Limitele scandalului Buzatu

M-am  săturat de aceste două zile de jurnalism sadic și  de propagandă deșănțată. Explozia a fost una de proporții, de parcă  populația aștepta de un deceniu o asemenea execuție publică! Arestarea lui Dumitru  Buzatu seamănă cu capturarea unei vulpi faimoase căzute într-o cursă pusă de tot poporul român. Prinderea  ei a făcut programul televiziunilor. Parcă l-ar fi prins pe primul-ministru la furat de găini. Tărăboiul a fost total. S-a dus naibii marele Program de reducere a  cheltuielilor, problema prețurilor, am uitat de neînțelegerile din Coaliție, de războiul din Ucraina. Toate posturile au rostogolit de  zeci de ori filmul produs de DNA, cu secvențele în care  baronul de Vaslui era scos de mascați  cu forța din automobil, percheziționat ca un hoț de buzunare și pus să semneze nu știu ce hîrtii. Și iar, și iar, de la capăt, datul genții, dialogul îngăimat cu procurorii și polițiștii despre banii din mașină, coloana sonoră  etc. Se chinuiau să-l împingă să pună mîna pe bani ca să simplifice situația și să strige:

– L-am prins! L-am prins! Avem și amprentele! Regina probelor este la noi!

Parcă se așteptau să tragă și pielea de pe el.

Două zile la rînd am văzut banii în fișicuri înșiruite și numărate în portbagaj, lîngă uneltele de pescuit și numărate cu voce tare, Dusterul Consiliului Județean, balta, amanta, povestea romanțată a lui Farmazon, îngăimările de om sfîrșit ale celui surprins de procurori și luat tare de mascați. Parcă fusese prins un bandit internațional care se purta ca unul care a spart o casă de schimb valutar sau un hoț de icoane din casa unei  băbuțe de 100 de ani!

Secvențele au făcut oarece audiență pentru că oamenii se bucură cînd văd un mahăr cum se prăbușește, cum își rupe  gîtul, cum îi scoate Dumnezeu un bolovan în cale. Este un anume sadism al răzbunării cetățeanului ignorat și călcat în picioare de mai marii zilei. Cînd, în sfîrșit, se întoarce roata și îi vine rîndul, omul se simte răzbunat.

Să te ferească Dumnezeu de momentele în care poporul se răcorește!

Spectacolul de televiziune s-a întins asupra familiei și asupra amantei  (beneficiare la greu de avantaje și   funcții), asupra proprietăților, asupra  prietenilor politici și a colaboratorilor. Numai cîinii și bibelourile din casa politicianului au scăpat de România TV. Mai mult, Cătălin  Drulă, însetat de sînge politic, și-a zis că este momentul să sară și la gîtul Partidului Social Democrat. Dacă era după mintea pe care o trăda tonul său, mai că ar fi cerut desființarea PSD și trecerea USR la guvernare în locul acestuia.

Adevărul este că ajuns în corzi, Ciolacu și purtătorul său de cuvînt și de undițe, unul Romașcanu, fost și ministru al Culturii, au bîlbîit-o în cel mai penibil mod. Au încercat să reducă tot scandalul la o slăbiciune personală a lui Dumitru Buzatu. Cît privește explicația lui Paul Stănescu, acesta vorbea de parcă avea în privire alte două genți cu bani!

La un post de radio (unii spun niște prostii de  te crucești!) un vorbete zicea despre Dumitru Buzatu că era „dus de ieri la închisoare”, de parcă arestul ar fi tot una cu pușcăria.

Dacă și Miron Mitrea s-a transformat în analist moral și în acuzator, ce să mai zicem!? Nu mai rămînea decît să-i transmită niște învățăminte cu care el și Maricel Păcuraru le-au cules din penitenciare.

Din păcate, mai toată presa s-a ferit de o încercare de  analiză a cazului, de o dezbatere a fondului, mai ales că nu este nici primul și nici o surpriză. Președinții de consilii județene au mai fost arestați, unii pe drept, alții aiurea. Numărul miniștrilor care au încurcat-o a fost și mai mare și pentru sume cu mult peste. Au fost capi de listă și trofee raportate de DNA pînă la Bruxelles. Și spectacolele au fost mai umflate.

Zilele acestea, ”Libertatea” a făcut un inventar al cazurilor  care zac prin tribunale de niște ani, acoperite de alte cazuri, de alte drame și dramolete, de alte accidente, de alte anchete trase de păr. Parcă am asistat la un buletin de știri negre din politică. O emisiune care să ne  răcorească, dar să nu schimbe nimic. Ziariștii nici nu vor mai mult. Scandal și audiență. Atît! Și politicienii, la fel. Scandal și imagine pentru că banii le rămîn oricum.

De ce se întîmplă toate acestea? De ce nu învățăm nimic din ele? De ce nu purcedem la niște corecții? Ne mulțumim cu circoteca și la bucuria prăbușirii politice a unor umflați în pene, iar încercările de a îndrepta ceva în funcționarea societății tot nu se văd.