Lăsaţi-vă răpiţi de atmosfera Teatrului

Teatrul Naţional Bucureşti

20 de ani în Siberia, în premieră oficială

Teatrul Naţional I. L. Caragiale dinBucureşti o prezintă pe Amalia Ciolan în monologul dramatic 20 de ani în Siberia, dramatizare de Sorin Misirianţu după cartea Aniţei Nandriş-Cudla, „20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă”, un tulburător monolog dramatic despre calvarul deportării.

Cunoscut reprezentant al tinerei generaţii de creatori de spectacol, cu numeroase montări pe scenele din ţară, mai ales la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca şi la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, actor, dar şi scenarist şi regizor de film, Sorin Misirianţu semnează de asemenea regia şi scenografia pentru această producţie din cadrul Programului TNB Procesul comunismului prin teatru.

20 de ani în Siberia este un spectacol despre destinul unei ţărănci bucovinence, autoare a uneia dintre cele mai importante mărturii despre calvarul din Gulagul sovietic. Printre cei 13.000 de români din nordul Bucovinei, care au trăit, în iunie 1941, groaza deportării s-a aflat şi Aniţa cu întreaga familie. A supravieţuit regimului de înfometare, bolilor şi muncii într-un mediu extrem de dur, reuşind să îşi crească fiii şi să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, la Editura Humanitas, fiind distinsă cu Premiul Lucian Blaga al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară”, aprecia Monica Lovinescu.

Adusă în scenă, la TNB, povestea dă naştere unui spectacol care trezeşte conştiinţele amorţite şi demască teroarea comunismului. O invitaţie de a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulţi îşi proiectează astăzi o viziune edulcorată şi nostalgică.

În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan vom descoperi o ţărancă simplă, înzestrată cu o fluenţă a scriiturii şi un firesc al povestirii în faţa cărora talentul multor scriitori consacraţi păleşte. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunţa vreodată cuvântul „comunism”, Aniţa/Amalia îşi acordează gândurile şi trăirile într-o interpretare artistică excepţională, care ne relevează „statura net aristocratică a ţăranului român”, aşa cum spunea Ştefan J. Fay.

Pentru Amalia Ciolan, actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti din 1994, acest tulburător monolog dramatic este totodată o redescoperirea a valenţelor ei actoriceşti. Aţi putut-o vedea şi în alte creaţii încărcate de dramatism, în A patra soră de Janusz Glowacki, Trei surori de A.P. Cehov, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal de MateiVişniec, Amanţii însângeraţi de Chikamatsu Monzaemon, Povestiri din zona interzisă după Svetlana Alexievici, Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, sau Macbeth de William Shakespeare, spectacol la care i-a fost încredinţat şi rolul de asistent al regizorului Radu Penciulescu.

Premiera oficială este programată sâmbătă 7 februarie, la ora 20.00.

Ziua în care nu se cumpără nimic

Rolando Matsangos şi Ilinca Hărnuţ în Ziua în care nu se cumpără nimic

Asociaţia ProDrama şi Teatrul Naţional I.L.Caragiale vă invită la Ziua în care nu se cumpără nimic de Kim Atle Hansen, în regia lui Horia Suru, la Sala Mică a Naţionalului.

Ziua în care nu se cumpără nimic este un spectacol proaspăt, care ia pulsul generaţiei tinere, într-un mod curajos şi asumat. Încărcat de mesaje esenţiale desprinse din scena socială, politică şi economică actuală, spectacolul vorbeşte despre schimbarea care începe de la individ, făcând apel la umor (fără a aluneca în sarcasm), la activism (fără a împinge spre extremism) şi la soluţii artistice contemporane, efervescente, de sunet, decor şi design.

Petra (Ilinca Hărnuţ) şi Andrei (Rolando Matsangos) vor să atragă atenţia asupra consumerismului şi a exploatării muncitorilor din lumea a treia. Kati (Cristina Găvruş) şi Irina (Olivia Alexandra Niţă) vor să devină vedete cântând la un eveniment de salvare a planetei. Toma (Andrei Morariu) şi Petru (Emil Măndănac) vor să protesteze pentru a îmbunătăţi condiţiile din azilul de bătrâni în care lucrează. Ana (Simona Cuciurianu) vrea să fie mai mult decât o simplă vânzătoare într-un magazin de haine. Drumurile lor îi duc la mall. Această vizită le va schimba vieţile.

Kim Atle Hansen este dramaturg, actor şi activist norvegian, autor al mai multor piese de teatru tratând probleme ale societăţii actuale. Este angajat al Norske Theater, Oslo, Ziua în care nu se cumpără nimic fiind piesa lui cea mai cunoscută, montată până acum în Anglia, Brazilia, Italia, America şi Rusia.

„Acest text este gândit mai degrabă pentru o convenţie performativă decât pentru un tip de joc motivat emoţional”.

Un spectacol despre tineri, despre implicarea politică şi socială, despre naivitate şi principii. Ce fel de consecinţe ar putea avea o astfel de implicare şi ce riscuri suntem dispuşi să ne asumăm?

“Credem că este o mare nevoie de texte noi care să trateze artistic şi curajos subiectele fierbinţi ale societăţii în care trăim. Teatrul, ca oglindă vie a cetăţii, nu poate fi un bătrân dinozaur orb şi surdomut”, spune Horia Suru, regizorul spectacolului.

Scenografie: Arh. Bogdan Costea. Costume: Anca Miron.

Live DJ: Andreea Veder. Special Effects: Daniel Radu. Video artist: Răzvan Mihalachi.

Spectacolul poate fi vizionat pe 8 februarie, la ora 20.00.

La Belle Epoque cu Adina Nanu

Pledoarie pentru pălărie

Teatrul Naţional I. L. Caragiale din Bucureşti vă invită în foaierul Sălii Atelier, timp de două săptămâni (8–22 februarie) să descoperiţi spectaculoasa colecţie de costume şi pălării a Adinei Nanu, critic şi istoric de artă, autoare a unei cunoscute cărţi de istorie a costumului universal.

Expoziţia se va deschide cu ocazia conferinţei susţinute de Adina Nanu, duminică 8 februarie, de la ora 11.00, la Sala Atelier.

„Colecţia s-a format de la sine, ca urmare a interesului şi respectului meu pentru obiectele lucrate cu talent şi pricepere pe care le-am găsit în casă şi le-am păstrat, nu le-am aruncat, cum face tineretul de azi, mărturiseşte doamna Adina Nanu. La început ne-am jucat cu pălăriile şi hainele bunicilor, împreună cu părinţii, apoi cu copiii mei, apoi le-am folosit ca material didactic pentru cursurile de istoria artei şi arta costumului pe care le-am susţinut. Rudele şi prietenii au găsit şi ei prin dulapuri pălării şi rochii demodate, fracuri sau smokinguri care nu mai foloseau la nimic, dar ocupau loc şi ni le-au dăruit. Eu am cumpărat doar manechinele şi câteva piese disparate, verigi care lipseau din lanţul unor demonstraţii. Şi azi, prietenii prietenilor vin să completeze expunerea cu amintiri preţioase. Mie îmi revine plăcerea de a studia fiecare pălărie sau guleraş pentru a-i afla originea, stilul şi moda din care fac parte şi a le găsi locul în expunere pentru ca să se potrivească în compoziţia de ansamblu a încăperii, care trebuie să reconstituie atmosfera şi parfumul fiecărei epoci. Printre altele, am plasat ici şi acolo sticluţe de parfum, de la paciuliile secolului al XIX-lea, la Chanel 5 alui Coco Chanel şi mai departe. Din pricina acestor continue schimbări, nici una din cele 15 expoziţii pe care le-am organizat până acum nu a semănat cu celelalte, de la prima din Muzeul Colecţiilor din 1997, la următoarele de la Muzeul Naţional de Artă, Muzeul de Istorie, Palatul Cotroceni, Peleş sau Muzeul Costumului de la Veneţia”.

Eleganţa rochiilor bunicilor

Colecţia Adinei Nanu cuprinde câteva sute de costume care au aparţinut familiei sale sau prietenilor donatori, de la rochii de zi şi de seară, pălării, costume masculine, accesorii, obiecte decorative sau de mobilier din budoarul doamnelor din La Belle Époque, din perioada interbelică şi până la costume din zilele noastre.

Atât conferinţa, cât şi expoziţia sunt o pledoarie pentru stil şi frumos şi promovează rafinamentul estetic, bunul-gust şi eleganţa vremurilor apuse.

Punând accentul pe rolul pălăriilor în vestimentaţia doamnelor de altădată, Adina Nanu va arăta că pălăria nu reprezintă un simplu accesoriu, ci este un indicator definitoriu al profilului social, psihologic şi cultural al celui care o poartă. Conferinţa şi expoziţia se adresează nu numai celor interesaţi de istoria costumului, dar şi scenografilor, creatorilor de modă şi tuturor iubitorilor de frumos. Sperăm că după participarea la conferinţă şi vizionarea expoziţiei, publicul TNB va exclama „Chapeau bas!”.

Farmecul epocilor trecute în expoziţia de la Teatrul Naţional

Critic şi istoric de artă, Adina Nanu a urmat, în paralel, între 1945 şi 1950, Institutul de Arte Plastice din Bucureşti şi Facultatea de litere. Între 1947 şi1950 a frecventat cursurile Facultăţii de Medicină, pentru documentare de anatomie. În1977 a obţinut doctoratul în istoria artei cu o teză asupra costumului bucureştean în secolul al XIX-lea.

Repartizată ca asistent la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, a lucrat între 1950 şi 1954 la Galeriile de artă universală şi românească. Din 1950 a fost chemată şi la catedra de Istoria Artei din Institutul de Arte Plastice, unde a rămas până la pensionare, ca asistent, apoi ca lector din 1954 şi conferenţiar din 1968. Ca şi colegii săi, Eugen Schileru şi Ion Frunzetti, a ieşit la pensie cu acest grad în 1987, titlul de profesor nefiind acordat de Ministerul Învăţământului în ultimii ani înainte de 1989 decât unor privilegiaţi politic. A predat cursuri de istoria artei universale, cursuri speciale de istoria picturii, a sculpturii şi artelor decorative şi primele cursuri de istoria şi teoria costumului din România, la secţia de Scenografie, apoi şi la secţia de Creaţie vestimentară-modă, la a cărei înfiinţare a participat. Ca urmare, a publicat prima istorie a costumului universal în limba română, Artă, Stil, Costum, în 1976. Din 1994 predă la UNATC Bucureşti cursuri de Educaţie vizuală şi de Stiluri în costum şi decor, în primii ani pentru catedra de Regie de teatru, apoi şi pentru nou înfiinţata secţie de Scenografie, dar şi pentru Coregrafie. Pentru studenţii UNATC a publicat Arta pe om (2001) şi VEZI? Comunicarea prin imagine (2002) şi a rescris şi amplificat Artă, Stil, Costum (ediţia II-a, 2008).

Imaginile evocatoare ale costumelor

Din 1975 este membră INSEA – International Society for Education through Art (UNESCO), iar după 1990 iniţiator şi preşedinte al filialei din România.

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România de la înfiinţarea acesteia, din 1950. Aexpus desene şi sculpturi în cinci expoziţii colective ale UAP şi într-o expoziţie personală la galeria Galateea în 2008.

Adina Nanu

Cărţi publicate (selectiv): Pictorul Gh. Tattarescu (1955), Albrecht Dürer (1957), Theodor Pallady (1963), Pe scurt despre sculptură (1966), Pictorul Octav Angheluţă (1967), Pictorul Sabin Popp (1968), Antonello da Messina (1969), Sculptorul A. Bourdelle (1971), Lucas Cranach cel Bătrân (1972), Pe urmele lui Dürer (1976), Artă, Stil, Costum (1976, versiunea engleză în 1981), Sculptorul Donatello (1980), Sculptorul I. Gr. Popovici (1984), Ion Lucian Murnu (în colaborare cu Doina Mândru – 1986), Bărbatul şi Moda (2009).

Distincţii: Ordinul Serviciu Credincios– comandor, Uniunea Artiştilor Plastici (2000), Diploma de Onoare a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (2002), Profesor Honoris Causa, Universitatea Naţională de Arte (2008).

Steaua fără nume, în premieră la Teatrul de Comedie

Mirela Zeţa, Dan Tudor în Steaua fără nume la Teatrul de Comedie

Piesa Steaua fără nume revine pe scena unde a fost montată pentru prima dată.

Teatrul de Comedie vă invită duminică 8 februarie, la ora 19.00, la Sala Radu Beligan, la premiera oficială a spectacolului Steaua fără nume de Mihail Sebastian, în regia lui Vlad Massaci şi scenografia concepută de Andu Dumitrescu.

Cu: Dan Tudor, Mirela Zeţa, Mihai Călin, Andreea Samson / Mihaela Măcelaru, Marius Drogeanu, Şerban Georgevici, Cristina Juncu, George Grigore, Ruxandra Grecu, Pavel Bârsan / Orodel Olaru, Florian Bala.

Pe 1 martie 1944, în actuala sală a Teatrului de Comedie, care atunci aparţinea Teatrului Alhambra, avea loc premiera pe ţară, în regia lui Soare Z. Soare. În distribuţie: Radu Beligan (Miroiu), Maria Mohor, Nora Piacentini, Nineta Gusti, Mircea Şeptilici, Mircea Anghelescu.

Peste ani, în 1961, Radu Beligan avea să devină primul director al Teatrului de Comedie, înfiinţat în aceeaşi clădire.

Acum, în 2015, pe aceeaşi scenă, montarea semnată de Vlad Massaci demonstrează actualitatea textului scris de Mihail Sebastian în 1943.

„O gară. Un spaţiu prin definiţie provizoriu, unde te găseşti lipsit de intimitate, la cheremul curioşilor. Un continuu exerciţiu de imaginaţie: de unde vin şi unde se duc toţi oamenii ăştia?! Cum e la ei acasă? Cum arată vieţile lor?

E jocul meu preferat atunci când mă aflu într-o gară.

Steaua fără nume e un text plin de poezie pentru că e scris în nostalgicii ani dintre războaie unde, dacă te uiti la poze, vezi bărbaţi cu pălărie şi doamne elegante. Îi vezi acolo pe Grig şi pe Mona, îl vezi pe timidul profesor Miroiu.

Dar dacă aduci textul în prezent? Dacă gara interbelică primeşte acum o uşă de termopan, iar spuma poliuretanică e încă la vedere? Mai avem parte de poezie în prezent? Mai există visători, vizionari, cinici, gentlemani? Mai există spleen?

Astea sunt întrebările pe care mi le pun despre noi, azi. Dar n-am răspuns”, mărturiseşte Vlad Massaci.

Victor Ion Frunză aduce Portugalia la Teatrul Nottara

Catrinel Dumitrescu şi Cristina Florea în Portugalia

Portugalia de Zoltán Egressy este un text considerat “un hit al dramaturgiei contemporane maghiare”.

O comedie despre cum să-ţi pui în ordine visele, ca să-ţi poţi trăi viaţa. Portugalia este comedia unei utopii, din cea mai directă contemporaneitate, marcată de duhul exodului sau al violenţei. Este povestea care ne arată că „Fericirea e în altă parte”. Portugalia regizorului Victor Ioan Frunză este un exemplu strălucit de teatru popular cu actori formidabili (…). E o gingăşie infinită în modul în care Victor Ioan Frunză şi Adriana Grand au construit barul din Irgács… Lucrat cu o precizie de bijutier, spectacolul dezvăluie o excelentă trupă de actori. Iar marele merit al lui Victor Ioan Frunză este că a rămas unul dintre puţinii regizori care aşază frumos imaginea şi muzica peste cuvânt, construind în permanenţă un echilibru în scenă. Îi învaţă pe actori să spună povestea şi îşi conduce publicul în zone surprinzătoare.

“În Irgács, sat din Ungaria zilelor noastre, în care preoţii şi poliţiştii trec o dată la două săptămâni şi în care să fi văzut vreodată capitala e un titlu de glorie, spaţiul în care umanitatea îşi poate comunica zbaterile şi frustrările este cârciuma. Aici, spectatorul poate urmări de sus viermuiala unor (caractere) personaje simple, ca şi când ar ridica un bolovan şi s-ar uita cu milă şi surpriză la insectele năuce adăpostite dedesubt.

Un cârciumar cu dor de ducă, un poliţist dat afară din slujbă, fata bună la toate din cârciumă, care visează o iubire mare, un fost taximetrist la Budapesta întors cu coada între picioare, un beţiv monosilabic, o beţivă exuberantă şi un preot cu silă de viaţă îşi consumă într-un relativ echilibru neîmplinirile, vibrând colorat şi zgomotos, fiecare cu o idee nedefinită despre cum viaţa ar putea fi minunată. Ordinea lor este spulberată de un călător venit «din altă lume».

Un scriitor aflat în drum spre Portugalia, fugind de nevastă (ce-l va găsi până şi aici), de Budapesta şi de propriile neîmpliniri, care crede şi el, ca toată lumea, că «fericirea e altundeva decât eşti», poposeşte în cârciuma din Irgács şi dă peste cap vieţile tuturor. În dezordinea produsă, cineva îşi pierde minţile, cineva renunţă la vise, un prost omoară din cauza unui idiot, unul plânge la o împărtăşanie, altul zice că-i mai bine aşa şi cineva cere o ţigară. De văzut cine-i cine. În Portugalia. La Nottara”, scrie regizorul Victor Ioan Frunză.

Scenografia aparţine Adrianei Grand.

În distribuţie: Catrinel Dumitrescu, George Costin, Cristina Florea, Sorin Miron, Luminiţa Erga, Adrian Nicolae, Raluca Gheorghiu, Alin Florea, Alexandru Pavel, Andrei Huţuleac.

Spectacolul este programat duminică, 8 februarie, la ora 19.00.

Două spectacole de excepţie, marca Yuriy Kordonskiy, la Teatrul Bulandra

Crimă şi pedeapsă

Marius Manole în Crimă şi pedeapsă

Este o versiune surprinzătoare a romanului lui Dostoievski, admirabil concepută de extraordinarul regizor Yuriy Kordonskiy, care semnează şi dramatizarea.

„Un proces complicat al conştiinţei despre vinovăţia şi nevinovăţia unei crime. Motivarea crimei. Motivarea impulsurilor care-l conduc pe erou să-şi recunoască vina. Un Raskolnikov modern cu conştiinţă scindată şi dorinţa de a îndrepta tot răul din lume. Un spectacol tulburător despre mântuire prin asumarea suferinţei.

Rar puteţi descoperi în programul teatrelor, un astfel de spectacol tulburător, ce transmite emoţie şi surprinde de la o scenă la alta prin originalitate”. (Ileana Lucaciu).

Crimă şi pedeapsă

Un spectacol în care strălucesc Marius Manole, Richard Bovnoczki şi Vlad Logigan, dar şi Marian Ralea, în rolul lui Porfiri.

Li se alătură Rodica Lazăr şi Anca Androne în rolurile Sonia şi Aliona.

Decoruri: Tina Louise Jones. Costume: Nina Brumuşilă.

Light design: John Carr.

Spectacolul poate fi vizionat duminică, 8 februarie, la ora 18.30, la Sala Toma Caragiu.

Unchiul Vanea

Horaţiu Mălăele şi Andrea Bibiri în Unchiul Vanea

„Să ne imaginăm un grup restrâns de oameni inteligenţi, talentaţi, moderni şi sensibili pe care destinul i-a izolat pe o insulă; separată de restul planetei nu prin apă, ci printr-o imensă claustrare, realizată prin toate formele posibile. Pentru ce trăiesc aceşti oameni? Ce îi susţine în lupta cu ororile unei asemenea vieţi? Munca până la epuizare, încrederea în Dumnezeu, cărţile şi vodca. Unchiul Vanea este singura dintre piesele cehoviene în care moartea nu apare. Nimeni nu moare, nimeni nu ucide pe nimeni, nimeni nu se sinucide. Toate personajele supravieţuiesc. Moartea este un fel de rezoluţie, o soluţie. Toată această tragedie, fiind absolut serioasă, este absurdă şi comică în acelaşi timp”, afirmă regizorul Yuriy Kordonskiy.

Traducere: Moni Ghelerter şi Radu Teculescu.

În distribuţie: Horaţiu Mălăele, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ana Ioana Macaria, Anca Sigartău / Andreea Bibiri, Coca Bloos, Cornel Scripcaru, Ionel Mihăilescu, Şerban Pavlu.

Scenografia: Elena Dmitrakova.Light design: Lucian Moga.

Spectacolul a fost recompensat cu Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, Palermo – octombrie 2001, Cel Mai Bun Spectacol la Festivalul Naţional de Teatru, Bucureşti – decembrie 2001, 2 premii la Gala Premiilor Naţionale Anuale I.L. Caragiale (Ministerul Culturii şi Cultelor) – 4 aprilie 2002 (Premiul Special pentru creatorii străini care promovează valorile teatrului românesc – Yuriy Kordonskiy şi Elena Dmitrakova şi Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol pe Text din Dramaturgia Universală), Premiul pentru Cea mai bună regie la Gala Premiilor Uniter – 8 aprilie 2002 – Yuri Kordonsky, şi 5 Nominalizări la Gala Premiilor UNITER, 2002: Cel Mai Bun Spectacol, Cel Mai Bun Scenograf – Elena Dmitrakova, Cel Mai Bun Actor – Victor Rebengiuc şi Horaţiu Mălăele, Cea Mai Bună Actriţă – Andreea Bibiri.

Duminică, 8 februarie, la ora 19.00, la Sala Liviu Ciulei.

Un Valentine’s Day teatral, sau terapia prin iubire, la Teatrul Naţional din Timişoara

Maria de Buenos Aires, la Teatrul Naţional din Timişoara

Naţionalul timişorean dedică lună februarie gesturilor de dragoste.

Pentru că iubirea este, înainte de toate, una dintre cele mai înalte forme de comunicare, Teatrul Naţional propune în luna februarie o altfel de campanie, invitându-şi spectatorii să spună şi să arate celor dragi că îi iubesc.

În sprijinul acestei idei vin marile poveşti de dragoste ale Teatrului Naţional – Maria de Buenos Aires, Romeo şi Julieta, Anna Karenina, Disney’s Beauty and the Beast, Adam şi Eva, Nopţi albe, Boala familiei M, Daddy, În afara jocului, ca şi celelalte spectacole programate (un program bogat, de altfel – 25 de reprezentaţii în cele 28 de zile ale lunii).

„Prin intermediul spectacolelor lunii februarie, Naţionalul oferă fiecărui spectator în parte posibilitatea de a comunica, de a ieşi din izolare, de a părăsi conştient şi asumat cuşca propriei individualităţi, de a re-învăţa să simtă, să gândească şi să rişte să-nvingă în doi”, afirmă Codruţa Popov, secretarul literar al Naţionalului timişorean.

Godot Cafe-Teatru

În parc – primul spectacol din 2015

Ana Ularu şi Istvan Teglas în În parc

Comedia În parc, în regia şi după un scenariu de Radu Iacoban, va avea prima reprezentaţie din anul 2015 vineri seară, de la ora 19.00.

În parc este o piesă în doi actori şi opt personaje. Mai precis, cei doi actori sunt Rodica Lazăr (rol jucat alternativ cu Ana Ularu; vinerea aceasta este rândul Rodicăi Lazăr) şi Istvan Teglas. Iar cele 8 personaje, împărţite în patru cupluri din epoci diferite, sunt după cum urmează:

Mihai Eminescu & Veronica Micle,

Regele Ferdinand & Miţa Biciclista,

Criminalul în serie Râmaru & Mihaela, o potenţială victimă,

Un El & o Ea din perioada actuală, epoca Internet-Social media-Facebook.

Spectacolul nu are pauze. Datorită unei găselniţe ingenioase a scenografei Mihaela Ularu, mama Anei Ularu, actorii trec de la un personaj la altul rapid, fără a pierde timpul cu schimbatul costumelor.

În parc se va juca din nou la Godot Cafe Teatru, vineri, 27 februarie, de la ora 19.00, într-o distribuţie inedită.

Tudor Aaron Istodor în Carpathian Garden

Radu Iacoban în Carpathian Garden

Carpathian Garden este un happening teatral prezentat de actorii Radu Iacoban (regia şi scenariul) şi Tudor Aaron Istodor, într-un spectacol 100% românesc. O oră şi douăzeci de minute de tiplogii umane din realitatea românească actuală. O satiră contemporană în care veţi găsi un meniu complet de specii urbane din realitatea noastră imediată: de la preotul întreprinzător la actorul porno şi băiatul din parcare, de la copilul de bani gata şi prezentatorii de ştiri până la politicieni şi moguli de presă.

Spectacol ce poate fi vizionat în 15 februarie, la ora 19.00.

Scenă din BOX FM

BOX FM este o piesă scrisă şi regizată de Radu Iacoban în care actorul Cătălin Babliuc (Portretul luptătorului la tinereţe, One in a chamber) joacă rolul unui DJ de radio neconvenţional – cel mai probabil, un post pirat înfiinţat chiar la el în sufragerie – care, între două piese, trebuie să se converseze cu diverşi ascultători intraţi în direct prin telefon în emisiunea sa. Printre “intervenţiile telefonice” veţi recunoaşte vocile actorilor Ana Ularu, Conrad Mericoffer, Andrei Runcanu şi Sorin Dobrin.

Spectacolul este programat joi 26 februarie.

Radu Iacoban a absolvit UNATC în 2005, secţia Arta actorului. Angajat la Teatrul Mic, este o prezenţă constantă atât în teatrul de stat, cât şi în producţii underground.

În film, Radu a colaborat, printre alţii, cu Sharon Stone şi Andy Garcia în What about love?, a jucat în Zero Theorem, al lui Terry Gilliam şi a deţinut unul dintre rolurile principale în Amintiri din epoca de aur, segmentul Vănzatorii de aer, în regia lui Cristian Mungiu.

Radu Iacoban a regizat patru spectacole de teatru. Cele mai recente sunt Carpathian Garden, care este totodată şi primul text scris de el, şi În parc. Prima piesă regizată a fost (Cu)cuienfrunte, foarte premiată la festivaluri de teatru, urmată de Asta-i tinereţea noastră. BOX FM – se joacă tot la Godot Cafe-Teatru – este cel de-al treilea text al său. Pe Radu Iacoban îl mai puteţi vedea jucând în Derapaje, un one man show regizat de Iris Spiridon, după un text de Neil LaBute.

Absolventă a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Arta actorului, la clasa profesorului Gelu Colceag, Rodica Lazăr este actriţă a Teatrului Bulandra din Bucureşti. Pe această scenă a jucat roluri precum: Ioana din Cealaltă moarte a Ioanei d’Arc, de G. Tsanev, Catarina din Îmblânzirea scorpiei, de W.Shakespeare, Beba din Noaptea asasinilor, de J.Triana, Maria din Ofertă de serviciu, de Lia Bugnar, Puştoaica din Roberto Zucco, de B.M. Koltes, Sonia şi Aliona din Crimă şi pedeapsă, după F.M. Dostoievski. În anul 2009 a făcut parte din distribuţia spectacolului Anatomie. Titus. Căderea Romei, regia: Alexandru Darie, prezentat la Teatrul Sazan din Shinjuku, Tokyo.

A debutat în cinematografie în anul 2002, în filmul Amen, în regia lui Costa-Gavras. În 2003 era patroana unei cafenele în filmul francez filmat în Romania, Une place parmi les vivants, în 2004 era ofiţer de poliţie în filmul pentru televiziune Sex Traffic. În 2005 a jucat în producţia americană The French Revolution (Maria Antoaneta) şi a fost distribuită în rolul Laura Şerban din Moartea Domnului Lăzărescu, iar în 2006, în Mafalda di Savoia (Fraulein Fielher). A avut, de asemenea, rolul Teller în Tinereţe fără tinereţe, regia F.F. Coppola.

Cea mai recentă apariţie este cea din Principii de viaţă, în regia lui Constantin Popescu, prezentat la Festivalul de Film de la San Sebastian, Spania, secţiunea Zabaltegi.

Ana Ularu şi-a început cariera la vârsta de 9 ani, debutând în trei co-producţii româno-franceze pentru televiziunea M6. Primul rol în teatru a venit la 15 ani, alături de Ştefan Iordache, în Lolita, spectacol în regia Cătălinei Buzoianu. A lucrat atât cu regizori consacraţi, cât şi cu reprezentanţi ai noului cinema românesc.

În ultimii ani, Ana a câştigat numeroase premii cu rolul Matilda din filmul Periferic, printre care prestigiosul Premiu pentru Cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Salonic, Premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă din România (2012), şi trofeul Boccalino, oferit de criticii elveţieni de la Festivalul de Film de la Locarno (2012).

Ana Ularu a fost selecţionată în programul Shooting Stars, la Festivalul de Film de la Berlin, program care îi reuneşte şi promovează pe cei mai buni zece tineri actori europeni. Au urmat roluri principale în producţii internaţionale mult aşteptate de public, inclusiv în serialul Familia Borgia, difuzat de HBO, producţia Showtime avându-l cap de afiş pe Jeremy Irons.

Din filmografia Anei amintim Turkey Girl, un scurtmetraj realizat de Cristian Mungiu şi inclus în proiectul internaţional Lost and Found, Italiencele (regia: Napoleon Helmis), Hârtia va fi albastră (regia: Radu Muntean) şi Youth Without Youth (regia: Francis Ford Coppola). Rolurile principale din Sunt o babă comunistă (2013), în regia lui Stere Gulea, şi din O vară foarte instabilă (2013), în regia Ancăi Damian, sunt cele mai recente apariţii în producţii româneşti.

Toamna trecută aţi putut s-o vedeţi pe Ana pe marile ecrane în Serena, în regia câştigătoarei de Oscar, Susanne Bier, unde Ana Ularu joacă alături de Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence.

Istvan Teglas a absolvit în 2004 Universitatea de Artă Teatrală, secţia Actorie, la Târgu Mureş. Este actor şi dansator. Primul rol l-a jucat în clasa a doua, la un bal mascat. Era rolul unui lup.

Dintre spectacolele recente în care a jucat Istvan amintim:

Furtuna, la Teatrul Naţional, alături de Ion Caramitru, Revizorul, la Teatrul Naţional, cu Mihai Constantin, Marius Manole, Claudiu Bleonţ, Două liniuţe, la Godot Cafe-Teatru, în regia Liei Bugnar, alături de Marius Manole, Medeea Marinescu, Cătălin Balbliuc.

Cele mai importante spectacole ale sale sunt: Evantaiul, de Carlo Goldoni, regia: Csaba Kiss – Teatrul Studio, Budapesta (Ungaria), Paraziţii, de Marius von Mayenburg, regia: Sorin Militaru – Teatrul 74, Târgu-Mureş, Bal, spectacol de teatru dans, regia: Yvette Bozsik (Ungaria) – Teatrul Naţional de Operetă, Bucureşti, O vară fierbinte pe Iza, regia: Mihai Măniuţiu, coregrafia: Vava Ştefănescu – Teatrul Naţional, Cluj Napoca, Logodna, spectacol experimental, regia: Anca Mihuţ, Opera Naţională, Bucureşti, Urban Kiss, spectacol de teatru-dans, regia şi coregrafia: Răzvan Mazilu, Teatrul Naţional de Operetă, Corp şi anti-Corp, spectacol de mişcare, regia şi coregrafia: Andreea Novac.

Teatrul din sufragerie

Zorba, adaptare după N. Kazantzakis

Zorba la Teatrul de Sufragerie

„Muierea-i altceva… e ceva de neînţeles şi toate legile statului şi ale religiei greşesc. De-ar fi să fac io legile, nu le-aş face la fel pentru muieri şi pentru bărbaţi, NU! una, zece, o sută, o mie pentru bărbat, doar e bărbat, poa’ să le-ndure… dar nici măcar una pentru muiere, pentru că muierea-i o făptură slabă”, explică Zorba.

Mihai Ioan Cortea şi Silvian Vâlcu vă aşteaptă la Teatrul din sufragerie, sâmbătă, 7 februarie, la ora 20.00.

Moskova Petuski

Richard Bovnoczki în Moskova Petuski

De la Moskova la Petuski se bea până la comă şi apoi înapoi la comă. La trezire se spun poveşti în râs hohotitor, se plâng iubiri pierdute sau închipuite şi se tot visează la ceva…

Spectacolul cu piesa semnată de Theo Herghelegiu, cu Richard Bovnoczki, poate fi văzut în 14 februarie la ora 20.00.

9 grade la Paris

9 grade la Paris

Într-o seară de iarnă, o femeie în jur de 34 de ani se pregăteşte să-şi părăsească definitiv familia. Ea pleacă la cineva care a făcut-o să se îndrăgostească atât de tare încât a ajuns să nu mai înţeleagă deloc cine a fost ea până acum, şi totuşi destinul îi rezervă o surpriză.

Un spectacol inedit de teatru-film, cu o poveste care se întâmplă pe 2 planuri în timp real.

Interpreta spectacolului cu piesa lui Peter Kerek, programat în 21 februarie, la ora 20.00, este Alina Berzunţeanu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.