Ministrul… „Nimiculturii”

Dacă-l întrebi cu ce se ocupă, badea Toader din Bârsana, Maramureş, un chefliu de zile mari, se scarpină oleacă sub clop şi-ţi răspunde: „Cu ce mă ocup? Ia, cu… nimicultura”. Aţi înţeles? Badea Toader nu face mai nimic… Stă, horinceşte, se distrează la nedei, glumeşte pe seama văduvelor care-i strică „sorcozeturile” şi, în general, se ocupă de cultura… nimicului, de nimicultură – o expresie genială care probează, dacă mai era nevoie, colosala plasticitate a limbii române. Mi-am amintit de vorba lui Toader cel hâtru şi horincos zilele trecute, când am luat notă de aprobarea ministrului Culturii, Kelemen Hunor, pentru distrugerea patrimoniului de la Roşia Montană. Practic, domnul ministru, adept din principiu al teoriei lui badea Toader, deoarece chiar n-a făcut nimic pentru protejarea patrimoniului românesc (vezi şi distrugerile din Bucureştiul vechi, aprobate de domnia sa cu largheţe), a lăsat deciziile ministerului în seama altora: a lui Răzvan Theodorescu, a lui Alexandru Suceveanu, a lui Alexandru Vulpe, a lui Mircea Drâmbărescu (militant goldist infiltrat în direcţia de cultură a judeţului Alba) etc. Toţi „nimiculturişti” de elită, implicaţi până peste cap în decizii favorabile companiei Gold Corporation, şi care, se înţelege, n-au făcut nimic pentru salvarea Roşiei Montane.

„De ce ministrul Kelemen nu cere urmărirea penală şi pentru el însuşi?”

Scurtă istorie povestită de istoricul Vasile Lechinţan: imediat după Primul Război Mondial, popoarele eliberate de sub imperiile vremii au distrus majoritatea monumentelor care aminteau de foştii asupritori: polonezii au demolat monumentala biserică rusă din Varşovia; slovacii au dat jos toate monumentele ungureşti; francezii au aruncat în aer monumentele care aminteau de germani; ungurii au distrus statuia unui general austriac din Buda; românii, la rândul lor, au demolat statuia generalilor criminali din Arad (repusă pe soclu de fostul „ministru cianură”, Răzvan Theodorescu) şi statuia lui Arpad din Caraiman. Statuia lui Matei Corvin din Cluj-Napoca a scăpat, graţie intervenţiei lui Iorga. Marele istoric a convins primăria anilor ’30 că e mai bine să instaleze o inscripţie care să amintească tuturor de umilitoarea înfrângere a arogantului român maghiarizat, în bătălia de la Baia (1467), dusă pentru cucerirea Moldovei lui Ştefan cel Mare. Numele original (statuia a fost ridicată în 1902), „Mathias Kiraly”, a fost înlocuit de guvernul lui Ion Brătianu cu „Matei Corvin”. Comuniştii, împăciuitori, au scris: „Mathias Rex”, dând jos plăcuţa cu citatul lui Iorga: „Învingător pretutindeni, învins numai la Baia, de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită”. În 1992, primarul Gheorghe Funar reinstalează plăcuţa. La restaurarea recentă, UDMR a reuşit s-o îndepărteze din nou, pe urmele comuniştilor. La protestul majorităţii academicienilor, artiştilor, istoricilor şi scriitorilor clujeni, primăria a reinstalat-o săptămânile trecute, dar nu pe soclu, ci jos, pe pământ, ca să servească turiştilor drept sursă informativă. Faţă de acest gest civilizat şi necesar, ministrul Kelemen a izbucnit vulcanic şi a înaintat plângere penală contra „profanatorilor unui monument de categoria A”. La atâta insolenţă, rămân fără cuvinte. Mă ajută un cititor de pe internet, care semnează „Un Moţ”: „Dintre două monumente, ambele de Categoria A, un grup statuar vechi de un secol şi un sit istoric vechi de două mii de ani, de la Roşia Montană, care este mai important? Care delict e mai grav: punerea pe pământ a unui citat din cel mai mare istoric român, referitor la primul monument, faptă pentru care ministrul Culturii (!?) cere urmărirea penală, sau distrugerea prin explozii a celui de al doilea monument, aprobată de acelaşi ministru? De ce ministrul nu cere urmărirea penală şi pentru al doilea delict?”.

Kelemen Hunor distruge Roşia Montană pentru a putea introduce Rimetea pe lista UNESCO

Ca să-şi arate întreaga măsură a politicianismului ieftin, extremistul din fruntea UDMR a cerut vinerea trecută, la Tuşnad, ajutor de la Budapesta pentru obţinerea autonomiei. „Avem nevoie de sprijinul Budapestei”, a spus el. „Autonomia le-ar permite oamenilor din Transilvania să trăiască liber şi în siguranţă pe plaiul lor natal.” Care ar fi, deci, concluzia? Că astăzi, fără autonomie de iure (căci de facto este din plin), „oamenii” din Transilvania nu trăiesc liber şi în siguranţă? Cunoaşte cineva vreun maghiar de rând oprit de români să-şi ducă traiul acolo unde doreşte? A auzit cineva de vreun maghiar împiedicat să-şi ţină sărbătorile (chiar şi pe cele jignitoare pentru români), să-şi boteze străzile cu nume maghiare, să vorbească la tribunal ungureşte, să-şi dea copiii la universităţi în limba maghiară, să scrie în ziare, finanţate de statul român, toate minciunile antiromâneşti din lume? Numiţi-mi un drept pe care nu-l au etnicii maghiari, domnule ministru al „nimiculturii”! Nu au, e drept, parlament propriu, dar nu uitaţi că, de fapt, cei 31 de deputaţi ai UDMR fac legile în această ţară, că sănătatea, mediul şi cultura sunt pe mâna d-voastră. Şantajaţi, staţi la pândă, bateţi cu pumnul în masă şi distrugeţi Roşia Montană pentru simplul motiv că, aşa cum demonstrează jurnalistul Mihai Goţiu, este un concurent redutabil pentru Rimetea, comună minieră cu populaţie maghiară, renovată cu bani de la Budapesta, pe care doriţi s-o propuneţi pe listele UNESCO, în locul Roşiei Montane. Să nu uitaţi un lucru, domnule ministru: blestemul aurului este mult mai înfricoşător decât al fierului. La Rimetea, saşii maghiarizaţi prin politica „europeană” a înaintaşilor dv. exploatau fier…

Preluare din Formula AS

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.