Lumea bună fuge de „România”

În întreaga sa istorie de 90 de ani, naţionala României de fotbal nu a fost nevoită, pentru a susţine un meci de pregătire înaintea sezonului oficial, să apeleze la o echipă clasată pe ultimul loc în ierarhia mondială. Cotidianul.ro vă prezintă datele incredibile ale echipei San Marino.

Cine este San Marino

San Marino este unul dintre cele mai mici state din lume, practic o enclavă situată în centrul Italiei. Are o suprafaţă totală de 61,2 km pătraţi şi o populaţie de 29.000 de locuitori. Capitala are o populaţie specifică unei comune medii din România: 4.493 de locuitori, conform recensământului din 2003.

Din punct de vedere fotbalistic, chiar dacă federaţia de specialitate a fost înfiinţată în 1931, istoria echipei naţionale a acestui stat a început pe 14 noiembrie 1990, când federaţia s-a afiliat la FIFA.

În 21 de ani, San Marino a disputat 105 meciuri şi a obţinut o singură victorie, trei egaluri şi 101 înfrângeri. Adversara de miercuri a României a înscris 17 goluri şi a primit 340 în cele 105 meciuri jucate.

În clasamentul FIFA, San Marino se află pe locul 203-206 (ultimul) cu zero puncte. Vecine de suferinţă, adică tot cu zero puncte, mai sunt: Montserrat, Andorra şi American Samoa.

Doar 7 amicale în 21 de ani

Fiind o naţională extrem de slabă, în cei 21 de ani de activitate, San Marino a fost evitată de alte naţionale pentru meciuri amicable. Practic, San Marino a jucat doar 7 meciuri amicale în istoria ei: 1992 cu Italia 0-4 (d) (un amical de „încurajare” a unor italieni aflaţi sub alt steag), 2000 cu Moldova 0-1 (a), 2002 cu Estonia 0-1 (a), 2003 cu Liechtenstein 2-2 (d), 2004 cu Liechtenstein 1-0 (a), 2006 cu Albania 0-3 (a), 2011 cu Liechtenstein 0-1 (a). Toate celelalte meciuri au contat pentru preliminarile CE sau CM.

Cele (singure) patru meciuri pe care nu le-a pierdut, au fost: 10 martie 1993 – 0-0 cu Turcia (a) – preliminarile CM, 25 aprilie 2001 – 1-1 cu Letonia (d) – preliminarii CM, 20 august 2003 – 2-2 cu Liechtenstein (d) – amical, 28 aprilie 2004 – 1-0 cu Liechtenstein (a) – amical.

Situaţia meciurilor pierdute la scor de San Marino este următoarea: 0-4 de 14 ori, 0-5 de 13 ori, 0-6 de 11 ori, 1-7 o singură dată, 0-7 de 9 ori, 0-8 de 4 ori, 0-9 o singură dată, 1-10 o singură dată, 0-10 de 2 ori, 0-13 o singură dată.

Din punctul de vedere al asistenţei, cei mai mulţi spectatori la un meci jucat acasă au fost 5.019, în anul 2006 într-un meci contra Germaniei, încheiat cu scorul de 0-13. Cea mai mică asistenţă s-a înregistrat în anul 2000, când la un amical împotriva Moldovei (scor 0-1) au fost 100 de spectatori. În deplasare, San Marino a evoluat în faţa a 51.154 spectatori în 1996 pe Wembley, contra Angliei (scor 0-6), iar la Vaduz, împotriva Liechtenstein în 2003 (scor 2-2) au fost 850 de spectatori.

Un meci cu selecţionata străinilor era mult mai util

FRF nu a avut un plan „B” pentru situaţia ipotetică (care a devenit realitate) a căderii amicalului cu Argentina. Cei de la FRF nu au luat în calcul când au antamat Argentina că jucătorii pumelor vin după un sezon ultra-încărcat la echipele lor de club şi după campionatul Americii de Sud. (Evident nimeni nu a luat în calcul şi dezastrul suferit de Argentina în această competiţie.) Practic, alegerea Argentinei a reprezentat o eroare încă de la început. S-a ajuns la meciul cu San Marino pentru că puţinele naţionale libere pe 10 august nu au agreat să joace cu noi. FRF ar fi avut o soluţie foarte simplă, utilă din punctul de vedere al naţionalei şi care ar fi umplut cu siguranţă Naţional Arena: un meci împotriva unei selecţionate a jucătorilor străini care evoluează în România. O echipă cu Nuno Claro, Cadu, Milanov, Adailton, Wesley, Brandan, Martinovic, Teixeira, D.Kone, E.Kone ş.a. ar fi fost de 20 de ori mai puternică decât San Marino. Şi mult mai util pentru „tricolori” în vederea apropiatului meci oficial cu Franţa. Dar nimeni de la FRF nu s-a gândit la această soluţie.

România: 41 de amicale în ultimii 10 ani

Naţionala României, şi în perioada în care nu reuşea să câştige vreo grupă de calificare în preliminarile CE sau CM, era căutată de adversari puternici. Să ne amintim doar de Uruguay (1-0) la Bucureşti în 1966, 1-0 cu RFG (vicecampioană mondială) în 1967, 0-0 cu Anglia (campioană mondială) la Bucureşti în 1968, 1-1 cu Anglia (Londra 1969). Iar după 1970, „tricolorii” au reprezentat o garanţie pentru numeroase nume mari pentru meciuri amicale.

Din 2001 şi până în prezent – deci în perioada de apus şi post aşa-zisei „generaţii de aur” -, România a susţinut 41 de meciuri amicale. (Nu am luat în calcul turneele din Cipru şi Asia, nerecunoscute de FIFA.) A avut câţiva adversari din „lumea a III-a” – Moldova, Muntenegru, Honduras, Letonia, Cipru, Lithuania, Macedonia, Georgia, Nigeria, Ungaria -, dar toate aflate creştere. Din „urna a doua” a fotbalului mondial ne-am confruntat cu Ucraina, Polonia, Slovenia, Slovacia, Columbia, Japonia, Israel, Irlanda, Irlanda de Nord, câteva dintre cu participări la turnee finale ale CM în ultimul deceniu. În fine, amicalele tari ale „tricolorilor” au fost următoarele:

2002 Constanţa Grecia 0-1

2002 Timişoara Croaţia 0-1

2002 Paris Franţa 1-2

2003 Ancona Italia 0-1

2004 Bucureşti Germania 5-1

2004 Glasgow Scoţia 2-1

2005 Le Mans Coasta de Fildeş 1-2

2006 Cádiz Spania 1-0

2006 Los Angeles Uruguay 0-2

2007 Köln Germania 1-3

2007 Bucureşti Turcia 2-0

2008 Bucureşti Rusia 3-0

2009 Bucureşti Croaţia 1-2

2010 Istanbul Turcia 0-2

2010 Klagenfurt Italia 1-1

2011 Brazilia Brazilia 0-1

2011 Assuncion Paraguay 0-2

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.