Involuție democratică accelerată

Zile tensionate pentru societatea românească. Excese și tensiuni din toate părțile. Practici electorale contestate de ambele părți. Și candidați ai puterii, și reprezentanți ai opoziției reclamă nereguli.

Culmea este că nimeni nu se străduiește să le clarifice. Un prieten îmi povestește cum a explodat cumpărarea de voturi în ultimele zile de campanie și mai apoi în ultimele ore ale votului. Spune că sumele au crescut progresiv pe măsură ce ziua alegerilor s-a apropiat. Iar în ziua cu pricina se negocia direct pe scările de la intrarea în clădirea în care se afla secția. Au sunat la poliție și la 112 și n-a venit nimeni. Pe vremuri, în județul Ilfov s-a fraudat la greu. Mai ales în perioada 1990-2000. După 2000 a mai scăzut și am putea spune că după 2009 n-a mai fost un fenomen.

Am bătut județul Ilfov la toate alegerile din acești 30 de ani. Am văzut autobuzele cu votanți și cadourile. Electorale. De la miei tăiați în restaurante periferice la frigidere, aragaze, băncuțe și cărucioare date cadou. De data aceasta, prozaicele pomeni ilfovene au dispărut și au fost înlocuite cu cash.

Validarea proceselor verbale în laboratoarele STS (serviciu militar subordonat președintelui României și implicat ca și acesta în procesul electoral) a știrbit urme suplimentare de îndoieli. Toate contestațiile și acuzele de la Biroul Electoral al Sectorului 1 sunt cercetate de procurori și încă nu cunoaștem rezultatele. Oricum, numirea unui procuror fără recomandări de imparțialitate este un semn mare de dubiu. Scandalul provocat de USR și amplificat de PSD a dat în vileag și alte nereguli, dînd nas și Gabrielei Firea să se considere fraudată și lui Piedone să refuze eventuala renumărare.

În loc să se calmeze și să se lămurească din aproape în aproape, scandalul se amplifică.

În asemenea ‎zile tensionate, rolul de mediator al președintelui Iohannis ar fi trebuit să iasă în evidență și să cîntărească enorm. El ar fi trebuit să pledeze în sensul mobilizării instituțiilor și al apărării prestigiului acestora. Or, în cele trei apariții publice ale președintelui Klaus Iohannis, acesta s-a întrecut în partizanat și atacuri politice, fiind de departe factorul cel mai important în generarea tensiunii. Comportamentul său partizan a fost încurajator și pentru subiectivismul sau nepăsarea, uneori chiar implicarea, unor institutii. Garantul respectării Constituției și al echilibrului între forțele politice s-a purtat ca un conducător de oști al unei tabere.

Autorul proiectului România normală, devenită cea mai banală lozincă politică, s-a transformat în motorul tensiunilor din România. Stau dovadă toate acuzele și imperativele folosite de el în campania anti-opoziție din ultimii ani.
Pe cale de consecință, el poate fi considerat responsabil de nerespectarea obligațiilor sale ‎prevăzute de Constituția României!