José Emilio Santamaría Iglesias s-a născut la Montevideo (Uruguay) în 1929. A crescut ca fotbalist în academia Clubului Nacional de Football din Montevideo. A strălucit ca fundaş central, deşi antrenorul uruguayan Enrique Fernández a fost cel care i-a văzut calităţile pentru a deveni fundaş central dreapta. Din această poziţie a scris istorie în fotbal. A ratat, însă, convocarea pentru Cupa Mondială din 1950, pe care Uruguayul avea să o câştige în urma celebrului „Maracanazo”.
Deși era uruguayan, a ales să joace pentru Spania
A participat însă la următoarea Cupă Mondială, cea din 1954 din Elveţia, unde s-a remarcat atât de mult încât a atras atenţia Realului Madrid. Madrilenii s-au aruncat în cursa pentru transferul său, lucru pe care l-au reuşit în 1957. Iar restul este istorie: la Madrid a jucat 337 de meciuri pe parcursul a nouă sezoane. A marcat două goluri şi a fost o piesă fundamentală a acelei echipe care s-a impus în primele cinci ediţii ale Cupei Europei, între 1956 şi 1960. A câștigat trei dintre acestea şi a adăugat, de asemenea, „La Sexta”, în 1966. La acestea s-au adăugat, de asemenea, şase titluri de campion, o Cupă Intercontinentală şi o Cupă a Generalului.
Integrarea sa în Spania a fost atât de profundă încât a ajuns să joace pentru naţionala spaniolă, în 16 meciuri între 1958 şi 1962. A participat cu echipa naţională la Cupa Mondială din Chile din 1962, unde a disputat două meciuri în faza grupelor.
Jose Emilio Santamaria a fost și un antrenor de succes
S-a retras în 1966 şi şi-a început cariera de antrenor.A activat la echipele de juniori ale clubului Real Madrid. În 1968 a antrenat echipa olimpică a Spaniei la Jocurile Olimpice de la Mexico. În 1971 a fost angajat ca antrenor al clubului Espanyol, funcţie pe care a ocupat-o timp de şapte sezoane.
A antrenat din nou echipa olimpică în 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova. În acelaşi an a fost numit selecţioner naţional pentru a conduce Spania la Cupa Mondială care urma să aibă loc în ţara noastră în 1982. După Cupa Mondială, s-a retras de pe banca tehnică.
Un om prietenos și deschis față de presă
Un om prietenos şi mereu deschis către presă pentru a vorbi despre anii săi de glorie, el şi-a amintit pentru AS, în august 2022, de perioada petrecută la Real Madrid şi de afecţiunea pe care o avea pentru club.
„Real Madrid avea grijă de tine chiar şi în ceea ce priveşte gestionarea economiilor tale. Fiul meu, când era un bebeluş de un an, a rămas timp de şase luni doar cu mine la Madrid, pentru că soacra mea s-a îmbolnăvit şi soţia mea a trebuit să plece cu ea în Uruguay. Real Madrid m-a susţinut în tot acest timp, iar viaţa mea se rezuma doar la antrenamente, la jocurile cu Real Madrid şi la îngrijirea copilului. Nu-mi puteam imagina altă viaţă. Real Madrid te ascultă, are grijă de tine, te plăteşte şi îţi oferă prestigiu. Îţi oferă totul”.
A fost, înainte de toate, un apărător al spiritului clubului, al filosofiei conform căreia exigenţa „albilor” este maximă: „Toţi cei care semnează cu Madridul sunt obligaţi să cunoască istoria Madridului, să li se explice. Aşa este mai uşor să obţii ceea ce s-a obţinut. Madridul nu poate pierde pentru că joacă întotdeauna pentru a câştiga. În ziua în care pierzi, trebuie să te duci acasă şi să nu ieşi timp de o lună. Aici nimeni nu renunţă până la final. Adversarii au simţit asta pe propria piele. Suporterii s-au molipsit de această nebunie şi de aceea sunt atât de mândri că sunt de la Madrid”.
