Maica Domnului, în sufletul satului: Legende și credințe străvechi 

Fecioara Maria este reprezentată atât în pictură, cât și sculptură, muzică sau poezie. În orice casă exista cel puțin o icoană a Sfintei Maria. Această simbolistică a fost adânc impregnată în sufletul țăranului român, iar icoanele țărănești, naive, pe sticlă sau lemn, au respectat-o întocmai.

”Evlavia pentru Maica Domnului se oglindește în icoanele numeroase atât în cele bisericești, bizantine, cât mai ales icoane pe sticlă. La Nicula, unde se află celebra icoană făcătoare de minuni, care adună la praznicul ei, an de an, zeci de mii de pelerini, la sfârșitul secolului XVIII început de secol XIX a existat un centru recunoscut puternic al icoanei pe sticlă. Și este în acea icoană pe sticlă Maica Domnului îndurerată, care se regăsea în foarte multe case, pe aproape întreg teritoriul României”, spune Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român, pentru Cotidianul.

Foto: Pelerinaj la Nicula/ viacluj.tv 

Foto: Icoana Maicii Domnului de la Nicula/ ziarullumina.ro 

Maria, un nume foarte des răspândit

”Un alt indicator al cultului extraordinar de extins al Maicii Domnului în societatea românească arhaică este prezența numelui Maria, foarte des întâlnit”, mai spune sociologul.

Legendele Maicii Domnului

”Prezența legendelor reprezintă un alt element care arată evlavia de care se bucura Maica Domnului. Aceste legende sunt de sorginte populară, deci au circulat din gură în gură, în zeci poate chiar sute de ani.

Foto: Pelerinaj de Rusalii, Maramureș/inquamphotos.com

Simion Florea Marian, unul dintre primii etnografi români, care era și preot, le-a strâns, astfel că a ieșit o carte foarte frumoasă, care se cheamă <Legendele Maicii Domnului>.

Aceste legende au inspirat, la rândul lor, multe dintre colinde. Colindele românilor care au ca temă centrală plecarea în călătorie a Maicii Domnului, ca să-l găsească pe fiul ei, despre care aflat că a fost răstignit.

Simion Florea Marian remarca răspândirea acestor povestiri populare, care aveau în centrul lor chipul Maicii Domnului, pe întregul teritoriu al României:

„Am putea zice că nu este nici un singur sat locuit de români, fie acela orișicât de mic și de neînsemnat, în care să nu le fie mai multor persoane cunoscută o variantă”.

Într-adevăr, o descoperim în Bucovina, dar și în Țara Românească, în Moldova sau în Transilvania.

Una dintre variantele acestei creații remarcabile descrie drumul parcurs de Maica Domnului, punând în lumină geniul popular românesc.

Astfel, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îl întâlnește pe drum, mai întâi, pe Sfântul Ioan Botezătorul, apoi ”un meșter mare de lemn”, după aceea ”un meșter de fier vestit”, pentru ca în final să ajungă pe Golgota, la poalele crucii.

Sfântul Ioan ”de văzut nu L-a văzut, doar ”de auzit”

„- Sânt-Ioane!/ N-ai văzut,/ N-ai auzit/ De Fiul meu,/ De Fiul lui Dumnezeu/ Și de finul tău?”, întreabă Maica Domnului.

Iar Sfântul Ioan îi răspunde cum a auzit că prigonitorii

„Îl chinuiesc/ Și amar Îl mai muncesc/ Lângă poarta lui Pilat,/ Cea albă de brad,/ Răstignit pe cruce/De măr dulce./ Cu cămașă de urzică/L-a îmbrăcat,/ Cu curea de măcieș/ L-a încins,/ Coroană de spini/ Pe cap I-a pus,/ Trestie sub unghii/ I-a bătut…”

”Plângând și suspinând”, Maica Domnului își continuă drumul în căutarea Fiului Său

„Dea­una s-a și pornit/Pe-un deal mare, ascuțit/Ca o muchie de cuțit,/Tot plângând și suspinând,/Fața albă zgâriind,/Codiți negre despletind,/Pe Fiul său căutând”.

Unele variante menționează că Maica Domnului „a purces” cu ”opinci de fier/Și cu cârjă de oțel/Ca să caute pe Fiul său/Prin spini,/Prin mărăcini…”

 Întreaga creație participă la durerea Maicii Domnului

„Și pe unde ea mergea/Dealul că se năruia,/Ca ceara că se topea,/Ca aurul se sleia./”

Află apoi în drumul său de la „un meșter mare de lemn” că el este cel care a făcut crucea pe care a fost răstignit Fiul ei…

iar când se întâlnește cu „un meșter de fier vestit” află de la acesta că el este cel care a confecționat cuiele cu care prigonitorii L-au răstignit pe cruce.

Îndemnat să le facă ”să fie mari/și cât se poate de tari”, el nu se îndură: „Eu le-am făcut/Mai mititele/Și mai subțirele!”

Drept răsplată, Maica Domnului îl binecuvântează să își câștige ușor pâinea cea de toate zilele.

„Până nu m-am dat/Și nu m-am lăsat,/N-am văzut/Fânețe înnoite/Și flori înflorite”

Când Maica Domnului ajunge pe Golgota, la poalele crucii, Îl întreabă pe Domnul nostru Iisus Hristos:

„Fiul meu,/Iubitul meu!/Da de ce te-ai dat,/De ce te-ai lăsat/ Să te chinuiască,/ Să te răstignească?”.

Iar Iisus îi răspunde:

– Maica mea/ Și scumpa mea!/Eu cum nu m-oi da,/Cum nu m-oi lăsa, /Că până nu m-am dat/Și nu m-am lăsat,/ N-am văzut/Locușor/De focușor, /Tăietură de topor,/Fânețe înnoite/Și flori înflorite”.

Maica Domnului va fi ironizată de soldații care Îl străjuiau pe Iisus atunci când îi roagă să i-L dea „pe fiul său,/Pe Fiul lui Dumnezeu”.  

Aceștia, mâncând la o masă „friptură de miel grasă,/de pește și de cucoș/”, au însă parte de o minune.

În timp ce râd și răspund în batjocură – „mielul fript când va zbiera,/peștele în blid va înota/și cucoșul va cânta,/atunci Hristos a învia,/și atunci noi că ți L-om da!” -, toate acestea se întâmplă.

Potrivit legendei, cucoșul începe să cânte, mielul să zbiere și peștele să înoate…”

Maica Domnului, invocată în descântece

”Maica Domnului este prezentă și în descântecele românești. De la banalul descântec de deochi, cunoscut de orice bătrână de la sat până la descântece mai elaborate.

<Fugiți ochi dintre ochi/Dintre sprâncene/Din creștetul capului/Să te duci unde cocoșul nu cântă/câinele nu latră/ și să-l lași pe (numele) curat și luminat, precum Maica Precistă l-a lăsat>

În descântecele mai complicate, Maica Domnului este invocată să coboare pe scară de aur în trupul bolnavului, celui suferind, și să-l vindece”, mai spune sociologul.

Răstignirea și restaurarea cosmică

”Conform legendei, Maica Domnului este oprită în drumul său de un râu mare, iar salcia își apleacă crengile până la pământ formând un pod ca să poată trece.

Drept recunoștință, Maica Domnului a binecuvântat-o, iar salcia este adusă, de atunci și până astăzi, în fiecare an, la biserică, în Duminica Floriilor.

Foto: Sărbătoare Floriilor/inquamphotos.com 

În tradiția populară, nu doar salcia, ci și alte plante, flori, sunt considerate ca având o legătură profundă cu Maica Domnului, devenind vindecătoare.

Sf. Dumitru Stăniloaie spunea, de altfel, că Iisus nu a restaurat doar ființa umană, pe om, ci și întreaga creație, întregul Cosmos, întreaga natură.

Maica Domnului, după cum am văzut, atunci când l-a întrebat pe fiul ei de ce S-a lăsat răstignit i-a răspuns arătând că Răstignirea nu reprezintă numai mântuirea omului, ci restaurarea cosmică”, arată sociologul.

Maica Domnului, în predicile sfinților

”Sunt foarte multe omilii, predici ținute de sfinții isihaști, mai ales, precum Sfântul Grigorie Palama sau Nicolae Cabasila, ale căror predici extraordinare se referă la Maica Domnului și la importanța Sa în procesul mântuirii omului.

În icoana Bunei Vestiri regăsim o reprezentare gestuală, atunci când Arhanghelul Gavriil i-a vestit că Îl va naște pe fiul lui Dumnezeu.

Foto: Buna Vestire/basilica.ro

Conform textului biblic, Fecioara Maria întreabă: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?, iar mâna ridicată a Maicii Domnului este gestul de reținere sau de uimire, care face obiectul unor studii teologice.

Regretatul iconar Sorin Dumitrescu, în masterul său de antropologie, pe care l-a susținut în incinta Facultății de Arhitectură, și asta se regăsește și în cartea sa extraordinară ”Noi și icoana”, o hermeneutică a principalelor icoane din ortodoxie, numea acest moment de ezitare <Așteptare albă>, explică sociologul. 

În icoanele în care este reprezentată, Maica Domnului are expresii diferite. Permanent exprimă însă blândețe, duioșie și înțelegere. În baza relației dintre Fecioara Maria și Pruncul Iisus, icoanele se deosebesc unele de altele.

”Printre cele mai importante tipuri de icoane regăsim, de exemplu, Odigitria (cea care arată drumul/Călăuzitoarea), în care Maica Domnului arată către Hristos cu mâna, arătând că El este ”Calea, Adevărul și Viața”, lykofilusa (Milostiva/Dulcea Sărutare), Oranta (Rugătoarea), unde Maica Domnului este prezentată cu mâinile ridicate în sus, rugându-se către cer, sau ținând Sfântul Acoperământ, Paramythia…

La Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte Athos, există mai multe icoane făcătoare de minuni, dar această tipologie a icoanelor o găsim nu doar la greci, ci și la ruși.

Deși nu reprezintă o clasificare, multe icoane se recunosc după virtuțile Maicii Domnului, precum milostivirea, smerenia, ascultarea, mângâierea…”, conchide sociologul Ciprian Voicilă.

Maica Domnului, portret unic 

Despre Maica Domnului există puține referiri în Biblie. Știm că era o tânără plină de smerenie. Nașterea Maicii Domnului este cunoscută sub numele de Sfânta Maria Mică, celebrată anual pe 8 septembrie, prima mare sărbătoare a anului bisericesc, care începe pe data de 1 septembrie. Părinții săi se numeau Ioachim și Ana (din neamul lui David). Au adus-o pe lume la o vârstă înaintată, fiind anunțați (la Buna Vestire – 25 martie) de Arhanghelul Gabriel că vor fi părinți. A intrat în Templu de la vârsta de 3 ani, unde a stat până la 15 ani. După ce a părăsit Templul l-a avut ca protector pe Iosif. Maria s-a înălțat la Domnul pe data de 15 august, acest moment fiind celebrat din cele mai vechi timpuri.

 La Buna Vestire, prin doar cele câteva replici ale Maicii Domnului se conturează portretul său unic: ascultarea absolută față de Dumnezeu, fecioria, smerenia și discreția.

Astfel, îngerul îi explică modul zămislirii, mai presus de rațiunea omenească: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri”.

La aceste cuvinte, Maica Domnului a răspuns doar atât: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”.

Acest moment din viața Maicii Domnului este considerat unul de mare răscruce atât pentru propria sa rânduială, cât și pentru istoria mântuirii. Momentul se întrupează într-un singur cuvânt: „Fie”.

Fără el, avea să spună mitropolitul Bartolomeu Anania, ceea ce Dumnezeu intenționa în Buna Vestire ar fi fost un eșec divin.

Foto: Maica Domnului îndurerată/commons.wikimedia.org