Miodrag Belodedici a povestit despre oamenii care doreau să trăiască în alte ţări, în libertate, nu în dictatură, şi despre românii care au fost ucişi la frontieră când încercau să fugă.
Acum doi ani, pe 24 aprilie 2016, postul de televiziune britanic BT Sport2, la care au acces abonaţii British Telecom, a programat, la rubrica BT Sport films, un documentar despre parcursul unor mari echipe de fotbal de-a lungul timpului.
Realizatorul Tom Watt ajunge la povestea Stelei Bucureşti şi stă de vorbă, printre alţii, cu celebrul fotbalist Miodrag Belodedici. Şi, cum era inevitabilă discuţia despre România comunistă şi succesele Stelei în acei ani, Belodedici a ales să vorbească în acest documentar despre o parte dureroasă, dar cât se poate de reală, a trecutului nostru recent: frontieriştii români!
El, care s-a născut şi a copilărit la Socol, lângă apele Nerei, zonă celebră pentru numărul mare de frontierişti care au încercat să fugă din ţară, şi care a fugit din România comunistă cu un an înainte de Revoluţia din decembrie ’89, a ales, într-o emisiune despre sport, să vorbească lumii despre acest moment din istorie şi despre care nimeni nu vrea să amintească în România, nici până azi.
Dacă nu este în manualul de istorie, nu înseamnă că nu s-a întâmplat!
Şi poate că nu este întâmplător faptul că sunt din ce în ce mai mulţi cei care spun că nimic din toate poveştile frontieriştilor, fie ei români, est-germani sau de alte naţionalităţi din fostul bloc comunist, nu este real, ci rodul imaginaţiei bogate. Pentru că după Revoluţie nimeni nu a vorbit oficial despre victimele de la graniţele României, nimeni nu a pomenit despre cetăţenii străini care veneau în România să-şi încerce norocul la graniţe, pentru a ajunge în Iugoslavia şi, de acolo, în Occident, nimeni nu a spus că românii omorau români care nu doreau nimic altceva decât să trăiască în libertate, de aceea atâţia oameni dau dovadă nu doar de opacitate, ci de rea-voinţă în acceptarea realităţii.
„Am văzut scene, eu, de copil, scene foarte, foarte urâte. Oameni bătuţi, oameni împuşcaţi“
Miodrag Belodedici a povestit despre oamenii care doreau să trăiască în alte ţări, în libertate, nu în dictatură, şi despre românii care au fost ucişi la frontieră când încercau să fugă. Şi a mărturisit că are cunoştinţă despre „lucruri foarte, foarte urâte“ petrecute la graniţele României. „Am văzut scene, eu, de copil, am văzut scene foarte, foarte urâte. Am văzut oameni împuşcaţi, am văzut oameni bătuţi, prinşi la graniţă şi bătuţi de soldaţi. Eu, fiind copil, mă uitam… vai, vai… şi era ceva… Groaznic!“ este mărturia lui Belodedici pentru postul britanic.
Condamnat la 10 ani de închisoare pentru trădare
El însuşi a fugit din România, în decembrie 1988. A reuşit să ajungă în Iugoslavia, unde a solicitat azil politic, după un plan bine pus la punct. „Le-am cerut lui Valentin Ceauşescu şi preşedintelui Clubului Steaua Ion Alecsandrescu – acesta era un general care conducea clubul – un paşaport. M-au întrebat de ce îl vreau şi le-am spus că mama avea un permis de a merge în Iugoslavia pentru a-şi vizita rudele şi aş vrea să merg şi eu o săptămână şi pe urmă să o iau şi să ne întoarcem. Am trecut graniţa. De cealaltă parte a Dunării o aşteptam pe sora mea. Era o dimineaţă ceţoasă şi în acea perioadă a anului nivelul apei era mai redus, aşa că soldaţii patrulau pe acolo. Dar ştiam când patrulează şi, cu ajutorul unui prieten, sora mea a reuşit să treacă“, a declarat el într-un interviu anterior pentru The Guardian.
A fost un prim pas, căci el trebuia şi acceptat în Iugoslavia, chiar dacă originile sale erau sârbeşti. „Iugoslavii mi-au spus că nu este nicio problemă să-mi dea azil politic“, a spus Belodedici. „Mă temeam, pentru că aveam un grad militar – fiecare jucător de la Steaua era în Armată.“
Ceea ce a şi fost o problemă. Teoretic, fuga l-a făcut dezertor şi din acest motiv el a primit o pedeapsă cu 10 ani de închisoare în lipsă – pedeapsă care a fost anulată după Revoluţia din 1989.
„O carceră spirituală, un Nero socialist“
Când Belodedici a decis să ceară azil în ţara vecină, cotidianul Nedelja Dalmacija a pledat pentru ca el să nu fie retrimis în România, unde oamenii erau siliţi să trăiască „într-o carceră spirituală de către un Nero socialist“, scrie jurnalista Brînduşa Armanca în cartea sa intitulată „Frontieriştii. Istoria recentă în mass-media“.
Citiţi articolul integral pe miscareaderezistenta.ro
Marina Constantinoiu,
Istvan Deak
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.