Lista neagră

Sunt puţini aceia care nu vorbesc de rău situaţia actuală din România! Cetăţenii ţării, cei plecaţi pe alte meleaguri, partidele, organizaţiile sindicale, lideri de toate culorile, sexele, dosarele, preşedintele, Guvernul, UE, FMI, BM. Ar fi mai simplu de întrebat cine nu vorbeşte de rău?! De aici şi o sumă de teme, vinovaţi şi aşteptări sumbre. Precum şi atmosfera acidă, plină de invalidări care împachetează toate această otravă în care ne bălăcim de ani (era să spun „buni”)… Deci cum să spun?! Se pot căuta cauze şi ieşiri, dar îndoiala acumulată bate tot. Capcana a devenit completă! Toţi sunt vinovaţi, nu există salvatori. Nici un „FSN” nu se iveşte la orizont!

„Bărbat al neamului”, grup de eroi ai neamului, neamuri vecine care să ne lumineze şi să ne tragă la mal, armate de orice culoare – eliberatoare, sau mecanisme globale, transparent-oculte care să aibă resurse, proceduri şi interesul să limpezească situaţia într-un teritoriu la capăt de lume, eşuat în tranziţie. Nimeni! Suntem nişte rătăciţi! Plicticos de complicaţi pentru cât suntem de amărâţi. Obositor de încăpăţânaţi, pentru cât suntem de nehotărâţi. Excesiv de mândri, pentru cât suntem de puturoşi… Excesiv de pricinoşi, pentru cât suntem de complici. Da, complici!

Putea ajunge din nou preşedintele României, Traian Băsescu, fără Mircea Geoană?! Sau fără SOV… Putea rămâne Boc, etern înlocuitor al primului-ministru al Guvernului României, fără Ponta sau Antonescu?! Putea fi înecată societatea românească, inundată cu corupţie de toate felurile, fără justiţia-cea-de-toate-zilele?! Putea atinge riscul de boală la cote africane fără lumea medical-feudală din România?! Putea ajunge lipsa de educaţie modernă atât de copleşitoare asupra noilor generaţii fără menopauza dăscălimii române? Putea atinge sărăcia cote suprarealiste fără dezmăţul consumismului?! Ş.a.m.d.

Întrebarea care rămâne ar fi de fapt simplă. Ne putem opri?! Sau chiar mai mult! Am putea ieşi din această fundătură multilateral dezvoltată cum nici cei mai frustraţi păgubiţi ai prăbuşirii comunismului ceauşist nu-şi puteau imagina în resentimentele lor de clasă, rasă şi agentură?! Dacă nu?! Cât o să ţină această graduală dispariţie a românilor şi a României?! Se justifică apăsarea că am fi: „Ultima generaţie de români”?! Dacă e doar un „ocol”, atunci cât de larg, de întortocheat de halucinant ar putea să fie pentru a reveni?! A reveni unde?! Dacă se poate încheia mâine, ce ar fi să se întâmple ca mâine să devină acum?! Deocamdată se pare că se scot bani buni, faimă şi putere din a ne plânge, a-i plesni peste gură pe cei care se plâng de noi, a scormoni în trecutul apropiat (comunismul e mai aproape decât credeţi!), sau a iscodi viitorul apropiat ca o simplă combinaţie între conspiraţii şi catastrofe. Combinaţii locale, terestre şi catastrofe globale şi extraterestre…

Sau poate doar visăm?! Hopa, sună ceasul! Mda. Ar fi timpul să ne trezim… De ce să ne trezim?! Că dupa aia mergem la treabă. Sau după aia tot nu mergem la treabă. O naţie de şomeri! Cum ar fi ca toţi românii, sau mă rog, toţi cei care locuiesc în România să fie şomeri?! Aşa, vreo 6 luni. Sau 1 an!! Nimeni nu face nimic! Şi trăim din ajutor de şomaj. Pardon! Nici cei de la „ajutorul de şomaj” nu mai lucrează! Deci, fără ajutor! 1 an!! Şi nu mai e nimic de furat!

Asta zic şi eu ameninţare! Chiar aşa! Să fie prima zi în România când nu mai e nimic de furat!.. Şi nu mai sunt şefi. La ce să fii şef? La cine?! Despre ce să fii şef, peste cine, când nu mai e nimic?! Şi nimeni nu mai întreabă de noi! Ce să afli? O gaură neagră pe harta Europei… La ce bun deranjul. Nu mai sună nimeni… În ziare nu mai scrie nimic. Ultimul care a apărut era complet alb. Imaculat! TV-ul nu mai scoate nimic pe sticlă. Nu mai e curent. Adio, Badea!…

Salutări din România!