Maria Banuş: Partidul şi creaţia mea

„Lucrez la un poem de dimensiuni mai mari închinat luptelor eroice duse de comuniști pentru eliberarea umanității. Titlul la ora actuală: Torentul. Caut să termin poemul în primăvara anului 1959 pentru a-l putea publica înainte de 23 august”(Maria Banuș, Gazeta Literară, anul 6, nr.1, 1 ianuarie 1959, p.3).

„(…)Ar fi poate mai ușor, și pentru mine și pentru ceilalți, dacă-aș începe răsturnând întrebarea inițială și căutând să-mi închipui ce ar fi fost viața și scrisul meu fără Partid. (…) Anii tinereții mele, anii când îmi puneam marile probleme ale existenței mele, se desfășurau într-o perioadă de grele lupte social-politice, când Partidul Comunist din România mobiliza poporul la ofensivă împotriva forțelor tot mai primejdioase și mai virulente ale fascismului.(…) Apropierea mea de marea cauză a comunismului mi-a luminat și concepția despre lume și viața mea sufletească. (…)Mi-au rămas câteva adevăruri de căpătîi, fără de care nu pot exista ca scriitor, și pe care le datorez Partidului. (…)Nu e ușor să fii un bun constructor al socialismului, alături de ceilalți constructori. E însă o misiune vrednică de cele mai mari eforturi”(Maria Banuș, «Credo – Partidul și creația mea», Gazeta Literară, anul 6, nr.10, 5 martie 1959, p.1).

„(…)Totul să ne recunoaștem/Să nu ne pierdem în iureș, copii,/Luați această imagine.Puneți-vă în piept/Pe ce e gravată fruntea imensă,/profilul lui Lenin,/bolta rațiunii și a severei iubiri”(Maria Banuș, «Ne recunoaștem», Gazeta Literară, anul 7, nr.11, joi 11 martie 1960, p.4).

„(…)Cum să nu strig spre milenii/Partidul, Partidul e forța!/Uniți, muncitorii sunt genii/Sunt soarele, forța!”(Maria Banuș, «Creație», Gazeta Literară, anul 8, nr.19, 4 mai 1961, p.1).