Duminică, în seninul atmosferei de prânz, dintr-odată ferestrele au început să ţiuie ca la mugetul unui viţel muşcat de o nevăstuică. Realitatea TV şi-a întrerupt programul pentru a transmite în direct acest discurs fiziologic al unuia dintre politicienii cu boxe mari, dar fără pic de soft. Era Gheorghe Flutur, ceva mai grăsan, cu fălcile sale de Emil Bobu mai tânăr, cu ochii umflaţi ca brotacul supărat pe nevasta pescarului, cu logica sa de păstor pe dealurile Sucevei. Şi ce-mi zicea baronul lemnului, al vămilor şi al tuturor contractelor din Bucovina? Ne spunea că pe graniţa de Nord prosperă firmele PSD-ului, că Ponta este doar momeala lui Adrian Năstase şi multe alte asemenea produse ale gândirii sale. Cu câteva zile şi ore înainte am auzit şi alţi amplificatori de imagine şi semnal ai PDL-ului şi ai preşedintelui Băsescu spunând cam aceleaşi lucruri. Că rahaţii şi golăniile din vămi aparţin Opoziţiei. Şi dacă nu Opoziţia este de vină, atunci marea corupţie din vămi e patronată de sindicalistul Azorel. Că PSD-ul e verde şi burtăverzimea e numai pe Kiseleff. Că bandiţii acestei guvernări tocmai au purces la începerea curăţeniei în politică. Ce să spun? Panseuri de măgar supărat pe sat! Bietul Flutur nu-şi dădea seama că se purta şi el ca o râmă în undiţa lui Traian Băsescu (ca să folosim şi noi ceva din îndeletnicirea sa preferată). Populaţia trebuia să muşte din această nouă idee de propagandă spre a salva regimul Băsescu din prăvala sa accelerată.
Ce se întâmplă în viaţa publică a României? Nu se mai înţelege om cu persoană! Papagalii regimului Băsescu primesc câte o propoziţie de la Cotroceni şi o repetă cu toţii până la aiureală. Dacă le arăţi una din fraudele comise, unul dintre abuzurile înregistrate, se înfoaie şi ţi-o întorc în stilul de mahala al lui „ba tu” sau „ba pe a mă-tii”. Nu poţi avea cu ei nici un dialog, nu poţi să dezbaţi nimic şi nu poţi să faci apel la nici o regulă. Cu tupeul celui care vrea să te prostească în faţă, ei le fac adversarilor cam ce fac şi poporului român. Încearcă să transforme eşecurile evidente în argumente împotriva tuturor.
Din păcate, unii oameni, în loc să-i taie sonorul lui Gh. Flutur, au început să se justifice şi să se scuze. Mult mai simplu ar fi fost să-i strige cineva: „Marş la oi!”.
Vorbim totuşi de insul care a încercat să pupe în cur pe cineva folosindu-se de câteva sute de mioare nevinovate!
