Minciuni în spume, spaimă cât cuprinde

După ce a ieșit din guvern, Marcel Ciolacu a mai primit un brânci pe scări. Vuvuzelele sistemului i-au sărit crocănind în spinare după ce fostul premier a anunțat că membrii și simpatizanții PSD au libertatea să voteze cum vor în turul doi. Un trădător! În loc să dea ucaz pentru votarea lui Nicușor Dan – care ani în șir i-a făcut pe pesediști albie de porci -, liderul PSD a lăsat votul la liber.

În disperarea cu care Antena 3 și sorosiștii cu state vechi de plată scormonesc după posibili votanți pro-bruxellezi, decizia lui Ciolacu este echivalentă cu o trădare națională. I s-ar putea face chiar un dosar penal.

Șeful de post A3 a dat ucaz să fie pescuită cea mai mică adiere de răzvrătire la decizia lui Ciolacu. Primarul de la Buzău a deschis balul. E chemat la A3 de trei ori pe zi, ca Ampicilina. Din urmă, vine puternic Fifor, un personaj incolor și translucid ce conduce PSD Arad din vremuri antice și de demult.

Mungiu: „Votanții lui Simion sunt fasciști”

Propaganda due „A3+G4” sună insistent clopoțelul către procurori, arătând că a nu-l vota pe Nicușor Dan este o lașitate vecină cu infracțiunea. O spune și Alina Mungiu-Pippidi, o veterană a manipulărilor încă din vremea când, într-o campanie pentru parlamentare, arunca peste orașe din elicoptere fluturași mincinoși cu numele corupților din orașul respectiv. Acum, iese din conservă, apasă pe sirenele de alarmă de pe blocuri și vine cu grăbire în țară să fundamenteze ideologic chemarea la luptă: „A-i căuta defecte lui Nicușor Dan e o pierdere criminală de vreme. Dragi artiști, profesori, antreprenori, muncitori, pensionari, chefi, vedete de cinema și de music hall, trupa Taxi și compania, țara are nevoie de voi! Vorbiți cu lumea! Ne trebuie fiecare vot proeuropean!”.

Delirul distinsei e total. Îl egalează doar cele trei coțofene așezate pe o cracă la A3, în fiecare după-amiază.

În opinia Alinei Mungiu, cei care nu-l votează pe Nicușor Dan „nu merită respect” pentru că sunt „un public fascist”: „Mercenarii lui Georgescu, trolii de pe Tik Tok, lumea interlopă care stă cu mâna întinsă la sprijinit suveraniști, golanii de pe Internet sau minerii care ambuschează lumea pe stradă, legionarii, antisemiții nu sunt un public care merită respect, sunt un public fascist”.

Așa îi vede madame Mungiu pe români de la distanța celor 20 de ani de când spune că e „profesor în străinătate”.

Un mic dosar penal ar putea fi făcut și lui Crin Antonescu. Declarația lui de miercuri, că nu se va lăsat folosit încă o dată ca să-l voteze pe Nicușor, este echivalentă tot cu un fel de trădare națională. Postarea pe care a făcut-o este și o replică avant la lettre dată excitării ideologice cu care Alina Mungiu chema „dragii artiști” la luptă: „Am dreptul să nu fiu luat în turmă pentru o nouă «salvare» a ţării. Am propria mea alegere. Nu mă luaţi voi cu arcanul mobilizării generale. Fiţi lin iştiţi, prietenii mei, atâţia câţi veţi fi. Vom vorbi ca oamenii. Liberi, nu captivi în stupiditatea propagandei”. Cam gravă această dezangajare a lui Crin Antonescu.

PPE, noul Comintern

În laptele alegerilor din turul doi, se amestecă și două muște europene: Manfred Weber și Siegfried Mureșan, președintele și, respectiv, vicepreședintele grupului Partidului Popular European din PE. Fără să le intre în fișa postului cenzurarea deciziilor unui partid național de altă ideologie, ei condamnă hotărârea PSD de a nu recomanda membrilor săi să-l voteze pe Nicușor Dan în turul doi.

Cei doi servanți ai Ursulei von der Leyen au semnat un comunicat prin care afirmă că „decizia Partidului Social Democrat din România este pur și simplu inacceptabilă. Aștept un angajament clar din partea lor de a susține singurul candidat proeuropean”, a declarat Manfred Weber.

Siegfrid Mureșan îi ține bâzul: „Un candidat antieuropean, populist și extremist, precum George Simion, care are interdicție de a intra atât în Ucraina, cât și în Republica Moldova, reprezintă o amenințare nu doar pentru securitatea României, ci și pentru întreaga Uniune Europeană”.

Cu ce drept se pronunță Weber asupra deciziilor unui partid național? Niciun tratat de aderare nu-i dă acest drept. Weber nu precizează, dar putem bănui pentru cine anume este „inacceptabilă” hotărârea PSD de a lăsa votul liber. Spaima dnei von der Leyen că suveranismul din imperiul său se extinde a stat și la originea ordinului de anulare a alegerilor din noiembrie.

Comunicatul semnat de cei doi lideri ai PPE este doar un exemplu care dă apă la moară suveranismului. Este fără precedent ca un grup politic paneuropean să comenteze deciziile unui partid național ce activează legal într-un stat membru. Modelul acesta a funcționat doar pe vremea Cominternului.

E-adevărat, Weber este ținut în lesă. Din toamna trecută, este cercetat penal pentru deturnare de fonduri. În propria campanie electorală, a folosit personal salarizat de PE. În zăngănitul cătușelor, execută orice i se spune.

Oricum ne-am învârti și ne-am suci, reacția liderilor PPE arată că ei înțeleg raporturile dintre partidele naționale, pe de o parte, și grupurile politice constituite la Bruxelles, pe de altă parte, în mod similar practicilor cominterniste. Să ne mai întrebăm de ce se întărește suveranismul?

În tratatul de aderare la UE, nu se face referire la vreo „aliniere” a partidelor naționale sub comanda partidelor „de la centru” și nici prescripții despre cine și cum să se voteze în diferite cicluri electorale.

Profund inacceptabilă este atitudinea celor doi lideri ai PPE și nu decizia suverană (doare acest cuvânt?) a unui partid național de a-și anunța membrii că pot să voteze cum doresc.

Siegfrid, un copac pe rotile

Cât despre Siegfrid Mureșan, n-ar fi prea multe de spus. Este unul dintre indivizii care, odată urcat în avionul de Bruxelles, a și uitat de unde a plecat. Este un copac pe rotile. Fără rădăcini. Alunecă ușor prin viață, se pitulează pe lângă pereți, ubi bene, ibi patria, cu escale profitabile pe la casieriile UE. Are vilă în Belgia, soția lucreză la o bancă tot acolo, e la al doilea mandat de europarlamentar, are pensia asigurată. Belfer.

Este de înțeles de ce vorbește cu atâta satisfacție despre cât de interzis este Simion în R. Moldova și în Ucraina. Dar asta o fi de bine sau de rău?

Noii lideri moldoveni n-au absolut nicio propensiune spre Unire. Unirea despre care ei vorbesc doar vopsește gardul, dar înăuntru e leopardul păstrării privilegiilor. Formula capro-varzistă că „ne vom uni în cadrul UE” exprimă de fapt îngroparea definitivă a elanului unionist din anii ’90.

Unirea ar însemna că de la Chișinău dispar funcțiile importante ale oricărui stat, dispare steagul R. Moldova de la ONU, dispar funcțiile de președinte, prim-ministru, parlamentari, vor fi evaporate multe alte dregătorii și privilegii.

Așa se explică de ce unionismul sincer pentru care Simion a militat public încă de prin 2009 a intrat în coliziune cu statalismul cvasiautarhic al Maiei Sandu. Din perspectiva Chișinăului, este de înțeles de ce un militant pentru Unire a fost aruncat peste graniță.

Dar cum îl considerăm pe Simion din perspectiva României, noi, ăștia de dincoace de Prut? Ca un patriot militant pentru Unire sau ca un „dușman” al R.Moldova? Siegfrid îl consideră dușman al României pentru că a fost interzis în R.Moldova!…

Cam la fel stau lucrurile și cu interzicerea lui Simion în Ucraina. În toamna trecută, la presiunea șefului de post A3, premierul Ciolcu a cerut Kievului explicații despre această decizie. Iar Simion, despre care se cerea să se confirme că e agent rus, s-a întors de la serviciile secrete ucrainiene cu patalama scrisă că este patriot român.

Siegfrid Mureșan este străin de aceste adevăruri. El trăiește bine fiind de multă vreme unul dintre valeții lui Weber și un vechi torpilor al deciziilor politice din țară care nu erau convenabile Bruxelles-ului.

Cea mai recentă ispravă a acestui Mureșan a fost încercarea de a bloca pe cât a putut votarea Roxanei Mânzatu în funcția de comisar european. Sunt supoziții rezonabile că el este cel care a furnizat comisiei de audiere documente despre o bănuită extindere fără autorizație a casei bătrînești pe care Roxana Mânzâtu o are în Brașov. Ca și cum UE, CE și toate E-urile de la Bruxelles erau zguduite de faptul că o candidată din România și-a modernizat o coșmelie din curtea casei sale. Până la urmă, s-a dovedit că a fost vorba despre o talpă mizerabilă pusă din țară, respectiva lucrare fiind executată legal.