Lecția primită de Darren Cahill de la Simona  

Antrenorul australian de tenis Darren Cahill, care a anunțat că va ieși din sport la finalul acestui an, a fost timp de câțiva ani (2016-2019) cel care s-a aflat lângă Simona Halep.

Cu Darren Cahill aproape, Simona a reușit aproape toate marile performanțe ale carierei, excepție fiind trofeul de la Wimbledon, unde l-a avut pe compatriotul Daniel Dobre în preajma ei.

Darren Cahill a fost invitatul jucătoarei franceze Caroline Garcia în podcastul ei, Tennis Insider Club, și a dezvăluit acolo multe lucruri neștiute din perioada colaborării cu cea care a stat 64 de săptămâni pe locul 1 WTA și timp de cinci ani în Top 5. Cel mai greu moment a fost acel titlu pierdut incredibil de Simona în 2017 în finala de la Roland Garros în fața letonei Jelena Ostapenko, după 1-0 la seturi, 3-0 și 40-0 pe serviciul acesteia în setul 2.

„Când am început să lucrez cu ea, a trebuit să găsim soluții pentru a-i face viața mai ușoară pe teren pentru că altfel te suprasoliciți. Are un record incredibil dacă nu mă înșel, a petrecut cinci sau șase ani în Top 5 fără să iasă de acolo.

Dar există presiunea venită din România, acolo este o sportivă de cel mai înalt profil. Toată lumea o voia pe locul 1 WTA, toată lumea voia de la ea un turneu major. A fost atât de aproape de mai multe ori. A suferit câteva înfrângeri dureroase în turneele de Grand Slam, la Roland Garros, cu Ostapenko, unde avea set și break. Acea înfrângere a fost devastatoare.

Probabil că atunci am trăit cea mai grea experiență ca antrenor. Voi vorbi despre asta pentru că e o lecție importantă.

Eram o persoană cu experiență în echipă. Juca pentru primul ei titlu de Grand Slam, putea ajunge numărul 1 dacă se impunea în acea finală. Presiunea oamenilor din România era enormă, puteai s-o simți. A fost intens.

Știai că e destinată să câștige un titlu de Grand Slam, dar nu știi niciodată… Am decis atunci că voi fi pozitiv, pentru că eram cel mai în vârstă din echipă, cel mai experimentat. Aveam de gând ‘să-i vând’ povești pozitive: ‘Simo, totul e bine, vom ajunge acolo, continuăm să luptăm, revenim pe teren, continuăm să-ți creștem jocul, zâmbește și hai să ne bucurăm de tenis’.

Era stilul greșit pentru ea pentru că suferea în interior. Nu arătam niciun pic de empatie. Nu sufeream alături de ea. Sufeream, dar nu o arătam. Eu eram pozitiv, iar ea voia să În următoarele șase săptămâni eu eram super pozitiv și credeam că fac ce trebuie ca lider al echipei. Dar de fapt se adâncea într-o gaură, a suferit câteva înfrângeri dificile. Putea ajunge numărul 1 de câteva ori, n-a reușit.

Apoi a jucat cu Sharapova în primul tur la US Open, un meci uriaș pe care l-a pierdut. A jucat destul de bine, iar după meci a venit la mine să discutăm despre meci, avea lacrimi în ochi. M-a întrebat cum a jucat.

Eu am început să vorbesc despre aspectele tehnice… un idiot. Nu voia să audă asta. S-a ridicat, eu eram la mijlocul unei propoziții, și a plecat plângând”mă simt mizerabil așa cum se simțea ea.

Dar e adevărat, fiindcă suferința cere suferință în momentele dificile. Atunci nu voia decât să mă vadă și pe mine simțindu-mă la fel de rău precum se simțea ea.

Teo Cercel, preparatorul fizic, mergea după Simona în vestiar și a trecut pe lângă mine, s-a uitat la mine și mi-a făcut semn să mă opresc. A venit apoi la mine și mi-a spus „Ascultă, știu ce încerci să faci, dar câteodată ești prea dur cu ea. E o fată tânără, nimeni nu se aștepta să fie o tenismenă atât de bună, face o treabă grozavă, poate că uneori doar trebui s-o îmbrățișezi și să-i spui c-o iubești”.

A doua zi am văzut-o și i-am spus-o. Ultimele opt săptămâni sunt din cauza mea. Am făcut o mare greșeală. Știu că suferi, și eu sufăr, dar pe interior, am început să plâng și am îmbrățișat-o. A început și ea să plângă și mi-a zis că aștepta îmbrățișarea asta de trei luni.

I-am zis dacă vrei să mă concediezi acum… bine, voi pleca. A zis nu, e ok. Două săptămâni mai târziu pleacă în Asia, joacă cu Sharapova și o bate. Toată presiunea fusese ridicată de pe umeri și se putea bucura din nou de tenis. Nu acela era stilul meu de a antrena, dar m-a învățat o lecție importantă.