Tragedia Europei este ilustrată bine de bancul cu bărcile și elicopterul. Un preot este surprins de o inundație. Se apropie o barcă cu vâsle, pregătită să-l ia. El refuză, spunând că îl va salva Dumnezeu. Apele devin și mai furioase. Vine o barca cu motor, dar preotul refuză. Vine apoi un elicopter, iar preotul refuză. În cele din urma se îneacă. Ajunge în Rai și îl întreabă pe Dumnezeu de ce nu l-a ajutat. ”Ți-am trimis două bărci și un elicopter. Ce ai fi vrut să mai fac?”. Dumnezeu a trimis Europei o criză a datoriilor suverane, o pandemie și pe Vladimir Putin. Iar Europa a spus: ”Nu, mulțumesc. Ne vom uni când va veni o criză”, scrie Wolfgang Munchau, pentru Eurointelligence.
”Povestea Europei nu are încă un deznodământ. Suntem încă în plină desfășurare. Mă aștept însă ca finalul să nu fie uniunea în care cred pro-europenii. Cred că Europa de azi este în poziția Imperiul Habsburgic în ultimii săi ani – bogată, sătulă, intelectuală, culturală însă sortită eșecului. Franz-Iosif nu putea fi salvat de nicio politică. Astfel am ajuns să consider că toate întrebările despre cum să rezolvam problemele economice și de politica externa ale Europei sunt neinteresante. Au fost întrebări pe care ni le-am pus în anii 1980 și 1990, când UE a creat ceea ce se numește eronat uniunea economică și monetară. Ni le-am pus în anii 2000, când am vorbit enorm de mult despre reformele structurale. După criza financiara globală am vorbit despre uniunea fiscală.
Dacă este să mă întrebați de ce anume are nevoie Europa acum, aș spune că de toate cele de mai sus și mai mult decât atât. Ideile de mai sus nu au fost susținute de nicio majoritate la vremea lor. Nici măcar propunerile cele mai timide – să ne amintim de ”obligațiunile roșii” și ”obligațiunile albastre”. Nimeni nu a îndrăznit să vorbească despre lucrurile de care era cu adevărat nevoie. Toate ideile acestea, mai îndrăznețe sau mai timide au eșuat din cauză că statele membre nu au vrut să renunțe nici la cea mai mica felie de suveranitate. Dacă vrem să înfruntăm ce vine peste noi din SUA și China, ar trebui să aplicam cea mai dură versiune a reformelor refuzate atunci.
Dar, în deceniul acesta, ambiția Europei s-a redus mult. Piața unică de care Europa vorbește mereu nu este ceea ce pare. Potrivit FMI, barierele interne în UE sunt mai mari decât tarifele lui Trump. Iar, după ce a renunțat la jumătatea drumului la piața unică și la uniunea economică, UE se îndreaptă acum spre un alt proiect pe care să-l abandoneze la jumătate – Europa Apărării.
Cred că momentul în care integrarea UE a murit a fost vara anului 2012, la apogeul crizei datoriilor suverane, când liderii UE au încetat discuțiile despre o Uniune politică și fiscală și au mers pe varianta unui bailout din partea Băncii Centrale Europene. Până în 2012, Uniunea fiscală a fost un posibil scenariu pentru UE. Acum se vorbește despre crearea unei uniuni a piețelor de capital, însă ce rost are? Nu poate exista așa ceva fără o uniune fiscală și fără un instrument al datoriilor suverane. Acestea două din urma necesită măcar o mică uniune politică. Nu există soluții tehnice care să ocolească aceste lucruri.
UE s-a resemnat cu ideea că devine o uniune bazată pe niște reguli ce are drept activitate principală transferul plăților. Atât. Nu există vreo cale directă de unde suntem acum către o uniune politică și nu are rost să ne prefacem că avem o economie integrată și o piață de capital. Poate că va apărea ceva care va pretinde că este o uniune a piețelor de capital, însă nu va putea să direcționeze economiile sectorului privat către investiții profitabile. Asta nu se va vedea în bugetele naționale. Așa cum nimeni nu a văzut fondurile UE pentru relansare economica în statisticile macroeconomice.
Alegerea pe care UE o va face va avea consecințe pe termen lung. Europa va rămâne în urmă din punct de vedere tehnologic, al inovației, al oportunităților de afaceri, al productivității și restul indicilor care măsoară economia. Va rămâne în urmă pentru că toate acestea au nevoie de o piață cu adevărat liberă pentru bunuri, servicii și capital. Europa nu are nevoie de o uniune politică pentru a completa piața unica. Are nevoie de o uniune politică pentru că fără ea nu poate exista o piață unică adevărată.
Chiar dacă proiectul UE va eșua, Europa va rămâne un loc frumos în care să trăiești, la fel ca Austria înainte de Primul Război Mondial. Imperiul Habsburgic s-a rupt violent pentru că alunecat într-un război. Nu spun că UE va avea aceeași soartă. Însă nici nu exclud asta, având în vedere sentimentul militarist din capitalele europene. Analogia cu Imperiul Habsburgic se termină la nivelul anului in 1914.
Mai departe, statele membre vor prelua tot mai mult din puterea de decizie și vor submina piața unică a UE și politica concurenței. Noua coaliție din Germania tocmai a reformat regulile fiscale naționale fără nicio coordonare cu partenerii europeni. Au făcut la fel cu subsidiile acordate companiilor la plata electricității Ei speră să găsească o cale pentru a ocoli regulile europene și obiecțiile venite din partea altor state membre. Poate că vor găsi o asemenea cale. Fiecare stat membru va găsi câte o cale de a le ocoli pe celelalte. Într-o bună zi vom uita ca UE încă există.
Știri rusești la care doar tovărășii idioți utili și trădătorii suveraniști mai cred in ele.