Invitaţie în hotelul-balon

Zece expozanţi, şapte designeri şi trei colective de cercetare în domeniu prezintă studiile lor din ultimii şase ani, bazate pe o regândire a obiectelor care ne înconjoară. Create în funcţie de noile evoluţii economice, sociale şi, nu în ultimul rând, psihologice ale omului contemporan, soluţiile propuse au în vedere un nou raport al individului şi al mediului său de viaţă cu lumea înconjurătoare.

Preocupările estetice ale designerilor deceniilor trecute sunt înlocuite de o gândire organică, bazată pe ecologia individuală şi pe nevoia economisirii resurselor naturale. În mod paradoxal, îndepărtarea de la peisajul natural către unul construit este menită să refacă legăturile individului cu lumea.

Designerii François Azambourg, Ruedi Baur, François Brument, Jean-Louis Fréchin, Olivier Gassies, Mathieu Lehanneur, Jean-Marie Massaud şi cele trei colective pariziene – Delo Lindo, EDF R&D Design şi Machin Machin – pornesc de la ideea că “este cât se poate de evident că, mai devreme sau mai târziu, o revoluţie la scară mondială a mediului înconjurător va avea loc”, după cum afirmă Michel Bouisson, curatorul expoziţiei.

Demersul principal al designerilor este acela de a reda obiectului de uz cotidian sensul strictei lui funcţionalităţi şi de a asigura confortul locuirii în funcţie de noile condiţii tehnologice, economice şi sociale. Rolul lumii virtuale, a cărei influenţă asupra schimburilor interumane este încă neevaluată, presupune, pentru aceşti cercetători în design, găsirea unor soluţii “etice” ale artei lor. Fie că este vorba despre obiectul de folosinţă zilnică, ca în cazul proiectului "Daily living, territory for experiment" al lui Delo Lindo, de “ritualurile domestice” (Matali Crasset: "Hypothesis of links") sau de îndrăznelile tehnologice (Jean-Louis Fréchin: "Living in the digital world"), totul este gândit în funcţie de utilitate şi de confortul individual.

“Coşurile” lui Delo Lindo refac în limbaj contemporan vechile vase de depozitare de mare banalitate, ledurile “lustrei” lui Fréchin prevăd o interconectare a obiectelor într-o reţea, Olivier Gassies propune “domesticirea apei” cu ajutorul vaselor pentru “apă vie”, „apă dulce” şi “ apă proaspătă”, dar şi economisirea ei cu ajutorul unui, de altfel, foarte decorativ colector de rouă din porţelan, lemn lăcuit şi plastic.

Şi dacă foarte tentantele vaze ale lui François Brument îşi pot schimba forma printr-o programare informatică, combinând analiza vocii posesorului cu o modelizare 3D – are şi o notă de umor fin -, dispozitivele de răcire a aerului din încăpere propuse de agenţia “machin machin” se apleacă asupra posibilităţilor economice de folosire a energiei. Imaginarea unei uşi care se întredeschide la o anumită temperatură sau a unui mic ventilator cu senzor voltaic, încorporat într-un recipient dublu de gresie, este vădit inspirată din modalităţi tradiţionale de schimbare a atmosferei înconjurătoare, iar hotelul-dirijabil, în formă de balenă imaginat de Jean-Marie Massaud, menit să asigure călătoriile atât de gustate în vremea noastră, aminteşte de maşinile viitorului visate de scriitorii de science fiction.

Propunerile nu se opresc aici. Designul arhitectural, urmărind tehnicile alternative de stocare a energiei (Studio Design EDF R&D) sau cele de signalectică ale lui Rudi Baur, stă alături de aparatele de filtrare a aerului de către plante, asociate ideii de farmacopee în relaţia corpului uman cu mediul înconjurător.

Pentru nespecialist, expoziţia poate prezenta unele dificultăţi de înţelegere a mecanismelor tehnice. Dincolo de ele însă, ea este o invitaţie plină de inteligenţă, de poezie şi de umor adresată vizitatorului, care-şi poate imagina, la rândul lui, obiectele ce vor popula lumea viitorului.

O selecţie de filme de la şcolile de design din Franţa şi de la Agenţia pentru Promovarea Creaţiei Industriale şi un catalog în care partea teoretică ocupă un loc important formează latura documentară a direcţiilor de cercetare actuale, menite să configureze designul unui viitor mai mult sau mai puţin apropiat.