„Marii infractori au picat ca urmare a denunțurilor”

„Toți marii infractori din SUA au picat ca urmare a denunțurilor, dar este adevărat  că sistemul judiciar american nu funcționează pe interese politice”,  ne-a spus avocatul Doru Costea, care ne-a explicat câteva dintre recentele modificări ale Codului Penal și Codului de Procedură Penală.  

Cotidianul: Instanța de apel nu poate desființa o soluție de achitare decât dacă sunt readministrate probe sau sunt aduse probe noi

Doru Costea: După părerea mea, sunt mai radical, o instanță, într-o cale de atac, nu poate pronunța în niciun caz condamnarea. Nu trebuie să-i fie acordată nici măcar posibilitatea procedurală de a o face pe baza administrării unor probe noi. Pentru că administrarea acestor probe noi trebuie să-i confere inculpatului dreptul de a se apăra și pe cel al accesului la toate gradele de jurisdicție, deci accesul la instanța superioară. Singura soluție pe care as putea s-o admit ar fi doar să caseze cu trimitere. Dacă descoperă probe noi, să le trimită la instanța de fond. Aceste probe noi să fie dezbătute și, în ipoteza în care instanța de fond condamnă, eu să am acces, din nou, la un grad de jurisdicție superior. Este normal să beneficiez de acest control judiciar superior. Pentru asta există căi de atac, apel și recurs.

Un caz va fi revizuit dacă hotărârea de condamnare nu este semnată de judecătorul care a participat la soluționarea cauzei.

– Trebuie făcută o distincție. Dacă judecătorul s-a pensionat, dar a semnat minuta hotărârii, semnătura lui să rămână valabilă. La momentul respectiv el a judecat, deci, în opinia mea, el își poate pune semnătura în mod valid pe acea hârtie. Judecătorul care a participat efectiv la administrarea probelor a decis achitarea sau condamnarea, semnează minuta, dar nu semnează hotărârea pentru că s-a pensionat?! E aiurea. Un formalism aberant, mai ales că asta nu alterează poziția lui. Dacă judecătorul moare, după semnarea minutei, să se ia act de faptul că a decedat și semnează președintele instanței în locul lui. Nu văd niciun impediment dacă judecătorul respectiv a exprimat în mod valabil opinia sa juridică, de achitare sau condamnare, consemnată în minuta hotărârii.

Dosarul se clasează dacă în termen de un an urmărirea penală pentru faptă nu trece la urmărirea penală pe numele unei persoane.

– Nu poți să administrezi probe, mai ales la volumul de infracționalitate din țara noastră, într-un an. Uite un exemplu, eu am fost în Elveția pentru o comisie rogatorie. Procedura de comisie rogatorie a durat aproape un an, traducerea 6 luni. Mie, ca avocat, mi-ar conveni. Dar, amicus Plato sed magis amica veritas, adică „amic mi-e Platon, dar mai prieten mi-e adevărul.“ Ultimul meu refugiu e legea. Cum mă legitimez eu moral în fața judecătorului? Îți dai seama că mai toate dosarele aflate pe rol au mai mult de un an? În clipa asta toate dosarele astea mor. Instrumentarea unui caz durează ani de zile. Ar trebui să existe un termen rezonabil. Dacă în dosarul respectiv procurorul a ținut în sertar un dosar și nu a făcut niciun act material de substanță, atunci da.

Favorizarea infractorului săvârșită de un membru de familie sau afin până la gradul II, nu se pedepsește.

– Mi se pare firesc. Ca să dau un exemplu, aceste categorii nu pot fi martori în civil, din considerente de subiectivitate afectivă. Deci mi se pare justificată exceptarea lor de la calitatea de subiect activ al infracțiunii de favorizarea infractorului. Sunt însă pasibili de răspundere penală pentru coautorat, complicitate, tăinuire etc.

Confiscarea extinsă nu se mai aplică bunurilor dobândite înainte de anul 2012.

Potrivit Codului civil, legea are putere numai pentru viitor. Retroactivitatea este foarte periculoasă pentru că încalcă principiul stabilității raporturilor de drept civil. Ar fi o anarhie dacă legea de astăzi ar schimba situații de acum 10 ani.

Înregistrările pot fi folosite numai pentru probarea faptei ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor pentru care s-a solicitat autorizarea de la judecătorul de drepturi și libertăți.

– Nu sunt de acord pentru că înregistrările sunt, de regulă, printre mijloacele utilizate în toată lumea. În orice țară civilizată, în momentul în care ai înregistrat o infracțiune, pe baza unui mandat de interceptare, se sesizează automat. Este clar făcută în folosul lor. Mie ca avocat îmi convine, câștig toate procesele. Le spun desființați, eliminați toate probele rezultate prin extensia sesizării, nu țineți seama de ele.

Partea proastă este însă că procurorii se cam bazează numai pe înregistrări. Dovada săvârșirii unei infracțiuni nu se poate fundamenta numai pe înregistrări. Nici măcar recunoașterea vinovăției de către infractor cu privire la săvârșirea faptei nu conduce la condamnarea lui automată. Ea trebuie coroborată cu alte probe.

Pentru a beneficia de reducerea de pedeapsă, un denunț trebuie depus în maxim 6 luni.

– Cu asta vor să inhibe emulația denunțurilor. Denunțurile, prin ele însele, nu sunt probe, decât în măsura în care se coroborează cu alte probe. Ai văzut practica din SUA, unde te înțelegi cu procurorul, te scoate de sub acuzare dacă îi dai elemente care să justifice condamnarea altuia pentru o infracțiune mai gravă. Se poartă negocieri, se micșorează pedeapsa denunțătorului. Așa au picat toți marii infractori în America. Este adevărat că sistemul judiciar american nu funcționează pe interese politice.