Opinia publică din România a urmărit cu un interes poate un pic exagerat campania prezidenţială din Statele Unite ale Americii, ce urma să pună capăt epocii Obama.
Nu este surprinzător interesul românilor pentru viaţa politică americană, ceea ce supără sau mai degrabă uimeşte este incapacitatea oamenilor politici români de a vedea în candidatul Donald Trump încă de la început un eventual câştigător.
Bine, îmi veţi spune, în definitiv este un simplu pronostic în care oamenii se pot înşela. Au făcut-o şi actorul Robert De Niro şi economistul Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel, şi alte personalităţi americane, victime ale unor manipulări executate cu mai mult sau mai puţin profesionalism.
Da, dar când eşti politician trebuie să ai capacitatea de a vedea dincolo de ziua de mâine. Dacă nu, poţi consulta nomenclatorul ocupaţiilor din România, de unde poţi să-ţi alegi o altă ocupaţie.
Este inadmisibil ca pe parcursul campaniei electorale persoane care ocupă importante funcţii în administraţie, care sunt lideri politici să-şi manifeste nu numai antipatia extremă faţă de unul din candidaţi, dar să-l şi ofenseze cu aprecieri care deranjează orice om de bun-simţ sub pretextul că sunt puse în pericol securitatea şi cooperarea în cadrul NATO.
Cum îşi poate închipui un înalt demnitar român că un preşedinte american nu va respecta art. 5 din Statutul NATO, care este baza cooperării militare a acestui organism multinaţional, sau, mai rău, că ar putea renunţa la acest tratat care este principalul instrument de influenţă al Statelor Unite ale Americii în Europa şi în lume?
Or, cum ar putea un miliardar, care este un self-made man şi care a predat cursuri de management al afacerilor, să prăbuşească economia americană şi să provoace astfel o nouă criză mondială?
Asemenea elucubraţii şi multe altele au fost rostite în spaţiul public de diverşi politicieni români.
Vechii noştri oameni politici, de care nu ne aducem aminte totdeauna cu plăcere, aplicau o înţeleaptă regulă diplomatică de a se întâlni, cu ocazia vizitelor de stat, inclusiv cu candidatul outsider.
Dacă oamenii politici români nu au viziune, nu ne putem aştepta ca ei să vadă că în România au proliferat mall-urile care au distrus comerţul cu amănuntul şi pe micii meşteşugari, că industria e pe cale să dispară, că terenul agricol, în cea mai mare parte, nu se mai află în mâinile fermierilor români, că Bucureşti este singura capitală din Europa sufocată de afişe publicitare pe clădiri şi vandalizată de graffiti.
Și mai e ceva! Și jurnaliştii trebuie să ştie că există nişte limite ale eticii profesionale, pe care trebuie să le respecte, cunoască, indiferent dacă te numeşti Cristian Tudor Popescu sau Cosmin Prelipceanu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.