Comuna Cornu, aflată pe circulatul DN 1 care duce bucureștenii spre stațiunile de munte, a devenit celebră în ultimii ani. Oameni politici și-au făcut vile, prețul metrului pătrat de pământ a crescut, așa încât concurează azi cu orice teren dintr-un oraș mare, aleile sunt asfaltate, gardurile vopsite. Și posibilitatea dezvoltării unei afaceri nu e de neglijat. Deschiderea spre drumul național, construirea de pensiuni, amplasarea unei benzinării oferă plusvaloare.
Așa se face că Primăria comunei Cornu, prin interesele diverșilor investitori ori numai doritori, a încurcat planuri cadastrale, a suprapus terenuri 2, 3, 4, 5 într-unul, a atribuit, donat ori vândut mai mult pământ decât există în realitate. Și așa s-au trezit localnici, cumpărători, proprietari că terenul lor a fost mutat mai la deal ori mai la vale, la stânga sau la dreapta, cu drumuri șterse peste noapte dintr-o linie trasă pe un plan cadastral, cu loturi de pământ încurcate, remăsurate, desființate.
Au urmat cereri de lămurire a situațiilor în urma cărora au venit răspunsurile autorităților locale, care sfidează bunul-simț și dreptul de proprietate. S-au început procese, s-au obținut hotărâri judecătorești inutile, întrucât autoritățile din zonă nu vor să le aplice.
Pământ luat cu japca de un sătean
Gheorghe Chițulescu a avut un teren pe locul unde se află acum fabrica de medicamente Micron. A vândut 6.089 mp, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 48/1997 6.089, către SC Automar Impex SRL. La rândul ei, SC Automar Impex SRL a vândut terenul fabricii de medicamente. Și asta a fost tot. Gheorghe Chițulescu n-a mai avut apoi niciun teren în zonă. Cu toate astea, moștenitorii au deschis acum acțiune în instanță la Judecătoria Câmpina, pentru partaj judiciar, cu scopul de a intra în posesia unui alt teren din zonă, pământ care aparținea de fapt bisericii din Cornu, fostului preot și primăriei. Terenul în cauză are o suprafață de aproximativ 7.500 mp.
Povestea a început în anii ᾽80, când Gheorghe Chițulescu a primit în administrare atât terenul bisericii, cât și pe cel al preotului paroh de la acea vreme, în schimbul unui chirii modice. Așa se face că acesta a avut în folosință ani de zile cele două proprietăți. Anii au trecut, preotul a murit fără moștenitori, iar Gheorghe Chițulescu a continuat să se folosească de cele două terenuri ca fiind ale sale.
Tot în acea perioadă, un alt vecin, Ion Nedelcu, s-a trezit că numitul Chițulescu a intrat și pe proprietatea sa și i-a tăiat copacii. A depus o plângere la primărie, prin care sesiza Consiliul Local că Gheorghe Chițulescu nu are teren în acel loc și a pus stăpânire nu doar pe terenurile bisericii și ale preotului, dar a încălcat și proprietatea sa.
„Pe data de 9 septembrie 1980 m-am dus la un loc al meu să încarc niște fân și am găsit pe Ghițulescu Gheorghe pe locul meu, unde îmi tăiase un arbore plută și a cosit câteva petece de iarbă. L-am întrebat de ce mi-a făcut aceste stricăciuni și a început să mă amenințe că dacă mă mai prinde pe acest loc care e al meu, mă bate și mă omoară, că este locul lui. Chițulescu Gheorghe, văzând acest loc pe care preotul îl dădea în arendă și știa că preotul nu are copii sau alți descendenți și era bătrân și bolnav, a păzit momentul când el și soția sa a plecat de acasă în stațiune la băi pentru tratament în 1954. Chițulescu Gheorghe, împreună cu fiul său, soția și fiica sa, a tăiat mărăcini de cătină și a închis acest izlaz. (…) Când s-a întors preotul Provniceanu acasă, l-a acționat în judecată pentru această faptă, dar s-au împăcat, să-l lase să stăpânească această parcelă, că îi plătește chirie. După câțiva ani preotul a încetat din viață, iar Chițulescu a devenit stăpân și proprietar pe tot locul care se învecina cu mine. Iar mie mi-a spus că i-a făcut popa testament. Dar printre locul care-l stăpânea popa era și un loc al bisericii pe care îl stăpânea tot preotul și acest loc este trecut în planul comunei Cornu și indicat ca loc al bisericii. Deci Chițulescu stăpânește și folosește și acest loc care este proprietatea statului.“
Primăria nu a rezolvat însă situația. A eliberat adeverință de rol moștenitorilor lui Chițulescu, în care se menționează faptul că terenul le aparține. Și așa a început partajul între urmași pentru terenul bisericii și al preotului. În baza adeverinței și a doi martori, urmașii lui Gheorghe Chițulescu au deschis acțiune în instanță pentru a obține dreptul de proprietate asupra celor două loturi de pământ.
În schimbul terenului însușit de Gheorghe Chițulescu, Primăria Cornu a atribuit bisericii un alt teren, cu 2.000 mp, în aval. Toate aceste mutări de terenuri s-au soldat cu alte măsurători care au dus la suprapunerea planurilor cadastrale cu alți vecini. Nu doar Ion Nedelcu, care i-a vândut apoi lui Tudor Anescu, a avut de suferit, ci și o altă vecină, Salomeea Băjenaru, care, la rândul ei, a vândut și ea Lilicăi Stanislav, și așa, prin încurcăturile provocate de primărie, au început procese fără sfârșit între vecini.
În acest an, moștenitorii lui Gheorghe Chițulescu au vândut drepturile litigioase proprietarului benzinăriei Etu Oil, deținută de SC Neptun SA, al cărei acționar principal este Mihai Anastasescu.
„Toate aceste încurcături însă, litigiile între vecini, s-au petrecut sub oblăduirea Primăriei comunei Cornu, pentru a-i da SC Neptun SA, patronată de Mihai Anastasescu, posibilitatea să-și extindă investiția. Mai mult, OCPI Prahova, deși avea posibilitatea să constate suprapunerea terenurilor, din cauza superficialității, a închis ochii la aceste nereguli, care au fost constatate abia în anul 2015, când Tudor Anescu a vrut să-și actualizeze documentația de cadastru în sistemul unic de proiecție STERO 1970“, spune expertul judiciar Florin Stăncescu.
Documentația pentru proprietatea lui Tudor Anescu nu a putut fi finalizată, deoarece, la începutul anului 2015, conform planurilor cadastrale cu nr. 10449/2008, proprietatea Lilicăi Stanislav a fost repoziționată de către OCPI Prahova, astfel încât s-a suprapus în proporție de 100% cu terenul lui Tudor Anescu.
Primăria Cornu a donat o proprietate care nu-i aparține
Primăria Cornu a transferat un teren către Biserica „Sf. Cuv. Paraschiva“. Terenul se află în centrul comunei, lângă sala de sport, și are o suprafață de aproximativ 2.500 mp. O parte din acest teren era însă proprietatea Carolinei Stoenescu. În momentul când moștenitorii acesteia au vrut să facă succesiunea, au constatat că suprapunerea era de 100%. Localnicii spun că părintele paroh a aflat despre faptul că acest teren este proprietatea unei persoane private, și nu a primăriei, și ar fi dispus să renunțe la el. Deocamdată însă lucrurile rămân încurcate.
Drumuri desfiinţate din vârful pixului
Consiliul Local al comunei Cornu, prin Hotărârea nr. 37/2003, emisă în temeiul Legii 215/2001, art. 125, a dat în administrare și folosință un teren de 2,1 hectare pentru construirea Așezământului Monahal Cornu. Din hotărârea Consiliului Local reiese că acest teren se afla în patrimoniul privat al comunei Cornu. În documentația de cadastru, întocmită în 2003, de către ing. Stoicescu Doina, care a efectuat planurile topografice fără a ține cont de situația din teren, se precizează ca identificare tarlaua 14, parcelele 534 și 535. Cele două loturi de teren se aflau însă între două drumuri de exploatare: 536 și 532. Acestea au dispărut odată cu întocmirea noilor planuri cadastrale și au fost incluse în terenul atribuit Așezământului Monahal pentru construcția mânăstirii „Sf. Ioan Evanghelistul“ și „Sf. Cuv. Eufrosina“. Ștergerea celor două drumuri a blocat accesul către parcela 538, proprietatea Elenei Iorga.
La solicitarea expresă a proprietarei de a se reface cele două drumuri, Primăria Cornu a negat existența lor anterioară, deși harta din anul 1965 arată contrariul. Cele două parcele 534 și 535, atribuite de primărie Așezământului Monahal, au avut inițial 2,1 hectare, însă prin includerea celor două drumuri s-au mai adăugat câteva sute de metri pătrați terenului.
Elena Iorga, proprietara parcelei 538, rămasă fără drum de acces, a făcut petiție și la Oficiul de Cadastru, unde i s-a recomandat de către ing. Virgiliu Nanu, directorul OCPI Prahova, să se adreseze instanței ori să urmeze calea amiabilă și să ajungă la o înțelegere cu autoritățile locale. Acesta n-a răspuns însă clar care este situația celor două drumuri de exploatare care figurau în documentația cadastrală întocmită înainte de anul 2003, când cele două drumuri au fost șterse.
…comuna asta nu e cumva aceia în care are conacul „boierul” care-și „numără ” ouăle – năstase ?
Dati-ne si o veste buna . Nu-i asa ca pe proprietatea lui Adrian Nastase primaria n-a indraznit sa suprapuna nici un alt teren in mod litigios ? Fiindca ar fi pacat ca o productie de oua de asemenea amploare precum cea livrata de Domeniile Nastase sa fie umbrita de incertitudini cadastrale de cea mai joasa extractie . Doua puncte urmate de litera D .