăt.

P.S. Aseară Emil Boc „a spart” barajul mediatic şi a apărut, la oră de vârf şi confortabil, la Realitatea TV. Nu ar fi nici o surpriză să-l vedem zilele următoare şi la Antena 3!

Preluare din www.FTR.ro