Liviu Antonesei: Vă roade conștiința vinovată, băieți?

Probabil vă amintiți că, la începuturile pandemiei, premierul britanic făcea mișto de virus, era împotriva luării oricăror măsuri de protecție și miza pe celebra „imunitate de turmă”. Doar că virusul s-a enervat și, la puțină vreme după schimbarea strategiei de combatere, l-a atacat, infectat, i-a ocupat căile respiratorii. A fost internat, supus terapiei intensive, apoi declarat vindecat și retrimis la muncă. Vindecat va fi fost el, dar pare sigur că a rămas cu grave sechele! Un prieten mi-a trimis un link către un articol care-mi scăpase, referitor la noi măsuri pe care Boris le va lua în lupta sa eroică cu coronavirusul. Între acestea, la loc de frunte este interzicerea raporturilor sexuale între persoanele care nu au același domiciliu! Se sparie gîndul! Și nu doar din pricina chestiunilor tehnice – e greu de înțeles cum își imaginează Ben și banda sa că s-ar putea urmări continuu viața sexuală a vreo sută de milioane de cetățeni britanici, bărbați și femei. Îmi și imaginez zeci, sute de mii de bobbies uitîndu-se prin gaura cheii, cățărați pe scări mobile, ba și în elicoptere, ca să supravegheze viața sexuală a englezilor. Sau de ce nu? Introducînd aparatură de supraveghere video în casele acestora. În seama cui vor rămîne hoții, jefuitorii și criminalii, eu nu știu, s-or fi gîndit că luați cu dificultățile vieții sexuale aceștia vor fi uitat sensul vieții!

Dar aspectul tehnic este cel mai puțin important în această chestiune, celelalte sînt mult mai importante și mai grave! Mai întîi, se pare că boala i-a afectat lui Boris memoria, altfel nu se explică de ce a uitat că în țara sa a fost formulat principiul habeas corpus, fundamentul libertății individuale, și că tot acolo, și asta hăt de mult, în 2015, a apărut Magna Carta Libertatum și că aceasta este încă în vigoare, ca principal pilon al corpusului constituțional britanic.  Ca să se bage în așternuturile cetățenilor brirtanici, ca să-i caute prin chiloți, Ben ar trebui să abolească întreaga tradiție constițuțională britanică, cea mai veche din lumea, să-i spunem, modernă. Sînt curios dacă Parlamentul britanic va înghiți pe nemestecate o asemenea enormitate. Nu mai spun că proiectul legii este cît se poate de imprecis. Fiind întrebat de jurnaliști dacă britanicii ar putea face eventual sex în aer liber, un membru al cabinetului a răspuns că legea nu prevede această situație, dar că guvernul Majestății Sale nu încurajează asta. Bun, nu încurajează, dar cîtă vreme nu interzice, ne putem imagina cohorte de englezi și englezoice deambulînd în căutarea unor locuri potrivite, parcuri, păduri, tot felul de cotloane. Pînă la urmă, viața sexuală ar putea deveni chiar mai pasionantă decît limitată pur și simplu la dormitor!

Cine cunoaște cît de cît biografia lui Boris, știe că viața sa erotică n-a fost dintre cele mai ordonate și lipsite de imaginație, așa că ne putem imagina că boala i-a provocat o conștiință a vinovăției și un fel de convertire religioasă, vizibilă și în tonul cumva profetic al proiectului de lege. Și dacă acest lucru este adevărat, ne trezim în fața unei alte carențe grave a legii, de natură teologicală, aceasta pare să se refere numai la păcatul „cu fapta”, dar nu șoptește absolut ninic despre cel cu vorba sau cu gîndul… Aș putea spune că procesul de convertire n-a mers pănă la capăt, că este fals. Se poate, Boris? Am spus eu că boala ți-a afectat și memoria! Și spun asta pentru că nu vreau să mă gîndesc la ce-i mai rău, că boala i-a afectat, Doamene ferește, sexualitatea ca atare și va fi devenit invidios pe supușii britanici!

Vă roade conștiința vinovată, băieți?

Probabil vă amintiți, de altfel am comentat și eu aici, declarația Pînzei de Corabie referitoare la cei care își exercită simțul critic în legătură cu prostiile și ilegalitățile pe care le comit guvernanții la vreme de pandemie. Socotindu-se întruchipări ale perfecțiunii, aceștia nu pot greși, așa că discursul critic nu poate fi decît greșit și rău-intenționat. Obișnuiți cu osanalele ridicate de presa de partid și de stat, aceștia nu suportă să fie atinși nici măcar cu o floare. Și, normal, criticii erorilor guvernanților nu pot face decît jocul altor țări, deranjate de orientarea politică și militară a țării. Și de bună seamă, acești critici nu fac asta degeaba, ci plătiți! Măi să fie! Cînd prostiile și abuzurile, acum se vede deja că și furăciunile favorizate de pandemie, sar în ochii oricărui om înzestrat cu privire bună și minte normală, de ce-ar trebui să te plătească unul sau altul ca să le observi? Iar după cum sună formularea, pare limpede, că omul se referea la ruși,,,

Ieri, a recidivat și Lucovid, căruia i-a cășunat pe militanții antivaccinare. Vreau să fiu clar, nu sînt împotriva vaccinărilor. De altfel, datorită vaccinurilor am scăpat și de poliomieleită și de TBC, și de variolă. Am prieteni și cunoștințe ceva mai mari decît mine care, nefiind vaccinați la vreme, poartă grave sechele ale poliomielitei sau au tras-o ani de zile cu tuberculoza, Dar nu despre părerea mea este vorba, ci despre părerea lui Lucovid, conform căreia cei care militează împotriva vaccinării sînt sub influență străină, tot de la Est socotește și el, și cum altfel?, plătiți! Băieții ăștia au o fixă cu plata opiniilor, oare de ce?  Nu e complicat de aflat, vorbește în ei conștiința vinovată – bun, dacă putem concede că au conștiință! – , doar ei au pus la bătaie 200 de milioane de lei pentru a cumpăra bunăvoința presei, pentru a-i dirija acesteia opiniile! După părerea mea, investiția a fost de altfel inutilă, la cît de obedientă era oricum presa de partid și de stat, flagrant majoritară, guvernul putea să nu se osteneaască să bage mîna la teșcherea. Iar asupra presei independente, așa puțină cîtă mai este, trocul nu are efect… În credința celor obișnuiți să cumpere opinii, toate opiniile sînt de vînzare! Deși e inutil să plătești opinii deja dăruite, băieții merg pe supraplată, ca să spun așa. Cînd se apropie două rînduri de alegeri, parcă e mai bine să te asiguri!

O discuție despre termoscanare

Ieri, profitînd de o pauză însorită, am făcut o plimbare mai lungă prin cartier și, profitînd de răgaz, am urmărit și cum mai stăm la lupta cu pandemia. Cei mai mulți oameni erau mascați, chiar dacă o bună parte purta masca sub bărbie. O vînzătoare de cireșe, mascată regulamentar, își igieniza periodic mănușile de latex cu un spray hidroalcoolic. Nu-mi era poftă de cireșe, dar mi-am amintit că nu mai am ananas, așa că m-am dus la magazinul de alături să văd dacă nu se renunțase la termoscanare. Nu se renunțase, un gealat – chiar era mai înalt și mai musculos decît mine – s-a apropiat imediat ce am trecut de ușile cu deschidere automată cu scanerul în mînă.  Mi-am spus că un test nu strică. I-am făcut semn să se opreasă, s-a oprit și l-am întrebat dacă e medic. Normal, mi-a răspuns că nu este. L-am întrebat apoi dacă știe cîte legi interne și acorduri internaționale încalcă numai încercînd să-mi ia temperatura. Evident, nu știa, dar mi-a spus că astea sînt instrucțiunile. Nu mi-am mai pierdut vremea să-i explic că niște instrucțiuni nu pot încălca legile, dar i-am propus un compromis. I-am spus că accept să mi se ia temperatura, dacă aduce un medic sau o asistentă medicală și ne pune la dispoziție o cabină. A început să rîdă și mi-a făcut semn să intru în magazin. Nu, nu am făcut-o, nu un favor mă interesa, ci pur și simplu respectarea legilor. Doar că asta pare imposibil în România pandemică…