Germania și Franța se joacă de-a ”polițistul bun” și ”polițistul rau” cu premierul britanic Boris Johnson. Nu pare însă o strategie pusă la cale în comun de Berlin si Paris, pentru a obține un acord de ieșire a Marii Britanii din UE în folosul Frantei și al Germaniei, așa cum ne-am fi putut aștepta de la cele două state care au semnat în acest an Tratatul de la Aachen, văzut ca piatra de temelie a unei viitoare Europe franco-germane. Nu, Germania și Franța semnalează că au interse divergente în legătură cu ieșirea Marii Britanii din UE.
Miercuri, premierul Boris Johnosn a fost la Berlin, în prima sa vizită externă. Aici, cancelara Angela Merkel a dat impreia că încalcă un adevărat comandament european al ultimelor luni – acela de a pune presiune pe Marea Britanie și a forța guvernul să accepte Acordul de ieșire din UE negociat de fostul premier Theresa May. Merkel a sugerat că este dispusă sa ia în considerare variante alternative propuse de nou lider Boris Johnson, căruia i-a dat un termen de 30 de zile pentru asta (acum, data Brexitului, cu sau fără un acord, este stabilita pentru 31 octombrie). Germania Angelei Merkel pierde teren politic în fața Franței lui Emmanuel Macron, care începe să ia prim-planul în UE, iar Berlinul începe să simtă că va pierde un aliat prin ieșirea Marii Britanii din UE.
Reacția președintelui Franței la aparentele concesii făcute de Merkel Marii Britanii a fost promptă. Macron a declarat că renegocierea Acordului pentru ieșirea din UE ”nu este o opțiune”. Cu alte cuvinte, Macron a ajuns să forțeze ieșirea Marii Britanii din UE în termenii stabiliți de UE, urmând ca Franța să se debaraseze de aliatul fidel al Statelor Unite, de o piedică în calea constituirii unei armate europene, a unei politici de apărare comune, elemente care nu sunt văzute deloc cu ochi buni la Washington, caci ar însemna pierderi importante pentru exporturile de armament și pierderi strategice însemnate în Europa. ”Ideea de a spune «Nu avem un acord, deci nu vom plăti» nu funcționează. Nu ne putem imagina cum o țară ca Marea Britanie va pleca fără vreun angajament internațional”, a spus Macron.
Joi, înainte de summitul G7 de la Biarritz, premierul Johnson a fost primit de președintele Macron. Întâlnirea a avut loc într-o atmosferă încordată de declarațiile lui Emmanuel Macron.
”Britanicii sunt atașați de ideea că sunt o mare putere, membri ai Consiliului de Securitate. Însă nu pot ieși din UE și să spună «vom fi mai puternici» fără să se gândească că, în cele din urmă, vor deveni partenerii mai mici ai Statelor Unite, care acționează din ce în ce mai hegemonic”, a spus Macron. Pentru a fi și mai limpede, Macron a atras atenția că, încercând să scape de ceea ce numesc statutul de vasali ai UE, britanicii vor sfârși prin a deveni vasalii Statelor Unite.
”Ar putea Statele Unite să compenseze costul ieșirii Marii Britabii din UE fără un acord – căci Marea Britanie va fi marea victimă? Raspunsul este nu. Și, chiar dacă ar fi o alegere strategică, ar fi una cu prețul vasalizării istorice a Marii Britanii. Nu cred că asta vrea Boris Johnson. Nu cred că poporul britanic vrea asta. Nu cred că voința poporului britanic este să devină vioara a doua a SUA”, a spus Macron.
Prin aceste declarații, Macron nu face altceva decât să mascheze îngrijorarea Franței că, în schimbul unui acord comercial cu SUA care să compenseze pierderile ieșirii din UE, Marea Britanie va susține ți mai mult politica externă americană, în Orientul Mijlociu, în Africa, în detrimentul intereselor Franței. Revista conservatoare britanică The Spectator scrie că Franța, în ciuda aparențelor, este relativ izolată la nivel internațional, iar întâlnirea lui Macron cu Vladimir Putin chiar înaintea Summitului G7 (inclusiv faptul că Macron a sugerat că Rusia poate fi reprimită în acest grup, ce ar urma să redevină G8) este un semnal al acestei izolări. Apoi, apropierea Franței de Rusia nu poate da roade pe termen scurt. Prin urmare, scrie The Spectator, Macron ar trebui să fie interesat de apropierea de Marea Britanie pe care o critică în aceste zile, cu atât mai mult cu cât, peste Ocean, Donald Trump a catalogat deja UE ca fiind „inamicul” SUA.
De partea cealaltă, Boris Johnson a rostit cuvinte dure la adresa Franței înainte de deveni premier. ”De ce încearcă să ne trateze incorect?”, a spus Johnson în 2018, când era ministru de Externe. Tot el i-a numit pe francezi ”copiii obraznici” din UE. Iar apoi a negat că ar fi folosit un termen vulgar la adresa francezilor, în contexul Brexitului. În perioada în care a fost primar al Londrei, Johnson a criticat impozitele mari pe avere impuse de guvernul socialist francez de la acea dată și a spus că executivul Franței a fost ”capturat de sanculoți” care aplică o ”tiranie” nemaivăzută de la Revoluția Franceză până acum.
@Mariuta Felicitari!