Puțină lume știe că Arhipelagul Galben are o țintă anume. Poate greșesc, poate nu. Marele public de pe planeta noastră nu urmărește astfel de lucruri în mod constant. Pot să constat asta și de unul singur, căscând gura pe rețelele de socializare care împânzesc toată planeta noastră. Nu trebuie să aștept ca serviciile secrete sau institutele de sociologie sau academia sau consilierii mei să întocmească rapoarte speciale pentru cancelaria prezidențială. Arhipelagul Galben e una dintre piesele politice de calibru care au apărut pe eșichierul politic și strategic al planetei noastre, brusc, dintr-odată, când nu se aștepta nimeni. Marile Puteri de pe planeta noastră, Imperiul de Nord, Regatul Soarelui, Imperiul Insulelor Albastre, Regatul Cerului, Trilaterala Verde, Insulele Purpurii, Continentul Cețurilor și multe altele au fost sceptice de la bun început în privința apariției Arhipelagului Galben deși mai toate aveau oamenii lor răspândiți pretutindeni pe planetă, baze militare, puncte de observație, sateliți militari, alianțe strategice, companii, asociații culturale precum și o constelație de misiuni, așezăminte și lăcașuri religioase.
Serviciile noastre secrete și-au făcut datoria cu brio în această privință. Unul dintre directorii lor, cândva, absolvise cursurile universității de informații din Regatul Vestic. El a documentat așa cum se cuvine evoluția Arhipelagului Galben până în anul când a fost demis din fruntea serviciilor secrete pe motiv că ar fi spionat pe una dintre amantele unuia dintre regii noștri. Dar el s-a remarcat în lumea serviciilor secrete și printr-o strategie de excepție prin care a monitorizat ani și ani toate acțiunile serviciilor secrete ale Imperiului de Nord. El a fost primul care a aflat despre mezalianța dintre comuniștii care activau în Imperiul de Nord și Împăratul Nordului. Mezalianță care continuă și astăzi.
Din păcate nu am avut șansa să-l cunosc pe acel director teribil pentru că a murit într-un accident de automobil cu câțiva ani înainte ca eu să devin Președinte. El a lăsat în urma sa o carte de memorii care a fost publicată după ce serviciile secrete au periat manuscrisul așa cum se cuvine. E pentru prima oară când mărturisesc că am avut manuscrisul original la mine acasă mulți ani de-a rândul fără ca să știe nimeni. Din nefericire, când au fost Marile Inundații, am pierdut manuscrisul într-o viitură puternică ce a măturat orășelul în care locuiam. L-aș putea reproduce din memorie, poate.
O să încerc într-o zi. Cert este că, după ce am aflat cifra exactă a magazinelor deschise de refugiații sosiți din Arhipelagul Galben, mi-am dat seama că nu e o întâmplare și nici semnul libertății economice totale din democrațiile noastre deschise. Un raport al poliției, care a ajuns, se pare, întâmplător, la cancelaria prezidențială, preciza că în unele cartiere, în jurul magazinelor se produceau frecvent busculade, încăierări, bătăi. Unul dintre directorii serviciilor secrete mi-a replicat că e vorba de conflicte minore care nu erau nici de sorginte religioasă, nici de natură economică.
Nici vorbă de ură rasială. Dar flerul meu îmi vorbea despre altceva. L-am chemat pe consilierul meu pe probleme de învățământ universitar și i-am sugerat să inițieze prin contactele sale o serie de simpozioane, conferințe, dezbateri în lumea universitară având ca temă conflictualitatea din cartiere cu întreaga ei problematică. Consilierul meu a fost pur și simplu entuziasmat și s-a achitat de această sarcină cu brio. Ministrul Culturii, un liberal cam tomnatic, a încercat să-și aroge paternitatea acestor acțiuni, fiind prins total nepregătit.
Prim Ministrul socialist i-a băgat tot timpul bețe în roate și astfel că cohorta de profesori universitari de sorginte socialistă din întreaga țară a intrat în conflict major cu cohorta de profesori universitari de sorginte liberală, la care s-au adăugat câțiva profesori universitari care erau membri în câteva partide satelit sau partide de buzunar. Pot să spun cu mâna pe inimă că toată tevatura asta mi-a venit ca o mănușă. Televiziunile otrăvite s-au inflamat ca de obicei, editorialiștii de la cotidianele naționale au tras cu toate armele din dotare, lumea s-a animat pe rețelele de socializare, în universități, în consiliile locale și primării.
Discursurile din parlament au redevenit virulente după ce o bucată de vreme parlamentarii se moleșiseră. Din rapoarte secrete, pe care le-am primit la cancelaria prezidențială, am constatat că spionii Arhipelagului Galben erau cumva bulversați de noua tendință. Ceea ce m-a surprins, a fost că spionii Imperiului de Nord și-au schimbat atitudinea față de spionii noștri cu care aveau contacte construite cu migală, în timp. Imperiul de Nord a părut să privească cu o oarecare simpatie ceea ce se întâmpla la noi și asta m-a făcut să înțeleg că, totuși, Imperiul de Nord era îngrijorat de expansiunea planetară a Arhipelagului Galben deși, în mod oficial, el s-a arătat gata oricând să încheie chiar o cooperare militară cu arhipelagul. Grupul Insulelor Albastre și Conglomeratul Oceanic au mărit efectivul spionilor din țara noastră și au înființat o rezidență specială care avea ca obiectiv monitorizarea efectivă a spionilor Arhipelagului Galben. În toată tevatura asta, vălurită departe de ochiul acerb al jurnaliștilor și de opinia publică, eu eram de fapt interesat să contracarez afluxul uriaș de mărfuri și de produse de proastă calitate care afluiau prin rețelele extinse de magazine deschise de refugiații sosiți din Arhipelagul Galben.
Autorizațiile, înlesnirile, aprobările și așa mai departe, obținute de refugiați, erau toate apanajul socialiștilor și eu trebuia să pot face ceva în condițiile reale pe care le aveam. Sigur că m-am gândit să schimb guvernul, să-l fac să cadă de dimineață și până seara, să-i bag la pârnaie pe miniștrii socialiști și să-i neutralizez pe miniștrii liberali dar asta ar fi fost o acțiune nerealistă și riscantă de vreme ce Imperiul de Nord punea presiune pe noi în mod oficial războindu-se direct cu Grupul de Insule Albastre și cu Conglomeratul Oceanic. Știam că oamenii vor cumpăra produsele ieftine venite din Arhipelagul Galben pentru că, în general, oamenii se orientează către așa ceva, oriunde pe planeta asta.
O campanie publică, în mass media, ar fi produs un efect invers. Iar un resentiment public, stârnit împotriva refugiaților, ne-ar fi creat probleme în cadrul Conglomeratului Oceanic, alimentând acțiunile unor minorități și reacțiile unor vecini de la granițe. Așa că, asta e, marele transport de mărfuri anual, venit pe mare dinspre Arhipelagul Galben, a fost scufundat de agenții Imperiului de Nord, așa cum a stabilit ancheta internațională inițiată de Registrul Naval Global.
Diplomațiile Imperiului de Nord și Arhipelagului Galben s-au ciorovăit o vreme, golul rămas pe piața noastră a fost repede umplut cu mărfuri mult mai bune aduse din Insulele Purpurii. Cam așa se petrec lucrurile. Sigur că totul e mult mai complicat. Dar fără asta, politica n-ar avea sare și piper. Ca să destind atmosfera în țară, am aterizat pe nepusă masă pe lacurile capitalei și timp de vreo două, trei zile, la sfârșit de săptămână, am luat cu mine în barcă o mulțime de copii, câteva sute, chiar câteva sute potrivit televiziunilor. I-am plimbat pe copii cu barca pe lacuri de dimineață și până seara, i-am pus să tragă la rame împreună cu mine, a fost o nebunie totală, părinții au fost în al nouălea cer.
Toată țara a aplaudat la scenă deschisă acțiunea asta, toți copiii din țară mi-au scris milioane de mesaje și mi-au dat milioane de zâmbete pe paginile mele oficiale de pe rețelele de socializare. Așa că nimeni nu s-a ofuscat atunci când am obligat guvernul, prin tertipurile mele, să achiziționeze mii de bărci, așa, pe nepusă masă. Marile Inundații care ne-au lovit într-o săptămână, după aceea, nu ne-au prins nepregătiți, mii de oameni fiind salvați cu bărcile pe care guvernul le-a pus la dispoziția tuturor primăriilor din țară.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.