Patru din cinci întreprinzători români resping ideea unei amnistii fiscale extinse, conform unui sondaj realizat în ultima săptămână de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici si Mijlocii din România.
Respondenţii în număr de 324 au fost în proporţie de 57,1% microîntreprinderi, 14,3% întreprinderi mici, 19% întreprinderi mijlocii, 3,2% întreprinderi mari şi 6,4% ONG-uri și alte forme juridice. Întrebați dacă „Susțin necesitatea/oportunitatea adoptării măsurii amnistiei fiscale?”, 76,2% dintre respondenți au menționat că nu susțin amnistia fiscală. Întrebați dacă “Sunt interesați personal să își declarare în mod voluntar veniturile nefiscalizate care au fost sustrase impozitării?”, 55,6% din respondenți au declarat că nu au un interes personal în aplicarea acestei măsuri, doar 44,4% menționând că ar putea fi interesați personal de amnistia fiscală. În ceea ce privește “efectele considerate că ar fi generate de adoptarea măsurii amnistiei fiscale”, 46% din respondenți au menționat că această măsură este una controversată, cu efecte multiple și 30,2% că va avea efecte negative, doar 23,8% considerând că va avea efecte pozitive. Printre cele mai importante efecte pozitive considerate că ar fi generate de adoptarea măsurii amnistiei fiscale, respondenții au menționat reducerea sau chiar eliminarea penalităților de întârziere și nesancționarea faptelor respective. În ceea ce privește efectele negative considerate că ar fi generate de adoptarea măsurii amnistiei fiscale, marea majoritate a respondenților au evidențiat încurajarea neachitării debitelor bugetare, alimentarea unei înclinații și mai pronunțată spre evaziune fiscală, încălcarea principiilor de bază ale fiscalității, efectele negative asupra bugetului de stat și creșterea riscului infracțional.
În cuprinsul Programului de Guvernare, la capitolul “Politici publice privind IMM”, este menționată “Restartarea mediului de afaceri”, prin „introducerea planurilor de conformare de la un anumit moment dat, astfel încât toate companiile să aibă asigurat un cadru predictibil pentru viitor, fără a exista teama că anumite greșeli din trecut vor mai putea apăsa asupra activității ulterioare”. De la începutul lunii iulie 2018, au fost mai multe declarații publice privind luarea în calcul a amnistiei fiscale, măsură care face obiectul unor analize la nivelul Ministerului Finanțelor și pentru care se va lua o decizie la sfârșitul verii. Ultimile declarații publice au fost în sensul că nu sunt vizate persoanele fizice, ci companiile de stat „cu datorii istorice”. Amnistia fiscală înseamnă, printre altele, și acordarea de către autorități a unei perioade de grație, de 3-6 luni, în care contribuabilii pot să își declare în mod voluntar veniturile nefiscalizate (care au fost sustrase impozitării), urmând să fie recompensați pentru gestul lor cu reducerea sau chiar eliminarea penalităților de întârziere, precum și de acuzația de evaziune fiscală.
Pe site-ul ANAF există o listă care cuprinde 11.131 datornici persoane fizice, inclusiv nume care dețin funcții publice. În lista neagră a companiilor, inclusiv cele de stat, şi firmelor private, publicată la 30 septembrie 2017, figurează doar primele 500 de societăţi, ale căror datorii cumulate sunt de 13,3 miliarde de lei, Electrocentrale Bucureşti, fiind prima, cu o datorie de peste 800 de milioane de lei, urmată de Complexul Energetic Hunedoara, unde statul este acţionar majoritar, cu 735 de milioane de lei.
Ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici, a declarat săptămâna trecută că, prin amnistia fiscală nu sunt vizate persoanele fizice, ci companiile de stat cu datorii istorice. „Haideţi să închidem acest subiect cu amnistia fiscală în sensul că eu nu am făcut o trimitere la persoanele fizice sau un alt tip de amnistie decât acela posibil aplicabil companiilor de stat, care au astăzi datorii istorice foarte mari şi (…) nu pot să dea drumul mai departe la o afacere logică în economie. Discuţiile pe care le-am avut şi cu cei de la Comisia Europeană, şi de la Fondul Monetar în anii trecuţi au fost (…), au întrebat de ce le ţinem, că sunt sume nerecuperabile. Şi atunci, de aici a plecat discuţia. Pentru a da o şansă acestor companii de stat de a fi parte reală la economie, s-a pus în discuţie o astfel de ştergere a acestor datorii istorice, nimic altceva. Ele, dacă au o astfel de situaţie, un restart practic, atunci este situaţia, şansa de a avea proiecte în dezvoltare, de a face împrumuturi la bănci sau din piaţă, pentru a-şi finanţa proiectele pe care vor să le implementeze. Altfel, nemaiputând da ca stat sprijin financiar (…) este clar că undeva, peste câţiva ani de zile, se va pune problema, nu ştiu, închiderii ş.a.m.d.. Şi atunci de ce să stăm să ajungem la o astfel de decizie, când putem să ne gândim la o posibilă relansare a lor în economie”, a spus Teodorovici.
Dacă Teodorovici a declarat ce a declarat, care mai e sensul discuţiei şi al sondajului? De la Electrocentrale sau de la Hunedoara oricum nu mai vede nimeni niciun ban.