Libertatea înainte și după ’89

Nu libertatea lipseşte, ci lipsesc oamenii liberi. Leo Longaneși

În fiecare dintre noi,  cuvântul libertate are o reverberație aparte care poate genera un moment de meditație interioară şi căutare lăuntrică. Libertatea a reprezentat o aspirația permanentă, atât la noi, la români cât şi la alte popoare, pentru acest ideal oamenii s-au sacrificat de-a lungul timpului şi de multe ori trăirea și exprimarea valorilor aferente libertăţii a condus la suprimarea fizică a semenilor noștri. Cei mai mulți dintre noi afirmăm că dorim libertatea zilnic şi promovăm aceeași libertate în calitate de deziderat absolut în viaţa cotidiană. A fost şi va fi mereu la modă (în trend mai nou) să fii liber. Liber în gândire, liber în exprimare, liber în toate demersurile vieţii trăite azi.

Şi totuşi unde suntem cu adevărat liberi?

Suntem liberi înlăuntrul nostru sau suntem liberi undeva în afara noastră? Mai precis, într-un exterior desacralizat, exterior nouă, într-un tărâm fabricat de alţii, în fapt, un veritabil surogat, complet artificial. Unde ne regăsim mai simplu spus? Făcând o paralelă politică și schimbând în acelaşi timp şi contextul în care putem resimţi libertatea, propun să ne uităm în viaţa de dinainte și de după 1989.

Viaţa de dinainte îţi îngrădea libertatea de exprimare, libertatea de a face exact ceea ce simţi într-un anumit moment dat. Dar, în mod paradoxal, dădea naştere unei ample libertăţi interioare. Aceea în care te priva de un anumit lucru şi simultan te punea singur deseori cu tine însuţi căutând o oază în deșertul propriului tău, „eu”. Dar acolo și atunci trăirea umană era mai profundă, conexiunile personale erau mai autentice. În conjunctura creată atunci simţeai acut mirosul bradului de Crăciun şi al portocalelor găsite rar. Consumai mai puţin. Azi, ai mult şi oricând, superficial şi în mare viteză.
De cealaltă parte însa, revenind în virtualul zilelor noastre, ne regăsim uitandu- ne într-un trecut îngheţat şi aşezat ca într o vitrină în care priveşti cu un soi de nostalgie. Adică spunând:, da, ce frumos era, dar acum nu am timp pentru că…”. Şi facem totul ca la o nuntă, făcând o paralelă cu tradiţia autohtonă, în care totul e dictat de staroste. De ce facem asta? Nu ştim. Pentru că așa zice starostele. Acum vă ridicaţi, acum vă aşezaţi, acum vă rugaţi, acum dansaţi, acum aplaudaţi.
Astăzi, trăim în și prin smartphone și facebook. Cele mai reuşite poze acolo, cele mai cool postări, cele mai măreţe şi lăudăroase check-in-uri sau taggeduri, ca să dăm în ochii celorlalţi cum se poate mai bine, mai haios şi mai cool astfel încât să ne gâdilăm egoul cum se poate mai bine. Vă întreb: câţi dintre acei, „friends” sunt cu adevărat prieteni? Suntem, uneori, la ananghie dar, din lista de friends, deşi majoritatea apare online, în momentul adevărului, pentru noi, apare offline, de fapt nu apare nici unul.
Aceasta e o realitate falsă. În facebook, şi în tot ceea ce înseamnă în general mediul virtual, nu suntem cu adevărat noi, ci doar o oglindire a ceea ce am dori noi să părem în ochii celorlalţi. În acest tip de viaţa liberă, atentăm noi înşine la propria noastră intimitate. Cea mai cool variantă a noastră doar văzută nu şi simţită, ori libertatea este în primul rând un sentiment, o trăire interioară, libertatea e ceva ce vine din interior. Azi, din păcate, suntem liberi în exteriorul nostru. Departe de noi, angrenaţi în virtual. Un virtual care de multe ori e cool dar nu ne reprezintă, în care nu ne regăsim identitatea reală.
De câte ori tastaţi un smiley, acela chiar reprezintă emoţia reală reprezentată de zâmbet? Acea lacrimă sau orice altă emoţie vreţi să trimiteţi se propagă la celălalt capăt sub formă de sentiment? Acest nivel de socializare înseamnă de prea multe ori o lipsă de empatie și reprezintă doar un automatism comunicaţional. Probabil de cele mai multe ori nu aţi simţit deloc, ci doar telefonul a intermediat un simplu mesaj fără emoţie. Da, afirm în consecinţă că suntem online pentru toţi mereu, disponibili în permanență dar setați offline sufleteşte.

În aceste zile trăim o libertate exterioară nouă, cea a virtualului. Una care nu este atât de intens trăită, una fără emoţie şi simţiri, fără calitate, superficială deseori, golită de conţinut, atrăgând după sine o lipsă de profunzime, şi având drept rezultat o viață trăită doar în grabă, numai la suprafaţă.

Vom fi cu adevărat liberi când vom şti să îmbinăm perfect cele două libertăţi. Pentru asta e nevoie de armonie sufletească care vine odată cu întoarcerea la cauzalitate, la origini, la spiritualitate, la citit. Atunci când copiii vor juca de-a v-ați ascunselea între ei dar un „ascunselea” nu căutându-şi smartphone-ul ci unul precum odinioară, căutându-se fizic unul pe celălalt, o socializare adevărată făcută într-un mod real. Când vom şti juca din nou filcău cum jucau bunicii dar nu făcând asta prin intermediul unei aplicaţii pe telefon ci simplu: cu cărţi rupte şi îngălbenite de timp. Când aplicaţiile şi tot ce înseamnă virtual vor fi folosite strict cât e nevoie cu un scop pragmatic şi fără exces de zel. Când tehnologia va fi privită doar ca un instrument, ca o modalitate de a rezolva o problemă, și doar atât, nu ca pe un stil de viaţă, nu ca pe un viciu şi nu cu scopul de a căuta shortcut-ul prin care, de fapt ajungem mai repede niciunde.

Unde şi când eşti în realitate cu adevărat liber? Liber în ceilalţi său liber în tine? Liber cu tine, în tine şi pentru tine său liber pentru ceilalţi?
Ciprian Raul Bande

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Author

2 Comentarii

  1. In Romania nu exista libertate pt ca oamenii nu sunt liberi sub knutul Securitatii!!! Acest „joc de cuvinte” cu libertatea fara oameni liberi e o provocare intrucat face oamenii vinovati ca nu sunt liberi in plina „libertate”!!! Un joc de cuvinte ce se vrea „subtire”/rafinat, dar rastalmaceste brutal realitatea pt ca in 1989 nu s-a instaurat libertatea,ci s-a continuat in alta forma dictatura Partidului/Securitatii…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.