Institutul Elie Wiesel acuză retorica lui Mihai Fifor la adresa lui Dominic Fritz

Disputa dintre Mihai Fifor și Dominic Fritz

Reacția Institutului „Elie Wiesel” a venit ca răspuns la o postare mai amplă a lui Mihai Fifor, în care parlamentarul PSD îl acuza pe primarul Timișoarei de „trădare de țară”. Punctul de plecare al conflictului este încercarea grupului Renew Europe, din care face parte USR, de a împinge în Comisia LIBE a Parlamentului European o rezoluție care pune sub semnul întrebării respectarea statului de drept în România.

În mesajul citat de instituția pentru studierea Holocaustului, Fifor i se adresează lui Fritz direct, numindu-l „Fritz” în mod repetat, cu tentă peiorativă, ori afirmând că acesta are o „construcție sufletească diformă”, „urâtă”, „schimonosită de ura față de români”. Parlamentarul mai scrie că nu i-ar fi acordat niciodată cetățenia română lui Fritz, motivând că acesta nu ar avea „caracterul, probitatea morală, fibra de a fi român”.

Fraza centrală a mesajului, „simpla cetățenie nu te face român, Fritz”, este cea care a determinat reacția publică a Institutului Elie Wiesel, instituție de stat aflată sub coordonarea Guvernului României, cu rol de cercetare, educație, comemorare a Holocaustului.

Ce transmite Institutul „Elie Wiesel”

În postarea publicată pe pagina oficială de Facebook, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” afirmă că Mihai Fifor „se exprimă cu același canon” ca Nae Ionescu, atunci când, în prefața romanului „De două mii de ani”, îi transmitea lui Mihail Sebastian ca nu va putea fi niciodată „omul de la Dunărea Brăilei”, ci „evreul de la Dunărea Brăilei”.

Instituția citează un pasaj din prefața lui Nae Ionescu, potrivit căruia evreul „suferă pentru că este evreu”, ar înceta să fie evreu doar în momentul în care nu ar mai suferi, situație descrisă drept „o apăsătoare fatalitate”, deoarece „nimeni nu poate înceta a fi ceea ce este”.

Postarea instituției continuă cu un avertisment istoric: „Acum 85 de ani, politicieni ai statului român au hotărât că cetățenia nu te face român. Astăzi, unii politicieni reiau vocabularul, ideile care au distrus comunități întregi.” Referirea la „acum 85 de ani” trimite spre perioada 1940-1941, marcată de legislația antisemită a statului național-legionar, ulterior a regimului Antonescu, prin care evreii cu cetățenie română au fost deposedați de drepturi, pe motive etnice, religioase.

Paralela cu prefața lui Nae Ionescu

Prefața scrisă de Nae Ionescu în 1934 pentru romanul „De două mii de ani” al lui Mihail Sebastian rămâne, în istoriografia culturală românească, unul dintre cele mai discutate texte ale perioadei interbelice. Deși Sebastian îi ceruse prefața ca gest de prietenie intelectuală, Nae Ionescu a folosit spațiul pentru a susține teza conform căreia identitatea evreiască este ireductibilă, ireconciliabilă cu apartenența la națiunea română, indiferent de gradul de asimilare culturală sau de cetățenie.

Formula „omul de la Dunărea Brăilei” versus „evreul de la Dunărea Brăilei” a devenit, în timp, un reper folosit de istorici, critici literari pentru a ilustra mecanismul prin care apartenența etnică este plasată deasupra cetățeniei, a identității culturale asumate. Este exact acest mecanism retoric pe care Institutul Elie Wiesel îl identifică în mesajul lui Mihai Fifor, adresat lui Dominic Fritz, german de origine, care a obținut cetățenia română.

Diferența de context, unul etnic-religios în anii 1930-1940, altul legat de apartenență politică, origine etnică germană, în prezent, nu schimbă, potrivit instituției, structura discursului: ideea că un cetățean cu acte în regulă nu poate fi considerat cu adevărat parte a națiunii, din cauza originii sale.

Miza publică a comparației istorice

Postarea Institutului Elie Wiesel se înscrie într-un tipar mai larg al instituției, aceea de a semnala, în spațiul public, folosirea unui limbaj cu ecouri istorice problematice, indiferent de tabăra politică din care provine. Instituția a intervenit, în trecut, ori de câte ori discursul public românesc a reactivat tropi asociați propagandei antisemite, naționalist-exclusiviste din perioada interbelică, cea a celui de-Al Doilea Război Mondial.

Reacția a alimentat, în mediul online, o dezbatere mai amplă despre limbajul folosit de politicieni în conflictele publice, despre limitele criticii politice legitime atunci când aceasta alunecă spre argumente legate de origine etnică, apartenență, „autenticitate națională”. Mesajul lui Mihai Fifor nu a fost, până la momentul redactării acestui articol, retras ori nuanțat public de către parlamentar.

Cazul readuce în atenție, o dată în plus, felul în care memoria Holocaustului, textele fundamentale ale culturii române interbelice, precum prefața lui Nae Ionescu, continuă să fie repere active de raportare pentru instituțiile de profil atunci când evaluează discursul public contemporan.