Intelectualii puterii şi demisia morală

Va fi ce în ce mai greu de suportat nu numai discursul politicienilor şi clientelei de la putere, ci şi al intelectualilor puterii (linguşitorii lui Băsescu, oportuniştii de serviciu, mercenarii de presă) cu cât intrăm în campanie electorală… Apropierea alegerilor locale naşte deja patimi impardonabile. Dacă aveţi nervii tari, nu vă invit să-i citiţi pe Mircea Mihăieş şi Ion Cristoiu (de necrezut, atât de diferiţi la caracter, au fost uniţi sub steagul Palatului Cotroceni; personal, încerc să cred în onestitatea lor; ei scriu cum gândesc, e opţiunea lor să susţină, liberi, puterea până în pânzele albe; deşi puterea a adus România în stare de faliment şi ar trebui să o critice; amândoi sunt perfect previzibili în tot ce scriu, nu ştiu de ce se mai obosesc să scrie), în ziarele în care semnează. Nu, ci să vedeţi comentariile cititorilor la articolele celor doi, care mie-mi ridică părul pe cap. Ele seamănă şi cu fluieratul general împotriva Elenei Udrea la meciul lui Bute. Natural, cititorii celor doi reacţionează dur în faţa demisiei morale. E curios, ei doi nu cred că înjurăturile „sunt pe bune”, că sunt efectiv detestaţi de majoritatea cititorilor (uneori reacţionând iraţional, alteori din motive de diferenţă de opţiuni, n-ar trebui să ne batem capul), ci sunt convinşi că la mijloc e mâna lungă a… celor aflaţi în opoziţie, care pun anume „postaci” să-i înjure ca la uşa cortului. De unde atâta naivitate sau cinism? Comedia e că deranjul cel mare pentru aceşti intelectuali ai puterii e legat de aceste comentarii ale cititorilor (să nu uităm că se lucrează la un proiect de lege în Parlament care să interzică toate aceste comentarii neconvenabile!). Uitaţi-vă, apoi, la atitudinile publice nedemne ale celor aflaţi la putere, să dau tot două exemple, şi tot de intelectuali „străluciţi” de-ai lui Băsescu: Sever Voinescu şi Sebastian Lăzăroiu. Primul, de când a devenit purtător de cuvânt al PDL, dă dovadă de atâta zel conformist că preferi să schimbi canalul de televiziune când îl vezi – parlamentarul Sever Voinescu, dintr-un jurnalist independent, a devenit un membru PDL de cea mai tristă condiţie (partidul comunist ar fi fost mândru de el). La fel Sebastian Lăzăroiu (fost consilier prezidenţial, azi ministru al Muncii), dintr-un sociolog echidistant, a devenit un clănţău al puterii care te scârbeşte prin atacurile de rea-credinţă la adresa opoziţiei, de doi bani. Tot ce face opoziţia e luat peste picior, considerat imbecil, în cel mai bun caz. Deşi se vede cu ochiul liber că opoziţia are orice majoritate în sondaje, azi, adică populaţia îi dă ei dreptate, şi nu puterii.

Atmosfera va deveni irespirabilă în viaţa politică românească, otrăvită în principal de aceşti intelectuali ai puterii. Normal ar fi să nu-i mai citesc sau să schimb canalul de televiziune când îi aud pe cei ce servesc puterea. România e pe fundul prăpastiei şi intelectualii puterii îşi permit să ia în derâdere tot ce vine din partea constructivă (inclusiv critica e constructivă) a opoziţiei, politice sau civice. Lor ar trebui să le fie ruşine că sunt profitorii acestui regim al sărăciei. Fiind de la sine înţeles că toţi cei ce sunt în opoziţie îşi fac datoria de onoare de a-i trage de mânecă pe cei aflaţi trecător la putere. Sunt scoşi din minţi îndeosebi aceşti profitori, intelectuali ai puterii, că nu li se cântă în strună mediocrului Băsescu şi camarilei lui din guvern, că-i critică? Ultima ispravă a intelectualilor puterii e solidarizarea cu neajutoratul ministru al Educaţiei Funeriu, care şi-a dat bacalaureatul înainte de Revoluţie la… Strasbourg. Marele anticomunist şi antisecurist Mircea Mihăieş nu a căzut pe gânduri? El şi-a dat înainte de Revoluţie bacalaureatul în Franţa? Am îndoieli că a putut să iasă din ţară înainte de Revoluţie, darmite să studieze în Occident. Eram zilele acestea într-un parc bucureştean şi, tare, am auzit: „Nu se poate domnule, ce ascunde Funeriu? Cine erau părinţii lui, dacă l-au ţinut la studii în Franţa? Erau de la Ambasadă?”. Dar ştim toţi cine era la ambasadă înainte de Revoluţie… Aceasta e adevărata problemă: că în Guvernul României se perpetuează şi fiii „foştilor”. O fi întâmplător că România la vârf e condusă de „foşti”? Băsescu era trimisul Securităţii la Anvers, iar actualul Boc era nomenclaturist UASCR-PCR. Se vede de la o poştă că e o regrupare a sistemului ticăloşit, care nu vrea de 21 de ani să dea puterea din mână, se schimbă doar foştii membri ai FSN, ieri PSD, azi PDL.

Actuala opoziţie (dovedită neputincioasă în ultimii trei ani ai regimului Băsescu, care se bazează pe o majoritate minimă parlamentară, făcută din trădători plecaţi din opoziţie) se iluzionează că din toamnă va avea loc o remaniere guvernamentală – fie şi pe seama neatragerii banilor europeni de către miniştrii actualului Cabinet corupt. Şi la ce ajută România o asemenea remaniere, la care se va schimba un ministru cu altul, din aceeaşi coaliţie? Speră să vină noul guvern în Parlament, să fie dat jos de actuala majoritate parlamentară, care într-un an şi jumătate dispare de pe eşichierul politic?