Ce reprezintă Marian Munteanu pentru România postrevoluţionară n-ar trebui să fie un motiv de polemică. Lider necontestat al fenomenului Piaţa Universităţii, Marian Munteanu a devenit simbolul luptei împotriva comunismului, iar evenimentele din 13-15 iunie 1990 arată că Puterea de atunci a vrut să-l ucidă, intuind tocmai acest „pericol” reprezentat de liderul studenţilor din acea vreme!
Aducerea lui Marian Munteanu în PNL-ul de azi, măcinat de fuziunea cu PDL, partid desprins din acel FSN care a chemat minerii pentru „curăţarea” Pieţei Universităţii din 1990, reprezintă un risc enorm şi pentru Marian Munteanu, căci niciodată liberalii vopsiţi prin această fuziune nu se vor simţi decît formal partenerii săi în această campanie, din motive uşor de analizat.
Eu îl cunosc foarte bine pe Marian Munteanu, îi sînt prieten încă din acele vremuri tulburi, am realizat un interviu cu el cînd abia ieşise din spital după ce l-au adus în comă securiştii cu lămpaşe. Era plin de răni nevindecate după bastoanele minerilor şi securiştilor, nu putea să stea în picioare, aşa că a stat întins pe o canapea la Liga Studenţilor, dar nu vorbea de răzbunare, ci despre destinul României, despre rolul tinerilor în reconstrucţia societăţii noastre post-comuniste! Oricare ar fi rezultatul alegerilor pentru Primăria Capitalei, pentru mine Marian Munteanu rămîne acelaşi om-simbol care vedea România la fel ca Eminescu: un stat cultural la gurile Dunării!
Atacurile groteşti de acum la adresa lui Marian Munteanu nu sînt altceva decît exteriorizarea aceloraşi spaime pe care le aveau în 1990 cei din preajma lui Ion Iliescu! Insistenţa cu care se aruncă în spaţiul public ideea falsă că Marian Munteanu a candidat la Preşedinţia României din partea partidului lui Virgil Măgureanu ar putea fi dovada acestei spaime, ştiindu-se foarte bine că Marian Munteanu nu a fost niciodată pe listele candidaţilor pentru Cotroceni! A fost doar o intenţie nefinalizată, cînd UNPR, condus atunci de Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, i-a propus să candideze pentru a împiedica revenirea lui Ion Iliescu la Cotroceni!
Cei mai tineri, care nu cunosc realitatea de atunci, pot citi pe Wikipedia acest pasaj elocvent: „În anul 2000, Marian Munteanu se află din nou pe punctul de a intra în viața politică, cel care îi propune o asemenea implicare fiind Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, la acea dată președinte al Consiliului Național al Partidului Unității Naționale Române (PUNR). Acesta îi propune să candideze la președinția României, asigurându-l de sprijinul politic al PUNR, propunere confirmată apoi de întreaga conducere a partidului (președinte fiind, la acea dată, Valeriu Tabără). Munteanu elaborează o platformă politică ce propunea, printre altele, regenerarea și revitalizarea clasei politice prin promovarea noii generații de specialiști formați după 1989, declarând public că, în situația în care congresul partidului își va însuși acest proiect, se va înscrie în PUNR și va candida pe listele acestui partid, cu intenția de a participa la edificarea unei noi construcții politice. La scurt timp, PUNR înființează Alianța Națională, formațiune rezultată din unirea PUNR cu Partidul Național Român (președinte Virgil Măgureanu). Deși congresul alianței acceptă inițial proiectul de program elaborat de Marian Munteanu, conducerea executivă îi exclude pe toti candidații tineri de pe listele electorale pentru alegerile parlamentare. În aceste condiții, Munteanu refuză înscrierea în partid, își retrage candidatura și nu participă la alegeri. Alianța Națională obține un scor electoral nesatisfăcător (1%) și se autodizolvă, principalii lideri (Valeriu Tabără, Mircea Druc, Dorin Iacob ș.a.) intrând în Partidul Democrat condus de Traian Băsescu”. Acesta este adevărul!
După cum se vede, lucrurile sînt foarte clare, însă, în ciuda evidenţei, „acoperiţii” din presă şi din politică bat monedă pe această candidatură inexistentă, încercînd decredibilizarea lui Marian Munteanu! În sinea lor, mulţi dintre actualii liberali, mai ales cei veniţi din partidul lui Băsescu, dar nu numai, îşi freacă mîinile de bucurie cînd văd rostogolindu-se astfel de enormităţi, sperînd ca Marian Munteanu să-şi rupă gîtul la aceste alegeri!
„Pericolul” pe care-l reprezintă azi Marian Munteanu este acelaşi din anul 2000, cînd le-a propus celor din PUNR: „regenerarea și revitalizarea clasei politice prin promovarea noii generații”! Am convingerea că, deşi anii au trecut şi figura sa christică din 1990 s-a transformat în aceea a unui „uncheş”, cum singur spune, ideile sale sînt aceleaşi, fiind deja anunţate în prima sa ieşire de după anunţarea candidaturii la Primăria Capitalei! Or, tocmai de asta se tem în sinea lor mulţi dintre membrii PNL, că Marian Munteanu, prin notorietatea sa de necontestat, dacă ar cîştiga aceste alegeri, ar putea atrage în PNL tineri care să le ia locul pe listele electorale viitoare! Alţii, mai ales cei infiltraţi de ani de zile în acest partid istoric, se tem că Marian Munteanu ar putea deveni noul lider al PNL, iar ideile sale despre cum şi ce trebuie să fie politica i-ar putea scoate pe ei în afara partidului.
Faptul că Marian Munteanu este asociat şi azi cu Mişcarea Legionară, la fel cum făcea Ion Iliescu în 1990, este încă o dovadă că, în realitate, el nu este dorit nici de actuala clasă politică.
Ca în orice acţiune de dezinformare, adevărul nu contează, astfel că preocuparea lui Marian Munteanu, manifestată încă din anii studenţiei, de a scoate la lumină operele marilor personalităţi ale culturii noastre care au înfundat puşcăriile comuniste este interpretată prin grila pe care o găsim acum la Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, adică dacă ai simpatii faţă de Petre Ţuţea, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Vintilă Horia eşti etichetat ca fiind şi tu legionar!
Din acest punct de vedere, faptul că Marian Munteanu a îngrijit în 1992 ediţia Petre Ţuțea – „Între Dumnezeu și neamul meu” sau că a publicat volumele „Poezia rezistenței” în 1999, cu un excepţional studiu critic, şi „Ortodoxia este viitorul omenirii”, apărută în anul 2000, care este o carte-interviu cu părintele Dumitru Stăniloae, în loc să fie percepute ca lucrări fundamentale de recuperarea tezaurului cultural care a fost pus în lanţuri de comunişti, sînt în mod cinic transformate în acuzaţii de „legionarism”, exact aşa cum făceau apropiaţii lui Ion Iliescu în 1990!
Cunoscînd forţa incredibilă a structurilor care, prin mijloace perfide, pot să compromită absolut pe oricine intră în vizorul lor, mă tem că Marian Munteanu va fi obligat să renunţe iarăşi la o construcţie politică ce ar putea da o şansă României în anii ce vin. Şi, dacă aceste structuri n-ar fi eficiente, mă tem că o mînă de ajutor ar putea să le dea indiferenţa tinerilor frumoşi şi liberi, care nu sînt interesaţi să afle ce a repreznetat Piaţa Universităţii sub conducerea lui Marian Munteanu, lăsîndu-se mai degrabă tîrîţi în manifestaţii coordonate de galeriile de fotbal la comanda aceloraşi structuri.
În sinea mea, aş dori ca Marian Munteanu să izbutească în acest apropiat demers electoral, dar dacă şi Mircea Ionescu Quintus s-a alăturat lui Theodor Paleologu (amîndoi sînt membri PNL) în respingerea candidaturii sale, înseamnă că în PNL deja se pregăteşte ceva, ca să parafrazez formula celebră lansată de săptămînalul „Expres” imediat după Piaţa Universităţii din 1990.
Dar de ce se tem toţi de Marian Munteanu? Foarte simplu. Cei din PSD pentru că prezenţa lui face să apară iarăşi deasupra tuturor holograma lui Ion Iliescu. Cei din fostul PDL pentru că şi acest partid îi ţinea trena lui Iliescu în 1990 cînd au fost chemaţi minerii să „curăţe” Piaţa Universităţii. Cei de la PMP pentru că Dobre Constantin (cel care a repornit trenurile cu mineri în 1990, după ce acestea fuseseră oprite de inginerul Ion Mănucu la Craiova) a fost promovat de Traian Băsescu la Primăria Capitalei şi apoi ca ministru. Dar şi cei din PNL, căci un succes al lui Marian Munteanu l-ar transforma instantaneu în liderul acestui partid, situaţie în care viitorul politic al multora s-ar încheia.
Pentru PNL, aflat într-o criză teribilă de lideri, prezenţa lui Marian Munteanu reprezintă o şansă uriaşă de a porni o reconstrucţie din temelii a ultimului partid istoric de pe scena românească. Din păcate, liberalii vopsiţi ai PNL deţin conducerea partidului şi ei văd în Marian Munteanu un cal troian periculos, pe care-l vor face bucăţi-bucăţele la prima ocazie!
Din fericire, Marian Munteanu nu pierde nimic. Pentru că el niciodată nu a vrut să cîştige ceva pentru sine, deşi a avut multe ocazii de a cîştiga tot!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.