Insula Zu (44)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Insula Zu, apărută la Editura Tracus Arte în 2016

Robin îşi impune să nu mai gândească niciodată aşa: dacă va începe să se îndoiască de minunata insulă, atunci aceasta va dispărea. Nici în momentele când i se face greaţă când îşi aminteşte de Insula Zu, nici în momentele acelea să nu gândească aşa! Atunci, pur şi simplu, s-o ignore. Şi să revină când – în mod sigur! – va avea din nou nevoie să revină. E ca şi cu mâncarea: uneori, mai ales când ai mâncat prea mult, nu suporţi să mai vezi nici cele mai apetisante bucate. Dar, după o vreme, nu poţi fără mâncare. Comparaţia aceasta este o tâmpenie, se scutură Robin şi coboară să inspecteze din nou toată construcţia, tot Palatul. De data asta, cu alt gând: nu-şi mai bate capul să imagineze şi, deci, să realizeze spaţii înzestrate cu obiecte apte să faciliteze cu cât mai puţin efort fizic orice dorinţă. „Cât mai puţin efort fizic” pentru că Robin, ca şi Radu, este convins că efortul fizic este bun doar pentru menţinerea formei fizice, a sănătăţii, în ultimă instanţă. O convingere pe care Radu n-a mai repetat-o în public, după ce a spus în clasa a cincia elementară că nu este dispus să spargă lemnele şi să le care în pivniţă, întrucât acesta este un lucru pe care ar trebui să-l îndeplinească un aparat. „Şi nici să lucrezi pe câmp, n-ai fi dispus?” l-a întrebat dirigintele clasei. „Nici.” „Şi atunci ai mânca aparate?” „Vorbiţi aşa de parcă ar trebui să muncim ca în epoca primitivă!” Dirigintele s-a supărat rău şi i-a informat şi pe părinţii elevului „Care e ultimul de la care să se fi aşteptat la asemenea vorbe! Un elev cu note bune şi fără abateri, dar care, …trebuie să fiţi atenţi cu el: asemenea idei se pot dezvolta în lene sau, şi mai rău, în acte de nesupunere faţă de legi şi cutume general acceptate!”. Când a plecat dirigintele şi părinţii i-au cerut socoteală, Radu le-a spus că munca fizică nu este decât pentru animale. Sau, mai bine zis, n-ar trebui să fie decât pentru animale. Şi pentru aparate. Nu pentru animale, s-a corectat, pentru aparate! Pentru om, mişcarea ar trebui să fie doar pentru sănătate, nu pentru muncă. Pentru muncă sunt aparatele! Radu nu mai ţine minte ce i-au răspuns părinţii, dar ştie ce a spus el. Şi ce ar mai spune şi acum.

Robin coboară iarăşi şi inspectează din nou toată construcţia, tot Palatul. De data asta[1], cu alt gând: până acum, la fel ca şi Radu, şi-a bătut capul să imagineze şi, deci, să realizeze spaţii înzestrate cu obiecte apte să faciliteze cu cât mai puţin efort fizic orice dorinţă. De data asta, îşi bate capul să imagineze şi, deci, să realizeze spaţii şi obiecte care să nu îndeplinească nici un scop precis. Păi, dacă Radu a susţinut în public că necesitatea de a face şi de a dispune de lucruri inutile este una dintre deosebirile dintre om şi animal, hai să facem şi să adunăm lucruri inutile! Dar ce? Ce lucruri putem imagina şi realiza care să nu fie bune nici pentru mâncare, nici pentru apărare, nici pentru confortul fizic, ce lucruri fără de care se poate trăi fără probleme? După ce se gândeşte îndelung, Robin imaginează o maşinărie, o idee cu care Radu a revenit pe Strada Constituţiei şi a dus-o şi în cabinetul lui de director adjunct de la REVAD. După ce termina treburile de serviciu, la fel ca întotdeauna, făcea schiţe, măsura, desena. Când a ştiut exact ce voia, s-a întors pe Insulă. Acolo într-adevăr nu trebuie să presteze nici un fel de muncă fizică, acolo e suficient ca Robin să-şi imagineze ceva şi ideea se materializează instantaneu. Trebuie doar să ştie exact ce vrea. (Acesta este o condiţie indispensabilă ca să se realizeze ceea ce gândeşte.) Pentru condiţie fizică şi menţinerea sănătăţii este suficient să înoate o oră pe zi în marea cea mai albastră în care se oglindeşte întreaga Insulă. Când intri în apa aceea vie, devii şi tu o parte din ea, din curcubeul mişcător, albastrul care irizează toate culorile şi revine albastru. Şi Radu şi Robin preferă marea munţilor. Pe Insula Zu are munţi câţi vrea, munţi pornind chiar din spatele Palatului şi, spre deosebire de oriunde altundeva, munţii reflectaţi în mare devin materiali şi în apă şi, înotând, faci în acelaşi timp, dacă vrei, şi alpinism! Dacă vrei. Robin nu prea vrea şi se mulţumeşte doar să înoate. Efortul fizic este pentru sănătate. Şi pentru plăcere.

Radu îşi aduce aminte – când o fi fost asta? – de o discuţie de pe o terasă de pe Strada Constituţiei, o discuţie în legătură cu premiile Ig Nobel şi cercetările nefolositoare. Nevoia de idei şi obiecte nefolositoare făcând şi ele diferenţa dintre om şi animal, cel puţin aşa a auzit el la o discuţie de la televizor, o discuţie ce i-a revenit de multe ori în minte. Chiar şi în momentele cele mai neaşteptate.

Robin instalează pe pajiştea din faţa intrării principale o maşinărie din metal şi lemn: pe nişte ţevi ca nişte picioroange, puse în mişcare de energia solară, câteva manete se învârt într-o parte şi în alta. Se învârt fără nici un rost. Se învârt fără nici o pauză. La nesfârşit! Şi totul pe muzică.

Când îi povesteşte lui Victor că a văzut la televizor ceea ce, de fapt, a imaginat şi realizat el pe Insulă, Schneider, ajuns, în sfârşit, profesor universitar plin, îl ascultă atent şi îi răspunde că „aşa ceva fix la fel am văzut şi eu la Documenta de la Kassel, un eveniment expoziţional de artă modernă care transformă întregul oraş, o dată la trei ani, într-un uriaş muzeu. Acolo vezi tot felul de asemenea drăcovenii”. Iar Pavel n-a spus decât „Tâmpenie! Mai bine ar folosi banii pentru nevoile reale ale oamenilor!”.

Întors pe Insulă, Robin priveşte lung la „drăcovenie”, ascultă muzica, apoi o face să dispară. Mai stă o vreme acolo şi spaţiul i se pare îngrozitor de gol. Noroc că Insula Zu este prevăzută cu UNDO. „Drăcovenia” reapare la locul ei.

[1] Ceea ce-l face să înţeleagă că există şi un ACUM paralel cu un alt ACUM. Sau, probabil, cu nenumăraţi ACUM în ACUM.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.