Astăzi, 26 Februarie, disidentul anticomunist, scriitorul și traducătorul Dan Petrescu împlinește o frumoasă vîrstă rotundă. Nu contează care, oricum orice aniversare a lui Dan este o victorie contra neantului.
Sînt foarte bucuros că mă onorează cu prietenia sa de circa patru decenii, că una din cărțile sale – Scrisori către Liviu – este alcătuită din epistole pe care mi le-a adresat prin mijlocirea revistei Timpul, că am reușit să facem cîteva lucruri de o anumită importanță împreună, și împreună cu bunii și nu foarte mulții noștri prieteni. Închisoarea politică de care s-a bucurat după mișcările studențești de la Crăciunul din 1968 de bună seamă că nu l-a liniștit, de vreme ce Secu l-a luat la ochi imediat ce s-a înscris la Universitatea din Iași, ca să-și încheie studiile începute la Universitate bucureșteană, de unde fusese ridicat. După marea anchetă a băieților veseli în cercurile revistelor studențești ieșene, Opinia studențească și Dialog (mai 1983), a fost primul care s-a radicalizat din interiorul micului nostru grup. Din 1987, a început o luptă solitară cu regimul prin scrisori adresate acestuia și corifeilor săi, prin intermediul postului de radio Europa Liberă și diverse acte de non-conformism. În primăvara anului 1988, avea să se adauge Liviu Cangeopol, iar în vara anului 1989, mai mulți membri ai Grupului de la Iași, dar și scriitori, intelectuali și muncitori din toată țara, circa 17 – 18, au semnat Apelul împotriva realegerii lui Ceaușescu, iar regretata Doamnă Doina Cornea, îl seconda cu generozitate pe Dan, inițiatorul apelului. (Liviu ANTONESEI)
Contele de Saint-Spermain: schimbă masa!Marș!