Frumoasă şi dătătoare de speranţă prestaţia de până acum a noului preşedinte al României. Impecabilă chiar, îmi stătea pe limbă să spun. Dar pete sunt şi în soare, darmite în acţiunile noastre, bieţi oameni, aflaţi noi sub vremi, iar nu invers, cum observa cronicarul.
Cele două discursuri prezidenţiale rostite până acum în Parlament sunt într-adevăr fără cusur. Dar nu putem să ne limităm, precum însuşi Iohannis spunea, doar la ce vorbim. Trebuie să mai şi facem. Iar la capitolul faptelor, unele lucruri scârţâie, pe ici, colo. Cel puţin aşa s-ar părea, la o grăbită ochire.
Iată două exemple. Precum făcuse şi Băsescu până acum, noul preşedinte a purces la o vastă acţiune de decorare a unor cadre în special din MAI, sector extrem de ramificat al activităţii guvernamentale, în cadrul căruia s-au întâmplat şi se întâmplă în continuare unele chestii dubioase, repede acoperite precum ţambalul cu mult evocata batistă. S-au ridicat deja voci din mass-media care au pus, nu ştiu cu câtă îndreptăţire, sub semnul întrebării nu numai numărul celor care s-au văzut răsplătiţi pentru o activitate ce intră oricum în zona sarcinilor de serviciu, ci şi unele nume de pe lista întocmită de generalissimul ministru de resort, specialist mai cu seamă în desssou-uri ale vestimentaţiei cazone, dacă nu ale politichiei. Un semn de întrebare oricând valid, având în vedere atât persoana de la originea listei în cauză, cât şi uşurinţa cu care noul preşedinte, de bănuit a nu fi încă un foarte bun cunoscător în domeniu, s-a grăbit să înghită pe nemestecate toate numele de pe ea.
Al doilea exemplu e mult mai sensibil şi delicat, privind SRI-ul aflat tocmai în zilele acestea sub bombardamentul unor declaraţii a căror veridicitate nu poate fi contestată din start – şi mă refer la acuzele Elenei Udrea, victimă, se pare, a acestui important şi dilatat peste poate serviciu secret, cât şi la multitudinea de comentarii acide venite din aceleaşi mass-media sau din partea unor politicieni. Mai precis, trei şefi ai unor importante sectoare din SRI s-au cerut în audienţă la domnul preşedinte Iohannis tocmai în această perioadă tulbure în care s-a pus la îndoială integritatea şi buna credinţă a directorului interimar al instituţiei, alt generalissim băsesc, Florian Coldea. Prin refuzul tranşant de a-i primi, domnul Iohannis şi-a declinat într-un mod nepermis orice competenţă în domeniu, dând un semnal greşit că ar merge cu ochii închişi pe mâna celui acuzat printre altele că şi-a însuşit o mare parte din suma destinată cândva răscumpărării a trei ziarişi răpiţi în Irak.
Acest din nou de patru ori înstelat general e suspectat din greu de a practica, ca şef de facto al SRI, ceea ce cunoaştem sub numele de poliţie politică, şi nu fără argumente demne de luat în seamă de către oricine. Pe internet circulă o serie de documente incriminante nu numai la adresa lui, ci a întregii instituţii, o demnă, se zice pe-acolo, urmaşă a Securităţii din epoca comunistă. Ştim de altfel cu toţii că nu putem vorbi mai nimic la telefoanele noastre, de frica ascultării lor, zi şi noapte, de către multitudinea de servicii secrete părând angajate într-o adevărată competiţie între ele, din acest punct de vedere.
În asemenea condiţii, respingerea de către şeful statului a cererii celor sus-pomeniţi mi se pare un gest nu numai inelegant, ci dând un semnal cu totul greşit şi descurajant pentru, bănuiesc, numeroşii oameni din sistem care ar vrea să-şi facă cu onestitate datoria într-un climat sănătos, şi nu înveninat de atâtea şi atâtea suspiciuni. În condiţiile în care Comisia parlamentară însărcinată cu controlul activităţii SRI e preş la picioarele acestui serviciu, fiind mai degrabă un organ de implementare a sarcinilor venind din partea sa privind activitatea parlamentară, singurul care îi mai poate pune piciorul în prag în vederea scuturării de moştenirea grea din întunecata perioadă comunistă este preşedintele statului român care, prin CSAT, are toate pârghiile necesare atât pentru analiza activităţii instituţiei, cât şi pentru îndreptarea eventualului păcătos.
N-am vrea să vedem, la finalul primului său mandat, un nou preşedinte ce se declară învins de sistem. Ne auziţi cumva, domnule Klaus Iohannis?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.