Italia are o rată a mortalităţii din cauza SARS-CoV 2 de 10 la sută. Rata medie globală este de 5 la sută. România declară că are o rată miracol: 0,3 la sută.
De ce oare nu cerem Institutului Naţional de Statistică să comunice, comparativ, numărul de decese din România intervalului februarie-martie 2019 cu intervalul februarie-martie 2020?
Dacă am afla, cum au aflat italienii, că numărul de decese din ţară a crescut cu 20 la sută în 2020 faţă de 2019 (sau 2018), ce am gândi? Desigur, primul gând ar fi că au fost declaraţi decedaţi fără COVID-19 mulţi infectaţi cu SARS-CoV 2, persoane care n-au fost testate.
Ce efecte electorale ar avea acest gând?
Miracolul acestui 0,3 al ratei de mortalitate din pricina COVID-19 a devenit suspect după întâmplările din Suceava. Am aflat că doar decedaţii internaţi cu suspiciunea de COVID-19, aşadar testaţi, sunt înregistraţi în rata noastră de mortalitate. De ce nu am avut interes epidemiologic şi pentru ceilalţi decedaţi din intervalul epidemiei? Nu vrem să avem statistici corecte? Da, noi, politrucii, am putea să nu vrem. Dar ce ar însemna asta, la urmă, pentru analiza finală asupra epidemiei pe teren românesc? O analiză pe bază de date false.
Abia acum pricep explozia de furie a premierului Orban faţă de iniţiativa testării rapide a bucureştenilor. E clar că vom descoperi câţi dintre noi am trecut prin infectare fără să ştim că am purtat SARS-CoV 2. Acest 0,3 la sută ar putea deveni 0,1 la sută. Miracolul ar deveni supermiracol. Suspiciunile românilor ar exploda.
Ce anume si la ce data au solicitat autoritatile si managerii de spital medicamente si echipamente de la furnizori/distrubuitori ? Au avut resurse finaciare suficiente ? La ce data au fost informat Guvernul cu privire la COVID-19? Dar celelalte autoritati/spiutale/etc cu atributii in domeniu ? Ce stocuri de medicamente pentru tratarea COVID-19 au avut/au spitalele?Parlamentarii nu propun o comisie de ancheta privind gestionarea epidemiei in Romania?