Marele fâs

După DEX-ul cel de toate zilele, ”fâsul” este ”cuvântul care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt”, dar în vorbirea obișnuită, știm foarte bine la ce se gaz se referă. Și nu fără temei. Doar nu contrazice definiția enunțată.
Nu, dragii mei, nu vă faceți probleme, atrocitățile din căminele de copii și de bătrâni de pe tot cuprinsul țării, care ar trebui să însemne zeci de indivizi băgați direct la pușcărie și confiscarea averilor, dimpreună cu toată tagma lui Pandele și a cucoanei Firea (care s-au pus deja la adăpost sub umbrela ocrotitoare a Italiei, că doar nu sunt proști să aștepte DIICOT-ul și celelalte organisme care asudă din greu pentru binele nostru), toate vor eșua în același ”fâs” solemn și parfumat, cum s-a întâmplat cu toate marile probleme ale României din ultimi treizeci de ani.

Dar, bucurați-vă, nu e de colea, România se va afla în TOPUL fâsâielilor europene dacă nu mondiale. Și nimic, absolut nimic nu se va schimba, fiindcă, pur și simplu nu are cine să schimbe, nu vrea să schimbe, să taie în carne vie și să restabilească ordinea firească a lucrurilor. La pensiile speciale nu se umblă, salariile nesimțite continuă să umple buzunarele unor aleși care nu-ș mai dau rândul cu concediile prin Rodos și Coasta de Azur, găurile bugetare vor rămâne neacoperite, ieftinirea alimentelor este un fel de praf în ochii oamenilor și o manevră specială, fiindcă se scumpesc toate celelalte, pentru ca parlamentarii să mănânce pe mai nimic (probabil că mai iau și acasă pentru familie, la sufertaș), fugarii își vor vedea de ale lor, suspendările de sentințe vor continua ca și prescrierile pe bandă rulantă, fiindcă așa e drept, timpul albește ticăloșii, generalul Oprea poate răsufla liniștit, pensionarii vor avea de ales între mâncare, medicamente și drumul cimitirului, guvernul va continua să numească miniștrii pe bandă rulantă dintre cei care nu sunt recomandați de nimic serios, trenurile vor merge cu aceeași viteză ca și acum 150 de ani, iar premierul își va arbora zâmbetul de slujbaș pervers și fericit (altă făcătură decât zâmbetul lui nea Nelu) că a instaurat bunăstarea supușilor săi. Mai vreți ? Slavă Domnului, câtă frunză și iarbă. E suficient să spunem că rămânem consumatori inveterați și nu producători, agricultorii au ajuns la sapă de lemn, forța de muncă e pe sponci, în vreme ce specialiștii de toate genurile pleacă în alte părți, clanurile de toate felurile și genurile preiau controlul societății, nașterile vor continua prin curțile spitalelor, în timp ce bolnavii de cancer vor nuri ca muștele fiindcă nu se face nimic pentru ei, vom trăi drama lipsei de medici și personal care care să ne îngrijească de bolile de care nimeni nu este ferit și tot așa.
Noroc că ne mai mângâiem cu dreptatea românească a ultimelor trei decenii, în care justiția și slujitorii ei obiectivi și bine plătiți și-au făcut datoria sfântă și l-au pus definitiv pe inginerul Gheorghe Ursu la locul lui, mort de moarte bună, ca unul care n-a fost un potrivnic al regimului, cum consemnează sentința dată cu atâta celeritate, spre liniștea celor care mai aveau bunul simț să se simtă vinovați.
Ian uitați, oameni buni, ce scrie Inteligența Artificială, care nu cunoaște nici apartenență partinică, nici subiectivism păgubos și căreia m-am adresat pentru iluminare. Jur pe ce am mai sfânt că în mai puțin de zece secunde, am primit textul de mai jos, în cea mai autentică limbă literară, din care n-am schimbat nici o literă :
”Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma unor acte de tortură și agresiuni fizice suferite în închisoare în anul 1985, în timpul regimului comunist din România, condus de Nicolae Ceaușescu. Gheorghe Ursu a fost arestat în 1984 sub acuzația de „distrugere a economiei naționale” și a fost închis la închisoarea din Jilava, lângă București.
În închisoare, Gheorghe Ursu a fost supus unor tratamente inumane, inclusiv tortură fizică și psihologică, care au dus în cele din urmă la moartea sa. Deși oficial cauza decesului a fost înregistrată ca „infarct miocardic”, se știe că a fost rezultatul abuzurilor suferite în detenție.
Moartea lui Gheorghe Ursu a avut un impact semnificativ în societatea românească și a stârnit indignare la nivel internațional, contribuind la dezvăluirea unor aspecte ale regimului opresiv și represiv al lui Ceaușescu. Asasinarea lui Gheorghe Ursu a fost doar una dintre multele atrocități comise de regimul comunist împotriva disidenților și cetățenilor care își exprimau opinii critice față de guvernare”.
A dreacu’ IA/AI asta ! Isteață foc. Mai ceva ca Inteligența Naturală. Abia a făcut ochi că deja depășește toată intelighenția șlehtei de îmbuibați care ne conduce. Aur nu alta. Și nici nu cere plată nesimțită. Ba chiar mi s-a făcut frică de ea. Dacă întrebam de dosarele revoluției ?
Cred că ar putea înlocui cu succes, în cea mai perfectă ordine președinția și guvernul, parlamentul și toate instituțiile cheie ale țării. Fără cuvinte care nu spun nimic, fără pretenții de salvatori ai țării și saltimbanci cum nici la circ nu găsești. Aur nu alta. Mă mir că mai orbecăim în căutarea de soluții, cu fâsuri și fâsâieli de toate felurile.

Virgil Răzeșu – Piatra Neamț