Am petrecut ziua de Crăciun undeva, pe o vale din Munții Orăștiei, nu departe de Sarmizegetusa. Prin munte, casele locuite sunt nespus de puține. Pe alocuri, le desparte cîte un kilometru sau doi. Șleauri săpate în gheața drumului te împiedică să mergi. Poți cădea la fiecare pas. Și cu toate acestea, bărbați trecuți de 60-70 de ani cară fînul la vite, coboară din clăile construite prin copaci pentru a feri fînul de botul cerbilor și al căprioarelor. În munte, indiferent de sărbătoare, se muncește. Omul poartă de grija animalelor și abia ce-i mai rămîne din timp îl folosește pentru sine și pentru ai săi. L-am ascultat pe un bade, cu piciorul prins în tije cu șuruburi, cum se străduia să ne cînte din fluier cîteva melodii străvechi. Avea fluierul de lemn, ferecat cu inele de aluminiu, ascuns pe mîneca hainei, de parcă ar fi ținut ascunsă o carabină cu țeava retezată. Era pușca lui pentru lupta împotriva urîtului și a singurătății. Și, după ce ne-a cîntat trei melodii și a dat pe gît o dușcă de țuică întoarsă (țuică dublu-rafinată), m-a întrebat:
-Domnu’ Nistorescu, cum îi treaba cu liberările astea? Ăștia chiar scapă? Cum se poate o așa mare bătaie de joc?
Am ezitat cîteva clipe. Să-i spun că sunt liberi pentru moment și numai dintr-o greșeală, dar nu trebuie socotiți scăpați? Sau să confirm ceea ce bănuia și el? Că abuzul acesta de la ICCJ îi poate ajuta pe unii să scape definitiv?
-Dumneata vrei să zici că Udrea n-a făcut nimic?
-N-am spus așa ceva! De data aceasta, scandalul nu este la cei care au furat sau au mituit. Este la cei care au judecat.
Țăranul din fața mea, om călit de muntele în care trăia și care îl punea la încercare în fiecare zi, de dimineața pînă seara, și care îi cerea la fiecare pas o soluție, era mai iute la minte decît mulți alții captivați de politică. Dar nu putea înțelege cum oamenii de la vîrful Justiției din România pot face asemenea greșeli.
-Dumneata zici că ei nu pățesc nimic pentru că ei sunt șefii?
-Nu știu! Pînă la urmă și cei de la Curtea Supremă (așa zicea el ICCJ) tre’ să plătească!
-Ei, uite eu nu cred așa ceva! Încă n-o vinit vremea ca ăia care ne judecă să dea socoteală.
Am ajuns în alt sat. Am poposit cîteva minute pentru a lăsa o ceată de călușeri să-și facă, în mijlocul uliței, tradiționalul lor dans de Crăciun.
N-a durat trei minute și am fost abordat cu aceeași întrebare, formulată puțin altfel.
-Ce ziceți că le-o dat drumul la ăștia din pușcării?
Omul mă supunea și unui fel de test. Voia să știe și ce cred și de care parte sunt.
I-am spus că procesele vor reîncepe de la zero dar și că toți cei care au făcut nemernicii o vor păți.
-Oare? Și dumneata ce crezi? Cine este de vină? Și-a băgat Dragnea coada și în chestia asta?
Dacă zic „Nu“ mă bănuiește de pesedism, dacă zic „da”, nu am nici un argument și nici o probă.
M-a scos din încurcătură un fost coleg de școală pe care nu l-am văzut de treizeci de ani și care a venit să mă salute.
Toate întîlnirile din aceste zile de pe Valea Mureșului și din Munții Orăștiei au inclus și cîteva întrebări legate de marea greșeală a doamnelor Livia Stanciu și Cristina Tarcea. Oamenii nu înțeleg cum a fost posibil așa ceva și cine este de vină. Mulți dintre ei cred că este vorba despre o șmecherie a PSD-ului și a lui Liviu Dragnea.
Opoziția a cîștigat războiul comunicării, izbutind în multe cazuri să convingă naivii că povestea completelor este opera PSD-ului, cînd în fapt este numai opera binomului și a celor dirijați de binom (cele două doamne).
Nu este treaba mea să stabilesc vinovații și să explic pe cine cade răspunderea. Dar cu o așa comunicare, PSD-ul riscă să devină vinovat și de abuzurile binomului.
Numai o sancțiune pentru Cristina Tarcea și pentru Livia Stanciu ar putea lămuri lucrurile.
O excludere a lor din Justiție ar convinge și oamenii simpli că marile greșeli și abuzuri din Justiție se plătesc indiferent despre cine este vorba.
Cum ai da-o e rau. Daca-i ti in puscarie, trebuie sa-i hranesti si sa le asiguri adapost. Or, asta costa. Si costul il suporta tot oamenii cinstiti care, prin munca lor, creeaza valoare. Ii lasi liberi, te fura, te omoara sau te talharesc. Ii bagi in tarcul puscariilor, atunci esti obligat sa-i intreti ca pe niste paraziti. Mi se face si lehamite cand aud de drepturile si libertatile infractorilor aflati in puscarii. Cat despre de-alde Udrea sau Bica, ce sa mai spunem. Infractori stilati, cu studii si indemanare in inginerii financiare. Eu cred ca legile sunt prea blande si conditiile de detentie asigura prea mult confort si multe drepturi. Asta face ca infractorii sa nu se mai teama de puscarie. Astfel, probabilitatea ca un om cinstit sa devina victima acestora creste direct proportional cu drepturile, libertatile si confortul din puscarii.