Un cititor devotat al ziarului nostru ne-a trimis următorul mesaj (îl reproduc integral):
”Mi se părea un lucru de lăudat faptul că se puteau scrie comentarii în mod liber la Cotidianul. Aţi fost singurul ziar care, permiţând acest lucru, a lăsat să se vadă adevărata situaţie din politica românească. Am să-mi notez ziua de astazi în calendar ca fiind un moment negru pentru libertatea de exprimare. E puţin probabil că voi mai veni zilnic pentru a citi informaţiile pe Cotidianul. Comentariile erau utile pentru a „măsura temperatura” populaţiei. Domnule Nistorescu, sunt complet dezamăgit. Încotro România? Încotro Europa?”
Tonul amar, de om dezamăgit, mă obligă să îi răspund şi să încerc o lămurire privitoare la decizia noastră de a suspenda pe cotidianul.ro postările în direct şi nefiltrate de redacţie ale comentariilor venite de la cititori. Decizia CEDO în Cazul Delfi din Estonia, în urma unui proces între un transportator şi un site care a găzduit comentarii injurioase, va însemna o referinţă pentru presa electronică, cel puţin din Europa, dacă nu şi din alte părţi ale lumii. După îndelungi dezbateri (procesul a început în 2006), CEDO a decis că instanţele din Estonia au procedat corect amendînd site-ul Delfi, cel care a permis comentariile injurioase postate de cititorii săi. Concluzia este simplă. Decizia devine valabilă în toate cazurile similare, inclusiv în cazul ziarelor tipărite sau în variantă electronică. Răspunderea civilă revine celui care găzduieşte afirmaţiile, nu celui care le concepe şi le postează. Simplu ca bună ziua. Cititorul scrie ce vrea, dar de răspuns răspunde cel care îl găzduieşte. Cititorul-autor de comentarii nu este obligat nici măcar la reponsabilitatea semnăturii sale, în timp ce editorul poartă toată răspunderea civilă asupra consecinţelor. Teoreric, speţa poate suporta încă destule discuţii şi interpretări. De exemplu, de ce ar răspunde un editor pentru faptele altcuiva? De ce nu ar fi cercetat autorul postării ca făptuitor, iar nu cel care găzduieşte o exprimare liberă? Indiferent ce ne-am răspunde în legătură cu decizia CEDO, pînă la o Directivă contrară acestei Decizii, nu ne rămîne decît să ne conformăm. De altfel, în ultima vreme, redacţia noastră a încercat un soi de stavilă numai în faţa potopului de postări delirante, de calomnii şi injurii. Progrămelul nostru gîndit pentru a elimina vulgarităţile, antisemitismul, înjurăturile sau atitudinile discriminatorii s-a dovedit de cele mai multe ori neputincios. Aşa am şi pierdut un proces intentat de Ion Cristoiu. Grădina Maicii Domnului, adică România, se dovedeşte a fi cu mult mai îngăduitoare decît poate suporta inclusiv internetul. Ploaia de postări de-a dreptul nebune a depăşit cu mult capacitatea noastră redacţională de a selecta în timp real. Unii au ajuns să înţeleagă prin libertatea de exprimare doar dreptul la iresponsabilitatea lor verbală. Ceea ce este prea mult şi depăşeşte orice menire a ideii de presă. Acestor excese le-am răspuns chiar prin închiderea temporară a postărilor de la unele articole. Ce altceva puteam face în faţa tentativei unui zăltat de a ridica de 30 de ori acelaşi comentariu la cel puţin 10 articole diferite? Alteori a trebuit să blocăm tămîierile sau înjurăturile pornite de la grupurile de postaci aflate în slujba partidelor politice. Luînd urma cîtorva IP-uri care emiteau fără încetare laude, cădelniţări şi complimente la adresa Elenei Udrea şi a PDL, am dat de o firmă care, pe cîteva mii de euro, împrăştia laude peste tot şi plasa mesaje pozitive de apărare pe unde răsăreau ironii la tocurile de 12 ale Coanei Joiţica. Adevărul este că politicienii români şi serviciile noastre secrete au învăţat rapid cum să măsluiască orice imagine pe internet şi cum să dinamiteze orice personalitate onorabilă care se ridică fără o colaborare cu ele. Din acest punct de vedere, Decizia CEDO în cazul Delfi obligă redacţiile româneşti la o mult mai mare grijă faţă de afirmaţiile persoanelor iresponsabile, faţă de toate şmecheriile practicate şi plătite de politicieni sau faţă de intoxicările serviciilor secrete. În acelaşi timp, Decizia CEDO poate contribui substanţial la diminuarea delaţiunii pe internet.
Poate avea Decizia CEDO în cazul Delfi o consecinţă negativă asupra curajului în jurnalistică, asupra criticilor îndreptate spre politicieni, spre partide şi funcţionari publici, mai mici sau mai mari? Eu cred că nu. Cel puţin în cotidianul.ro vom continua să privim prestaţia ”fericiţilor noştri politicieni” cu acelaşi ochi critic, prin aceeaşi cătare bine ţintită. Vom încerca să blocăm doar excesele, calomniile, discriminările, vulgarităţile şi afirmaţiile păgubitoare pentru firme şi, mai ales, persoane străine de jocurile politice. În cazul subiectelor fierbinţi, vom încerca să reducem la maxim diferenţa de timp între primirea la redacţie şi postarea mesajelor de la cititori.
Dar liber-liber, ca pasărea cerului, în aşa fel încît orice ins care se ascunde (ca un delator) după un pseudonim din spatele căruia, în numele libertăţii de exprimare, să poată arunca o găleată cu zoaie în capul unui adversar, gata, nu se mai poate! Încet-încet vine vremea ca un anonim, adică Gh Gh GH Popescu cu CNP-ul cutare, să vină şi să scrie negru pe alb, eu, subsemnatul… îl acuz pe politicianul Ionescu de malversaţiune şi înşelătorie!
Şi totul să apară în ziare şi pe site-uri cu cîteva minute întîrziere!
