Magia Sărbătorilor în Maramureș

Totul începe prin intrarea în Postul Crăciunului, începutul curățeniei sufletești și al pregătirilor

Odată cu Lăsata Secului pentru Postul Crăciunului, în satele maramureșene se simte o liniște aparte. Este vremea în care oamenii se străduiesc să-și curețe sufletul, dar și casa. Femeile încep marile rânduieli de iarnă.

În multe gospodării bătrânești, se mai păstrează obiceiul de a pune un colț de busuioc sau o icoană proaspăt spălată la fereastră, ca protecție și binecuvântare pentru noul ciclu de sărbători.

Luna decembrie,  între târguri, coșuri pline și primele colinde

Decembrie aduce mirosuri care apar doar acum: coji de măr uscat, scorțișoară, cozonaci, plăcinte cu brânză de casă și nelipsitele mere coapte. Gospodinele pregătesc cu grijă ceea ce vor pune pe masă în Ajun, iar bărbații se ocupă de tăierea porcului, respectând tradiția de Ignat.

În satele maramureșene, tăierea porcului nu e doar o treabă practică, ci o zi întreagă de ritual. Se aprinde focul în curte din paie, se strâng vecinii, se fierb jumări, se pregătesc delicioși caltaboși sau pomana porcului cu mămăligă. Seara, se ciocnește un pahar de horincă în cinstea muncii încheiate.

Ajunul Crăciunului,  colindătorii aduc lumina pe la case

Ajunul în Maramureș e un spectacol al sufletului. Copiii pleacă primii la colindat, încă de dimineață, cu glasuri țanțoșe și traiste curate pentru mere, nuci și covrigi.

Seara, vine rândul cetei de colindători îmbrăcați în straie tradiționale din care nu lipsește impresionantul lecrece (palton tradițional din lână).
Colindele nu sunt doar cântări, ele sunt binecuvântări, rugăciuni melodioase, povești străvechi transmise din tată în fiu.

Toate ulițele satului răsună a colinde tradiționale.
,, Noi în sara de Crăciun colindăm pe cel prea Bun, colindăm colind duios, Domnului Isus Hristos’’

Iar la final se spune o urare
„Să ajungeți gazde multe, sfinte, sări ca seara din iară sără, ca ziua de mâine, că-i zi la anu. La Anu și la mulți ani!”

Crăciunul, sărbătoarea comunității

Ziua de Crăciun începe cu mersul la biserică. Bărbații poartă încă straiele tradiționale, iar femeile își pun cele mai frumoase haine tradiționale. Lăsate moștenire de la bunci. În biserică, se aud colinde vechi, unele pe care nu le găsești decât aici.

După slujbă, toată lumea se întoarce acasă: mesele sunt întinse, cu sarmale, piftie, cârnați și colaci rumeni. Gospodarii se vizitează între ei, pentru a împărți bucuria Crăciunului. Seara, uneori, se mai aud colindători sau grupuri de tineri care duc mai departe tradițiile. Din prima zi de Crăciun și până la ultima, toate nemurile se colindă.

Anul Nou și „Viflaimul”  Teatrul sacru al satului

Între Crăciun și Anul Nou, în multe sate maramureșene, se joacă „Viflaimul”, o piesă de teatru popular care spune povestea Nașterii Domnului. Tinerii pregătesc costume, măști și roluri păstori, îngeri, Irod, soldați și colindă casele cu scenete care, de generații întregi, au rămas neschimbate. Viflaimul merge la primarul satului, preot și dascăli, cele mai importante persoane din sat.

În noaptea de Revelion, fetele nemăritate pun busuioc sub pernă sau își așază visurile în tradiții, sperând să-și vadă ursitul.

Boboteaza, binecuvântarea apelor și începutul liniștii

Sărbătoarea Bobotezei încheie ciclul celor mai frumoase sărbători.
Preoții ies cu „Iordanul”, însoțiți de săteni, colindând casele și stropind cu apă sfințită curțile, grajdurile, oamenii și animalele. Se crede că apa sfințită aduce sănătate și belșug, iar gospodarii o păstrează tot anul, la icoană.

Este și o urare păstrată cu sfințenie
“ Tiralexa-i Doamne! Grâu de primăvară și-n pod și-n cămară și pe laiță afară. Câte pene pe cocoș atâția coconi frumoși, câte pene pe găină atâția mâți la slănină. Rămâi gazdă sănătoasă și la anu tot voioasă. “

Un Maramureș care trăiește prin oameni. Sărbătorile din Maramureș nu sunt doar despre tradiții, ci despre oamenii care le păstrează vii: bătrânele care încă mai coc pâine în cuptor, feciorii care colindă, familiile care deschid poarta pentru oricine vine cu colindul.