După ce ani la rând terorismul a deținut capul de afiș al pericolelor, mai recent, pe scena politicii se petrece altceva, tot nefast pentru democrații. Proliferează mișcări care discreditează valori, resping religia și se autoproclamă salvatoare.
Lărgind discuția, observăm că se demolează statui, la propriu și la figurat, ca și cum trecutul ar fi vinovat de neputințele de azi. Se încalcă legitimarea democratică și se desfigurează statul de drept, crezându-se că așa ar fi politica. Se împarte din condei lumea în buni și răi, iar unii forțează parvenirea, lăsând altora plata pagubelor. Se bravează refuzând jurământul pe Biblie. Inși fără realizări, senilizați timpuriu, pretind că lumea începe cu ei. Se dislocă familia și se cheamă la părăsirea tradiției. Se trăiește narcisist și se consideră că “istoria s-a sfârșit” în ceea ce este.
Fiindcă în Introducere în filosofia contemporană (Compania, București, 2014) am dat un tablou al filosofiilor timpurilor noastre, mulți mă întreabă asupra impactului lor în mișcări politice. Caut acum să îl lămuresc, cât mai strâns, în limitele unui articol, considerând doar mișcări caracteristice acestor ani.
Firește, ar fi sarcina unei istorii aduse la zi să examineze ceea ce se petrece. Cum o asemenea istorie este încă de așteptat, în discuția publică abundă impresii, falsuri și optici fragmentare. La nivelul descrierilor demne de încredere, se poate spune, totuși, că se extind aspirații la stoparea abuzurilor, la curmarea corupției, la lărgirea libertăților, la corectitudinea alegerilor, la dreptate și onestitate. Ele se ciocnesc însă de organizări ce par de neschimbat. Spus direct, cultura modernității de azi este străbătută de marea tensiune a întâlnirii dintre aspirațiile alimentate de credința într-un sens al propriei vieți și în funcționarea justă a instituțiilor și datele aspre ale lumii.
Nu putem să nu observăm, din capul locului, că unii ocolesc tensiunea denunțând scripturile religioase, din care se trage de fapt această credință. Imaginea pe care Biblia o întreține, aceea a unei vieți în care te raportezi la o realitate absolută, ce te depășește și-ți cere să fii drept în ceea ce faci și însuflețit de iubire pentru aproapele tău, a ajuns să-i incomodeze pe cei puși pe căpătuire. Să luăm un exemplu din viața României actuale.
Destui concetățeni au fost uimiți de refuzul unor aleși de a jura pe Biblie la intrarea în mandate. Este adevărat, nu mai pare ceva care să oblige. De exemplu, oricine se poate întreba, văzând că “președintele” a jurat pe Biblie și apoi rivalii au ajuns pe mâna “justiției” și a noii Securități: le ce bun, dacă nivelul este acesta? Dar, pentru cetățeanul care suntem fiecare, acest jurământ rămâne cel puțin un indiciu de bună intenție. Un refuzul ca cel amintit denotă însă că nu ar mai fi cazul nici măcar de atât.
Mai mult, un lider parlamentar din România de azi a scris sub semnătură: “Iisus – un copil sărac și provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinerețe și o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinții săi să fi făcut dragoste…. Nașterea lui arată extraordinarul, dar și limitele societății în care a apărut” (Iulian Bulai, în “Cotidianul”, 30 ianuarie, 2021). Nu insist asupra inculturii din această reflecție (de fapt mai lungă, ce se poate lectura), nici asupra ignoranței istorice sesizabile. Izbitor este ceva mult mai rău – efortul semnatarului de a disloca însăși credința care-i pretinde omului umanizare.
Se știe prea bine, pe scenă sunt concepții și concepții, filosofii și filosofii. Nu înseamnă că mișcările politice sunt fidele uneia sau alteia. Nu este vorba despre așa ceva, căci s-a intrat, oricum, în era vorbitului fără citit, a perorației paralelă cu faptele și a suficienței făloase. Se poate spune, însă, că unele mișcări politice de astăzi se lasă înțelese și în consecința unor vederi organizate.
Bunăoară, în societatea de peste Ocean, există o dinamică neîntreruptă în consecința “visului American (the American Dream)”. Pe scena actuală sunt însă și mișcări în consecința unor concepții axate pe subminarea democrației, a apelului la revenirea la dreptul natural, a denunțării tradiției întemeiate pe Biblie, a reevaluării corporalității ființei umane în dauna tradiției ce a oferit vieții oamenilor orizonturile spiritualității. Aceste concepții alimentează acum acțiuni pe o scară semnificativă.
Spre avantajul și lauda ei, democrația americană rămâne mereu solicitată de prevederile actelor fondatoare ale Statelor Unite. Deja Declarația de Independență (1776) statuează că toți oamenii au fost creați egali, că ei au fost înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se află viața, libertatea și urmărirea fericirii. Și că, tocmai pentru a asigura aceste drepturi, sunt instituite guvernele printre oameni, care își derivă legitimitatea din consimțământul celor guvernați. Constituția Statelor Unite ale Americii (1787) statuează dintru început promovarea în societate a “bunăstării generale”, care se înțelege ca bunăstare a fiecăruia, și consacră spectrul larg al drepturilor și libertăților.
Și după mai bine de două secole, în Statele Unite s-a reușit ca prevederile actelor fondatoare să fie impulsuri la acțiune, nu literă oarecare. Tocmai președinților le revine să reafirme că fiecare cetățean are în față șanse și să-l invite să le folosească. Tema lui Thomas Jefferson (1801, 1805), de pildă, era chiar aceea să arate că „interesele noastre față de alte națiuni și indivizi, calculate în mod sănătos, vor fi întotdeauna inseparabile de datoriile noastre morale” (John Grafton, James Daley, eds., 28 Great Inaugural Addresses. From Washington to Reagan, Dover Publications, New York, 2006, p.13). James Madison (1809) a adus în față tema justiției, plecând de la nevoia de „a păstra în deplina lor energie prevederile salutare în materie de drepturi private și personale” (p.29) și de a integra democratic cetățenii. James Monroe (1817) a dat prioritate exercitării „drepturilor” ca și condiție a „libertăților” (p.26). Iar exemplele pot continua.
Dar atunci când drepturile și libertățile, și aspirațiile pe care le întrețin, sunt luate nu în cadrul institutional și istoric, ci ca ceva direct, „libertin”, cum se mai spune, se poate ajunge la derapaje. Supralicitată – cum a și fost nu demult, în împrejurări precum moartea unui cetățean de culoare sub apăsarea genunchilor unui polițist sau, mai recent, punerea la îndoială a rezultatului alegerilor prezidențiale – democrația are dificultăți chiar și în America.
Se pot discuta, firește, influențe asupra mișcărilor de peste Ocean. În timp, și aici și-au găsit loc, nu neapărat și pondere, extremisme – nici trozkismul și nici nazismul nu lipsesc. Dar geografia ideilor este, totuși, aparte în America. În fapt, orice curent de gândire care a venit pe solul Statelor Unite a căpătat relevanță asumându-și fundamentele acestora. Ele sunt totdeauna mai „tari” decât ceea ce vine din restul lumii. Spus simplu, mișcările din America sunt mai curând ale Americii înseși.
Să privim dincoace de Ocean. Astăzi, se ia prea puțin în seamă observația lui Max Weber (Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, 1904-1905) că societatea modernă, rezultată din inițiativa muncii pentru a obține semnul alegerii tale de către Dumnezeu, antrenează cu sine economia în forma întreprinderilor cu profit, expansiunea cunoașterii în serviciul producerii și ajunge să măsoare totul prin productivitate. Ceea ce urmează, însă, continua celebrul sociolog, este „birocratizarea” vieții, încât „copacii libertății nu vor mai crește până la cer”. În societate se va instala o „carcasă tare ca oțelul (ein stahlhartes Gehäuse)” a supunerii. „Nimeni nu știe încă cine va locui în această carcasă și dacă la capătul acestei uriașe dezvoltări vor fi cu totul noi profeții sau o renaștere puternică a vechilor idei și idealuri, sau, dacă niciuna dintre cele două, o împietrire mecanizată, cu un fel încrâncenat de a-se-da-important”. Modernitatea va produce „specialiști fără spirit și oameni ai plăcerilor fără inimă” pe o scară nouă, în timp ce fervoarea religioasă se va fi stins.
Discipolii lui Max Weber au privit diferit situația. Georg Lukacs a pus faptele în seama “proprietății private” și a prevalenței “mărfii” și a “valorii” abstracte, din Capitalul lui Marx, și a girat abordarea curmată în 1980-90, odată cu cotitura istorică din Europa Centrală și Răsăriteană. În schimb, Carl Schmitt a fost șocat de faptul că, odată cu industrializarea, cu comercialismul, cu secularizarea, credința pierde teren. Percepția lui era aceea că, slăbind credința, acțiunile oamenilor devin și mai rele decât erau în urma laicizării – ele devin cinice.
Așa stând lucrurile, Carl Schmitt nu a mai văzut viitor pentru democrație. Într-o lume ce se brutalizează, democrația pierde. El a și elaborat “decizionismul” – concepția după care este legitim ceea ce stabilește cel care are mijloacele de a decreta starea excepțională (pe larg, în A. Marga, Justiția și valorile, 2020). Carl Schmitt a conceput trecerea de la democrație la dictatură prin referendum și a configurat “dictatura plebiscitară a Führer-ului (plebiszitäre Führerdiktatur)”. El a lansat înțelegerea agresivă a politicii, ca “distincție între amic și inamic”, și a socotit “mișcarea străzii ca sursă de drept”.
Tezele acestea, la care s-au adăugat recomandarea lui Hjalmar Schacht de a-i contesta orice merit rivalului politic și metafora „ciumei”, creată de Goebbels, nu numai că au servit ascensiunea lui Adolf Hitler și au împins în criză adâncă Europa timpului. Acestea au revenit neașteptat în politici actuale. În România, de pildă, mișcările de stradă ale anilor 2016-2019 și, mai ales, inși ajunși „președinți”, dar lipsiți și de cultură și de suport real în populație, au reactivat asemenea teze. Ele se și văd în rezultatele ultimilor șaisprezece ani – nu s-a rezolvat nimic esențial în societate, dar s-a degradat aproape orice.
După ce, ca optică juridică, Carl Schmitt a pus statul la dispoziția Führer-ului, ceea ce a ruinat Germania și alte state, Leo Strauss a propus să se ia în serios “dreptul natural” care este la baza statului modern (Natural Right and History, 1953). Numai astfel statul modern ar mai putea fi salvat. Leo Strauss a pledat pentru a restabili, pe fondul istorizărilor, de la dreapta și de la stânga, care se revendicau din “dreptul rațional” și care au umplut viața politică după războaiele mondiale, “dreptul natural”. Margaret Thatcher și Ronald Reagan au aplicat rețeta și au creat curentul neoconservator, ce continuă până azi.
Leo Strauss a criticat necontenit devierile de la “dreptul natural”. Numai că trebuia plătit un preț pentru exclusivismul acestuia – preț de care el a fost conștient. Acest preț era considerarea statului ca ceva ce întrece puterile oamenilor – plastic spus, admiterea statului ca un fel de Leviathan greu controlabil. Astfel, însă, statul devenea rigid, iar societatea nu mai putea fi inclusivă. Se creau, totodată, premise pentru acea mișcare încrezătoare în sine, care avea să ajungă să nu mai priceapă pierderea de alegeri. Și care avea să fie invocată de grupuri ce atacă clădiri simbol al modernității.
O răspândire a vederilor marcate adânc de subiectivitate se constată însă pretutindeni în modernitatea târzie. Neîndoielnic, Martin Heidegger le-a dat forma vizionară cea mai elaborată. El a preconizat asumarea de către fiecare om a sensului propriei vieți, chemând individul, așa cum se poate citi în Ființă și timp (1927), “să se proiecteze pe sine (sich-entwerfen)” plecând de la conștientizarea ineluctabilei finitudini a vieții sale. Mai târziu, în prea puțin cunoscuta, a doua sa scriere majoră, Contribuții la filosofie (1936-1938), tot Heidegger a plasat ființarea umană în istorie și a privit-o din punctul de vedere mai larg al “istoriei ființei (Seinsgeschichte)”. În Caietele negre (1931-1959) acest curs a fost întărit până la a sugera înlocuirea tradiției bazate pe Biblie. Heidegger a și scris: “Eu nu sunt creștin, și doar pentru aceea că nu pot fi.
…Gândirea însăși este prăpastia pentru credință. …nu există gândire creștină care să fie gândire” (GA 97, p.199). Formula sa finală, „numai un Dumnezeu ne mai poate salva”, citată adesea, a derutat, de fapt, cititorii, căci Heidegger vorbea în cele din urmă de Dumnezeu, dar de un “alt Dumnezeu”, din afara tradiției biblice.
La Heidegger este, de fapt, un “anti” mult mai adânc decât antimodernismul, antiamericanismul, antisemitismul, care sunt ușor identificabile. La el este un “antibiblism” sinonim cu păgânismul. Iar acesta face deja prozeliți pe scena politicii – azi destui inși, mai mult sau mai puțin informați, socotind de bon ton să pună sub semnul întrebării și să respingă tradiția axată pe Biblie.
„Am împărțit regimurile – scrie George Soros (în Project Syndicate, 1 ianuarie 2017) – în două categorii: cele în care poporul își alege liderii, care ar trebui să aibă grijă de interesele electoratului, și cele în care liderii își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese. Sub influența lui Popper, am numit prima categorie și pe cea de a doua ”. Prozeliții acestei optici au început să împartă lumea în categorii – unii din interese precise, alții aflându-se în treabă.
Oricine poate să observe, însă, că „lideri care își manipulează electoratul pentru propriile interese” sunt și în regimuri „deschise”, pe care George Soros le agrează, nu numai în cele pe care el le incriminează. Iar Karl Popper, care este luat drept reper, a gândit, într-adevăr, cum să împiedice autoritarismul și dictaturile. El a apărat „societatea deschisă” – ceea ce este de salutat oricând. Numai că, trebuie adăugat, Karl Popper nu a preluat ceea ce trăiesc efectiv oamenii, mai ales când și în „societatea deschisă” apar derapaje. Și nu a indicat mijloace pentru a apăra „deschiderea” societății față de demoni ce pot fi lăuntrici.
Din Karl Popper se inspiră azi, desfigurându-l în multe privințe, mișcări care vor să controleze țări întregi stabilind din condei cine este bun și cine este rău. Activiștii lor, cum se vede cu ochiul liber îndeosebi în Europa Centrală și Răsăriteană, acuză corupția, după ce nimeni nu-i întrece în fraude și corupție. Ei vor să conducă țări, fără să fi avut vreun merit în serviciul public. Mijloacele lor sunt, din capul locului, străine de democrație.
Ele devin și mai străine când se pun sub tutela „globalismului”. Acesta este, trebuie menționat, altceva decât „globalitatea”, care a devenit cadrul vieții moderne, și decât „globalizarea”, care este o politică economică. „Globalismul” este o ideologie – anume ideologia care, sub pretextul universalizării de valori, precum adevărul, libertatea, dreptatea, încurajează nu lărgirea aplicării acestor valori, ci plasarea la decizii a unor inși fără relief și merite, simple instrumente emanate din zone obscure.
Din nefericire se ia puțin în seamă avertismentul celor care au conceput tranzițiile de la autoritarism la democrație (Guillermo O’Donnell, Philipp C.Schmitter, Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, 1986). Aceștia au avertizat că cine folosește mijloace ale demantelării autoritarismului pentru a democratiza, ajunge să împiedice tocmai democratizarea. Ceea ce se confirmă din plin. Democratizarea se poate face numai democratic. Nu există altă cale!
Oarecum la capătul cercetării sale a societății moderne, Michel Foucault a examinat sistemul penal, oprindu-se asupra schimbării înregistrate la începutul secolului al nouăsprezecelea, prin trecerea de la administrarea supliciului, la închisoare (Surveiller et punir, 1975). Schimbarea, argumenta el, nu s-ar datora respectului crescut pentru „umanitatea“ inculpaţilor, ci s-ar explica economic: scade costul pedepsei, fără ca, în acelaşi timp, forța ei de descurajare să se diminueze. Pe de altă parte, această schimbare din dreptul penal nu este, după Michel Foucault, decât promovarea unei „strategii“ prin care „puniţia şi represiunea“ se lărgesc și devin „coextensive societăţii“. Rezultatul ar fi o „societate disciplinară“, dar una în care „individul însuşi e fabricat cu grijă”. El este “fabricat” deja la nivelul corpului său printr-o anumită direcționare a exprimărilor și energiilor sale.
Mișcările care țintesc la o „eliberare a corpului” și la ieșire astfel din morala tradițională a relațiilor umane, fie și în dauna rațiunii și spiritualității, îl au, de fapt, ca inspirator ultim, pe Michel Foucault. În optica sa, valorificarea neregizată a corpului este calea cea mai bună pentru ca oamenii să scape de ampriza societății asupra lor.
Mai intră în joc aici și anarhismul, al lui Bakunin sau, măcar, al lui Kropotkin, și propunerea de „dezlimitare a moravurilor”, a lui Wilhelm Reich. Acestea nu sunt, însă, filosofii, ci mai curând recomandări de acțiuni, dacă nu cumva simple improvizații ale unor gupuri minoritare. (Andrei Marga, fragment din studiul Mișcări politice și filosofii de azi, în curs de publicare)
Dar, exista si POLITICA DE CENTRU/centrista !!!
Adica, politica de tip LIBERAL … care duce la liberalism = capitalismul salbatic == pohta de PARVENIRE (imbogatire peste masura, faima fara suport, putere nemasurabila) …
Adica, politica de tip LIBERAL … care conduce la ALUNECAREA societatilor si tarilor … de la STANGA la dreapta … de la nevoile celor multi … la puterea nemasurabila a celor putini si etilisti …
Si tocmai de aceea, un an teribil in istoria omenirii a fost anul 1776 … anul in care John Adams a elaborat din punct de vedere socio-economic „liberalismul”, care a fost adoptat imediat (tot in 1776) ca politica DICTATORIALA a noii tari aparuta pe harta lumii – america …
Si tocmai dee aceea, si doar mai apoi … a existat anul 1848 … ca o refulare a celor de stanga … si a fost elaborata versiunea politica de stanga a lui Marx …
Asadar … fara Adams … se putea sa nu mai apara nici Marx !!!!!!!!!!!!!! (politichia in doar doua nume)
Dar, cea mai NOCIVA dintre toate este POLITICA DE CENTRU/centrista !!!
Adica, politica NOCIVA de tip LIBERAL … care duce la liberalism = capitalismul salbatic == pohta de PARVENIRE (imbogatire peste masura, faima fara suport, putere nemasurabila) …
Adica, politica NOCIVA de tip LIBERAL … care conduce la ALUNECAREA societatilor si tarilor … de la STANGA la dreapta … de la nevoile celor multi … la puterea nemasurabila a celor putini si etilisti …
Si tocmai de aceea, un an FUNEST in istoria omenirii a fost anul 1776 … anul in care John Adams a elaborat din punct de vedere socio-economic „liberalismul”, care a fost adoptat imediat (tot in 1776) ca politica DICTATORIALA a noii tari aparuta pe harta lumii – america …
Si tocmai dee aceea, si doar mai apoi … a existat anul 1848 … ca o refulare a celor de stanga … si a fost elaborata versiunea politica de stanga a lui Marx …
Asadar … fara Adams … se putea sa nu mai apara nici Marx !!!!!!!!!!!!!! (politichia in doua nume)
„nimic nu cade totul se transorma” marx a zis in ultima pagina din Capitalul .in COMUNISM ,statul dispare , biserica dispare, proprietatea dispare, familia dispare, fiecare va muncii cat trebuie( la capacitate maxima ) si va primi atat cat „trebuie” (ca sa produca). nasol e cu cei care nu produc nimic. Comunism nu inseamna egalitate, nu exista proprietate comuna, nu inseamna ajutor, nu inseamna fraternitate inseamna doar ORDINE. am avut capitalism salbatic de acumulare, am avut capitalism monopolist de stat, am avut imperialism si urmeaza comunism.
Oriunde pe glob, exista partide comuniste … si la nemti … si la americani … si la francezi … si la englezi … si la rusi si chinezi … precum si in lumea a treia …
In lipsa partidelor DE STANGA (socialiste si comuniste) … PROLIFEREAZA DOAR partidele DE EXTREMA DREAPTA (fasciste, naziste, legionare, anarhiste si nihiliste) … SI doar POLITICA NOCICA A ACESTORA …
De aceea, ACUM IN ROMANIA … in loc de politica celor MULTI (stanga) … AVEM DOAR … politica reactionara si nociva de dreapta a celor „putini si etilisti” …
„c.g.”, ma bucur de fiecare data cand dai un semn de viata! Ma bucura si faptul ca ai dat-o si pe filosofare, clar, doar de cartier pentru inceput! Sa „cada capitalismul” fara tancuri sovietice cu motoare…Ford? Pai astea fac o harmalaie infernala
de aude si Rasputin, seful Comintern, la Moscova…Te stiam ceausist antibolsevic de Cartier ul Primaverii, nu de filosof!
Ti-a scapat ticul verbal cu „capitalismul de cumetrie”…Nu voi intelege vreodata ce te preseaza sa te multiplici?
Căderea capitalismului va fi mult mai zgomotoasă și mai violentă decât cea a comunismului iar realitățile acestor vremuri, ne arată că nu este foarte departe.
Dacă acesta din urmă, (cel puțin în zona noastră,) a picat sub un oarecare control al capitaliștilor de cumetrie, numit democrație în termeni filozofico – materialist – științifici, în lipsa unor adevărate genii ale umanității, celălalt va colapsa efectiv.
„Căderea liberă” este insuficient de exact definită în legile fizicii pentru a putea fi utilizată ca și concept. Atâta timp cât, omenirea a ajuns să fie condusă de cei care dețin banul sau capitalul în sens, mod și nivel absolut, cu tendințe de a deveni tot mai bogați, în contrapartidă cu ideologiile politice – bune și/sau rele, exersate de sute sau mii de ani iar goana după bani se transformă în boală patologică, bătălie pe viață și pe moarte sau obsesie, este mai mult decât evident că mai devreme sau mai târziu, buboiul va exploda.
În atare condiții, singura lege posibilă nu mai rămâne decât cea a haosului din care probabil o nouă ordine s-ar putea naște. Chiar dacă pentru asta, nu va mai rămâne piatră pe piatră. Toate astea doar pentrucă omul, nu mai este în mod real, Om.
Oi fi tu Babă, dar comunistă nu cred. Poate lichelistă! Comuniștii erau unii cultivați, cinstiți, devotați, cum nu cred, babo, că ești.Nu confunda morala cu politica. Comunistul poate fi dedicat celorlalți, tu ești, se vede, pentru tine.
Comunismul a clacat ca politică – căci nu ai dreptul să iei libertatea cuiva. Tu pesemne vrei să o faci cu tot dinadinsul.
Mai ai până la nivelul acela. Lichelismul este mai la îndemână.
„gigel”-e, pe ce meleaguri ai peregrinat lasandu-ne in seama clonelor tale? Stiam, viziunea ta despre Lume e tribala, dar
si la nivelul asta transpiri mediocritate! Nu membrii triburilor isi schimbau sefii de trib, ci cate un rival sau odrasla
nestapanita, clocotind de energie asasina…Ceva reconfirmi cu brio,totul la tine e conditionat de crapelnitza, trece prin
burta care trebuie sa fie tot timpul plina…De-a lungul istoriei sefii de triburi au inteles pericolele si au predat de la sine puterea, dar rezervandu-si un loc in…”sfatul batranilor”, primul sfat popular/sowjet din istorie care-i consilia pe sefii tineri, in unele zone conducand direct, fara sefi de trib…Ar fi cazul sa cobori din baobab in savana reala unde
mamaligile se usuca si mucegaiesc, nu fac explozie cand se rationalizeaza malaiul…Ia spune, „gigele” ce intelegi tu prin
„popor”, Securitate, lovitura de stat, bolsevism/marxism, alogeni si oculte? Illumineaza-ne…
Nu știu ce viață ai Babă comunistă și nici nu contează. Lichelismul este în floare cu voi usrpluspnl, așa că să ne așteptăm și ca albul să fie negru, hoțul om cinstit.
Ascult relatarea celor de la ziarul Libertatea, cum stați cu falsificarea pregătirii de la klaus, ludy orban, csolos bacs, dany barna, la gorghiu, turcan, voiculescu etc. Bravo, Babă Comunistă, acolo sunteți! De n-ori bravo! În fine, se vede cine sunteți! L-ați băgat pe Dragnea la închisoare, dar voi îl depășiți! Numai la competență și patriotism nu aveți cum!
Dar dacă un autor are o concepție, pe care a și anunțat-o, el nu are cum să modifice viziunea. Chestiune de onoare! La tine și la voi este simplu – cum bate vântul! A nu modifica viziunea din oportunism nu înseamnă că te repeți. Distincție la mintea unui copil. Dar tu ești o babă infantilă – mă Babă comunistă! – care vrei aplauze pentru inepții.
Dar nu ma las ! Am un articol lung , lung . Este acelasi mereu , dar ii schimb titlul bombastic in mai bombastic . Eu imi fac postari si tot eu raspund . Nu stiu de ce , dar pe toti ii fac prosti , inculti , greu la deal , au tarite in cap , etc , etc . De fapt , in adincul sufletului , eu acest tip de limbaj iubesc , el ma caracterizeaza > Acum plec rapid sa-mi fac vaccinul , nu vreau sa mor de Covid -19 . Am o viata prea frumoasa .
batai de cimpuri si elucubratii de o parte si de alta.
Un popor va urma un conducator care va respecta perceptele morale universal valabile si e in stare sa-l hraneasca.
Poporul nu va urma „Dumnezei Straini” (in timpurile noastre asta inseamna impartirea dupa bunul plac al banilor tipariti aiurea prin lume)
cititi istoria religiilor si vedeti de ce sint indepartati conducatorii ce nu sint in stare sa-si hraneasca tribul pe care-l pastoreste
numai manipulagnii atit autorul cit si comentatorii
In timp ce filosofii filosofeaza si cetatenii dormiteaza, Cominternul isi vede mai departe nestingherit de GLOBALIZAREA MARXIST/BOLSEVICA…Mi-e clar, niste romani onesti, neinregimentati nu ar sta impasibili sau nu ar face eforturi uriase
sa impiedice mersul la esenta realitatilor…Mi-e clar ca acest comportament imperturbabil e produsul inregimentarii din trecut, respectiv prezent…Am dat fisele succinte de cadre ale catorva cominternisti despre care nici mama mamicilor voastre nu a auzit ca sa intelegeti ce faceau bolsevicii si clonele lor maziste/fasciste in timp ce „filosofii” enumerati
perorau despre zei si Dumnezei in anii 1920-1930…Scriau, perorau si actionau subversiv…Familia terorista Buber a fost
una de „filosofi” care tot filosofand inca de la sfarsitul sec. XIX au organizat doua maceluri bolsevice mondiale! Despre
Heidegger am specificat ca printre alte amante cominterniste a avut-o si pe viitoarea „filosoafa” Hannah Arendt…Nimic nu s-a schimbat in ultima suta de ani cu toate sfortarile unora de a ne trimite sa identificam sexul…zeilor!
Cred ca la greci democratia a fost doar intre cetati. Adica Atena, Sparta, Corint,aveau litigii si se vota democratic.
Dar cum vorbim acum despre democratie cand Sorosh a adus MINORITATEA sa conduca…primar la Paris ebbreica emigranta din Spania. Viitor sef la germani un Vallon francez, sef la prosstovani un neamtz claustrofil.
Avem MINORITAROCRATIA omoara DEMOCRATIA…dealtfel FANARIO-CRATIA ingroapa ROMANIA.
Dascalul clujean este de departe, singurul editorialist de naratiune filosofica argumentata.In vrajba de derbedei creata, in discutiile purtate ori promovate ca idei, de insi fara lectura, de insi mediocri si rau voitori, o lectura din dascalul Marga, e confortabila spiritului. Si comentariile de bascalie si suficienta pot fi sarite. DREPTUL NATURAL, DA, ACESTA DEVINE SUBICT DE VIITOR …
Democratie ? În Grecia antică pentru ca „democratii” să dezbată în agora cetății sclavii munceau să le asigure cele necesare traiului. In USA cand „părinții fondatori” asigurau „libertatea și fericirea tuturor” armata lor omorât băștinași și pe supraviețuitori îi țineau in rezervații, pentru ca „părinții fondatori” să-și asigure terenuri pentru plantatii si corăbile aduceau prizonieri negri din Africa,inițial condamnați din Anglia, ca să muncească ca sclavi pe plantatii.
Neos, te grăbești și faci orice să intri în atenție, dar nu ai dreptate. Înțelesul unor termeni trebuie stabilit luând în seamă contexte,filiații și tradiții. Eu nu sunt filosof ca domnul Marga, care îți poate explica, cred, traducerea pe care a făcut-o (care, de altfel, nu este doar a dânsului, ci este cea internațională!). Dar știu și eu din lecturi directe (nu zvonuri!) că Gott la Heidegger este acel Gott al lui Nietzsche, care acuza că Gott is tot! – că oamenii au adus lucrurile acolo! La Nietzsche și Heidegger se discută mult despre zei, dar în fragmentele menționate este vorba de Dumnezeu.
Uneori este prea greu la deal!
La japonezi nobilii sensei aveau armate de samurai si se tot bateau intre ei, dar in caz de atac strain toti nobilii se adunau cu armatele lor sub imparatul shogun.
Japonezii nu au pus niciodata imparat german.
In timpul imparatilor romani, imparatii ascultau atat de constiinciosi senatul incat isi faceau calul senator, sau punea garda pretoriana sa-i omoare pe senatorii care miscau in front.
In timpul voievozilor, voievozii atat de tare isi ascultau boierii incat faceau movile cu capetele lor sau ii omorau cu familii cu tot ca sa le ia averile.
Cand se vedeau mari si tari la putere, toti dictatorii nu mai ascultau decat de amante.
La fel Petrov si Iohannis n-au avut treaba cu Paralmentul nostru sau cu Curtea Constitutionala, institutii de care nici nu le-a pasat.
Profesor de Koloszvar, textul german este orbitor de clar: „Nur nach ein Gott kann uns retten”. Nu Dumnezeu, ci un Zeu.
De cine aveti naivitatea de a crede ca va puteti bate joc si ridiculiza?!
Daca era vorba despre Dumnezeu ar fi zis doar Gott. A zis EIN Gott…
„O parere”…interesanta care trebuie supusa unor abordari largi, personal punandu-mi putine sperante spre niciuna in
partidele Securitatii…Rousseau a avut o idee asemanatoare si nu a iesit pe moment nimic…Eu propun mult mai multe
puncte clare, pentru conjuncturi presante decizii parlamentare si deciziile cruciale prin referendum. Politica externa
care e mai complicata decat pare in liniile generale nu are voie sa depinda de ministrul de resort si cu atat mai putin de individul legendat in Deal…Chestia cu „globalismul” e delicioasa si arata ca mai ai de forjat pana ajungi sa intelegi
crunta realitate marxist/bolsevica, pentru ca acest globalism vag prezentat de tine din motive de dogma, banuiesc, nu sta
si priveste placid… Chiar crezi cu naivitate in masha propagandistica cu sfarsitul…ideologiilor? Apropo, cum te cheama de fapt? Nu-i nicio rusine sa propui solutii, cu conditia sa incelegi in ce Lume traiesti…Altfel te invarti in cerc…
Plecand de la Sfanta Scripura care ne spune ca, Hristos este Calea, Adevarul si Viata rezulta ca atat cat esti viu poti sa gandesti. Esti liber sa gandesti pana ajungi singur la concluzia ca viata este un dar de la Dumnezeu si ca numai adevarul ne face liberi. Numai ca, oamenii nu descopera decat adevarul relativ, la Dumnezeu este adevarul absolut. Un filosof ne spne ca „ma indoiesc deci cuget, cuget deci exist!” Un altu plecand de la „…nu exista gandire crestina care sa fie gandire” a cugetat (s-a invartit in jurul cozii) pana l-a batut pe umar cea imbracata in negru de a tras concluzia ca „Numai Dumnezeu ne mai poate salva”! Asa si cu progresistii neo-marxisti scoliti de Soros pe afara sa darame statui si sa dea foc la icoane. Pana cand o sa traga concluzia ca „Numai Dumnezeu ne poate salva”, sorosistii aplica solutia finala la cei care cred si nu cerceteaza. Succesuri neo-progresisti fara de Dumnezeu, adicatelea posedati de diavol! Poate ati auzit de flacarile iadului!
In timpul imparatilor romani. Imparatul asculta SENATUL si lua decizia. Unde erea poporul???
In timpul voievozilor Voievodul asculta sfatul boierilor si lua decizia. Unde erea poporul???
Eu as spune ca in cele doua cazuri poporul erea acolo …daca tara erea atacata boierii veneau la lupta cu taranii lor.
Dar in DEMOCRATIE sunt alese CONSERVE GLOBALISTE oamenii lui Sorosh pe care scrie lapte si miere si in interior cand le deschizi dai de mesajul: inchina-te la straini, da tara la straini,da resursele la straini, vindeti tot…etc.
Si atunci ce facem???
Solutia ar fi CONTRACTUL POLITIC incheiat intre partide si CURTEA CONSTITUTIONALA care sa prevada clar 12 puncte de politica interna si externa pe care le va face partidul.
Adica vanzarea sau nu a resurselor, aliante militare,politica salariala, pensii, constructia de fabrici si uzine, etc.
Altfel vom manca doar CONSERVE POLITICE CONTRAFACUTE SI DEGRADATE care cand le desfaci miros urat a globalism.
@con- crucea nu e a Domnului, ci e a oamenilor care au facut-o ca sa fie rastignit Hristos, e obiectul pe care a fost torturat si nu poate fii „sfanta” si nici ca semn de inchinare! Biblia nu scrie de cruce decat ca a fost un obiect pt tortura Domnului, iar despre inchinare, scrie ca : cine se inchina Lui sa o faca in duh si adevar, nu pomeneste crucea ca obiect de inchinare! Doar ortodoxia care practica pupat de moaste si inchinarea la morti, care sunt practici vrajitoresti, folosesc crucea, desi a fost obiectul torturii lui Hristos! La fel cum ne-au spalat pe creier comunistii, au facut-o si ortodocsii la fel! Un om cu mintea deschisa nu se inchina la cruce ci doar Celui care a inviat biruind crucea torturii!
„Zeul” la care s-a referit Heidegger e unul pamantean, el avand obsesia „zeilor”…globalizanti, experienta sa cu ILEGALUL legendat de Trotzky, Hitler, nereusind sa-l vindece! Sloganul „Dumnezeu a murit” ar fi doar socant prin paralela cu celebra declaratie: „Regele a murit traiasca Regele”, daca nu ar fi descalificant intelectual si uman, dand o masura
pentru ceea ce condamn, intelectualul si omul degradat de extremisme. Intelectuali care nu s-au limitat doar la a spune, trecand la fapte abominabile! Fapte ce urmeaza sa fie demascate implacabil…
Nu-l poti invoca pe Dumnezeu ca si cum nu ar fi Dumnezeu, asa cum se incearca aici limitarea „daunelor” in posteritate ale unui ganditor, Heidegger, mult mai vandut Diavolului ROT/BRAUN decat aceia care au transpus in practica ideologia genocidului…Din categoria unui Martin Buber, Eric Mühsam, Gustav Landauer si Herbert Wehner, acesta un cominternist care
s-a scolit la ultimii doi, cu totii ANARHO-BOLSEVICI care impreuna cu Hitler s-au jucat de-a „revolutia sovietica” in 1919
la München, baiatul lui Buber impreunandu-se cu celebra cominternista interbelica Margarete Buber-Neumann…
Margarete era surioara mai mica a celebrei cominterniste Babette Groß care dupa cateva casatorii in familie s-a casatorit
cu cominternistul Willi Münzenberg, editor si producator de filme bolsevic, membru KPUS/EKKI/KPS. Margarete a trecut apoi
la celebrul cominternist Heinz Neumann, membru PCUS/EKKI/KPD si instructor bolsevic in China lui Mao.Neumann/Arkadi Maslov
a condus KPD in anii 1920 impreuna cu cominternista Ruth Fischer, fosta Friedländer/Neulander si viitoare Parker/Ibarruri
intre timp si soata lui Louis Fischer, editor bolsevic care i-a scris biografia lui Lenin. Ruth fiind fata „filosofului” Eisler care i-a mai clonat pe cominternistii Gerhart si Hans, primul trimis in…China(vezi Neumann!) si apoi SUA…
Pa, Conule, lasă-ne că o iei unde nu-i de invidiat și nimeni nu are timp de prostii! Să discutăm probleme, dacă ai aici ceva de spus, nu ce nu ai mătăluță în cap, căci se vede de la o poștă. Nu cultură, nu judecată, nu minte curată! Porniri de două parale!
Ar merita să publicați în fragmente mai scurte. (Să înțeleagă și urmașul rob rom al popii,dezrobit de Caragea, botezat Dumitru, care actualmente se îndeletnicește vigilent cu strecuratul elementelor nepatriotice din societatea românească.) Altfel cuvântul demn de luat în seamă se irosește.
Efectiv, as fi putut sa scriu Zeu…
Cred ca ar fi cazul ca Dl Marga sa abordeze chestiunea marxist/bolsevica pentru a lamuri si Dansul cu cunostintele sale
„chestiunea evreiasca”, cu accent pe pretinsa lor contributie la aceasta ideologie a genocidului din postura „masonica”,
„oculta”, „illuminati”.Sa confirme sau sa infirme dezicerea evreilor de nationalitate si traditii din clipa inregimentarii
la ideologia genocidului bazata pe DISTRUGEREA SOCIETATII UMANE pentru a o RECONSTRUI PE RUINE SI CADAVRE!!!Pe toti cei ce
au participat ideologic si prin crime la genocidul marxist/bolsevic/nazist ii numesc „FOSTI…evrei, rusi, nemti, chinezi
si asa mai departe”! Acesti FOSTI au excelat in decimarea propriilor popoare, BOLSEVICII FOSTI chinezi atingand miliardul
dupa 1900 pana azi, de restul pana la DOUA MILIARDE ocupandu-se Marx, Lenin, Stalin si nepoteii lor…
Si inca nu s-a pronuntat asupra noilor partide stradale…
unii zmuciti, straini de neamul nostru … ne darama crucile noastre din Tara Sfanta !!!!!!!!!!!!!!
Ce atitudine au/au avut postacii nostri (cei VESTITI) fata de acest incident ???
Pe unii (dreptacii cei STUPIZI) … in doare DOAR in dorsala !!!
Ei au alte interese … cum sa fure mai mult si in timp cat mai scurt !!!
Încep aiurelile, încât nu știi: să răspunzi la ele sau nu? Am o scuză pentru păcătoșii de mai sus – ne referim la ceea ce trăim și atunci și rătăcirile sunt scuzabile.
Mă opresc însă doar la discuția Neos- Non credo oro. Ei pot avea opinia lor, nu mă deranjează. Numai că Heidegger a vrut să dea o alternativă la Nietzsche, care a spus, condamnând epoca sa, Dumnezeu a murit! Heidegger este, în această reflecție, pe acest curs. El s-a referit în interviu la Dumnezeu. Dar nu numai acolo. Domnul Marga are dreptate. Dânsul a adus în discuție relațiile lui Heidegger cu episcopul său catolic – care, interesant, era și după 1945. Trebuie întrebat domnul Marga de unde se pot obține aceste discuții. Ele erau despre Dumnezeu. Treaba cu zeii este cu totul altceva. Să nu se confunde două chestiuni diferite.
Holy Bible fara crucea Domnului pe coperta, suna mai rau decit un sectant! Asa cum spune profesorul, nu putem vorbi decit de un ratacit de Globalist, care cauta sa-si gaseasca existenta la Gazeta, ca noi citind articolele astea, nu putem sa ne insusim ideile, ca de asa sunt Romanii incapatinati, sau asa cum a spus Tarul, a fi Roman este o profesie. Maestre, nu ai cum sa-l intreci pe Romanul nostru, pentru ca nu esti de al nostru. Poate te botezi in alta cultura, dar depinde cum privesc ei asta. Este pierdere de vreme cu povesti de aste filosofice, amintind de vremuri apuse, dar f.bine apreciate de manipulatorii bolsevici.
O zi buna.
Con
P.S. In afara de Profesor, crezi ca nu mai este un Dumnezeu ca sa te apere???
“Life would be tragic if it weren’t funny.” [S. Hawking]
sfat: viata oamenilor este asa de scurta … incat … luati COROLA de MINUNI a LUMII … doar in joaca si placere, acum si in viitor !!!
e catolic, deci religios, dar cu alt fel de vederi, originale si nu tocmai.
Da, Neos, la impostură și prostie cu ciucuri trebuie reacționat spunând adevărul.
Cu privire la Neos: este așa cum s-a scris în articol. Este vorba de Dumnezeu (Gott). Să nu inventăm, ca să ne ia cineva în seamă! Trebe citit și gândit exact, nu cum să ne vadă și pe noi cineva.
Cu privire la tovarășul Con (dacă îi place apelativul – care nu deranjează decât proștii!), domnul Marga (cu care am fost, cum am spus mereu, coleg foarte mulți ani!) răspundea de obicei așa: sunt român, maghiar, german, evreu, rrom, chinez, american, polonez și ce se mai vrea. Oricare dintre acestea mă onorează.
Din ăștia ca și Con nu știu să judece oamenii decât prin prisma a ce cred ei că este etnia lor. Să fie sănătoși, că și de proști este nevoie. Cultura s-a universalizat (inclusiv în sens bun!), încât, la Coni, dacă un român stăpânește ideile timpului, atunci singur nu poate fi român. Este adevărat – prin pregătire sistematică, organizată – domnul profesor Marga a ajuns cel mai bun cunoscător din țară al filosofiilor de azi. Doar ignoranții Coni nu pricep. Dar mai au ceva timp.
“Sometimes the Bible in the hand of one man is worse than a whisky bottle in the hand of (another)… There are just some kind of men who – who’re so busy worrying about the next world they’ve never learned to live in this one, and you can look down the street and see the results.”
― Harper Lee, To Kill a Mockingbird
Daca existentialul poate pastra putine secrete la un filosof, politicul ramane o necunoscuta!. Cu deosebire miscarile politice. Traind intre filosofi si cartile lor ajungi precum ganditorul care contempland Cerul nu vede gropile. Dizertatia restransa ce parcurge secole/milenii, sufera de inclinatia filosofului de a se afunda in sine cautand raspunsuri la o realitate ramasa straina! Crunta realitate imediata! Cautand universalul care sa-l scufunde in Absolut el crede ca a descifrat sensul vietii, mirajul existential.Ma bucura recursul la credinta si consecintele nefaste ale pierderii ei la cei rataciti, cum ma bucura subtila dezicere de Heidegger. Ma intristeaza contabilizarea simpla a ideologilor genocidului lipsind titanii Tolstoi, Plehanov, Lenin/Parvus si Stalin toti creatori de…”miscari politice”! Pt ca despre ei e vorba si nu de filosofii ce le abordeaza teoretic. De „practica” e vorba creatorii „social-democratiei-socialismului”, „liberalismului”,”anarhismului-socialismrevolutionar” militante, de tabere in disputa care sa conduca la conflicte! E vorba de o dinamica ce a cunoscut evolutii dezastruoase dupa 1848 .Am salutat si adevarul ca ideologiile au debarcat in SUA si nu au plecat de acolo, au debarcat odata cu Marx si creatia sa Walt Whitman, ulterior Trotzky! Nu e in schimb de acceptat numirea singulara a trotzkysmului ce a fost/ramas un curent nesemnificativ comparativ cu bolsevismul, chiar daca „deviationismul” trucat in acord cu Stalin, care-i repeta „deviationismul” la fel de trucat fatza de Lenin, dupa ce impreuna au creat PRIMUL SOVIET din istorie la Petersburg in 1905 ulterior prestand publicistic contra sa, dar dupa revenirea din SUA in 1917 devenind ce fusese mereu, un leninist, artizanul rebeliunii din oct 1917. Lasat sa plece din URSS de Stalin pt a pregati direct legendarea lui Hitler cancelar, premiza a CELUI DE-AL DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL prin care Stalin si-a depasit maestrul, bolsevizand 1/2 din Planeta.
@Neos: ai dreptate, e oarecare diferenta intre ce a spus Heidegger (interviu Der Spiegel 1966)si cum le potriveste Marga; citez din interviu: „Aceste întrebări ne readuc la începutul conversației noastre. Dacă pot să răspund rapid și poate oarecum vehement, dar dintr-o lungă reflecție: Filosofia nu va putea aduce o schimbare directă a stării actuale a lumii. Acest lucru este valabil nu numai pentru filozofie, ci pentru toate meditațiile și eforturile umane. Numai un zeu ne mai poate salva. Cred că singura posibilitate de mântuire care ne-a rămas este să ne pregătim, prin gândire și poezie, pentru apariția zeului sau pentru absența zeului în amurg; astfel încât să nu murim, pur și simplu, morți fără sens…..
1. Sistemul este Piramida Oculta Globala de Putere.
2. A fi anti-Sistem inseamna a fi impotriva Ocultei.
3. Democratia nu a existat nici in Grecia antica si nu exista nici acum, in nicio tara din lume.
4. Ceea ce naivii numesc democratie este in realitate DEMONOCRATIE.
5. Mai intai masoneria s-a luptat pentru a distruge imperiile crestine prin surescitarea nationalismului. Acum cauta sa distruga statele-nationale prin crearea uniunilor de state, pentru ca in final sa le le distruga si pe acestea pentru a crea Statul Global Luciferic.
6. La ora actuala asistam la ofensiva fortelor intunericului impotriva Bisericii si a Capului ei, Iisus Hristos.
7. Pentru initiati, Filosofia=Religie, pentru ca singur Zeul este intelept.
8. La nivelul cel mai profund al fiintei, STIINTA = FILOSOFIE = RELIGIE.
9. Un Sfant are mai nulta STIINTA decat toti „oamenii de stiinta” trecuti, prezenti si viitori, pentru ca are Gandul lui Hristos.
10. Stiinta actuala este MAGIE, adica iluzie.
11. Adevarul este ABSOLUT, nu relativ.
12. Mai multe adevaruri, niciun adevar.
13. Singurul ADEVAR este Dumnezeu.
Pe vremurile ancestrale erau Babe care descint-au, face-au farmece si cine cine stie ce erau atunci, sa nu se intimpla mai nimic in Universul Taranului Roman. Ei/ele nu aveau carte de la Germani, bolshevici, etc… pentru ca nu aveau nevoie pentu asa ceva. Eroul nostru, nu semidoct, dar plin de carte, ce a ajuns sa fie… mai rau ca Babele! Ca sa mai schimbam gama si savorbim de politica, trintorii si puturosii( nucleu de 4-5 cu revolver informatori a lui Ceaska) de la tara, cind aveau un moment de luciditate, dar dupa ce erau alimenti la bord, dade-au citate clasice din ei, precum: Voi fura-ti cu condeiul iar noi cu sacul- lozinca asta fiind scornita in comunism, pentru ca se putea usor fura, ca si acum.Pe vremea Regelui taranul roman pleca cu caruta la 5 a.m.pe cimp si se culca la 10-11-12 P.M.ca sa o inceapa din nou. Regele dupa fugareala tov.Ilici, (activist de nadejde din anii 50, cind se plimba ecologic cu satra), dupa ce a luat un prim contact cu tara nu si-a recuoscut supusii, dupa spusele ei. Asta este asa cum au vrut bolshevicii sa fac un om nou cu speranta ca Planeta noastra, accepta prostia acestor Neandertalienii. Atentie multa la Planeta care se tpeste, si este Victoria Fianla a Marelui Macel Pobeda, cu milioanede morti nevinovati.
O zi buna.
Con
P.S. Tov.filosof, se vede de departe ca nu esti roman, si umblii dupa ascutirea de clasa, asa cum ai fost invatat ca sa mai faci un Ghiseft. De 1 milion de ori Dumnezeu sa te rasplateaca cu binele care vrei sa il faci.
Filozofiile care păstrează raportarea la divinitate oferă individului, indiferent de pozitia sa pe scara societății, etalonul pentru autocorectarea conștiinței proprii. Se creează astfel un orizont care definește viziunea.
Aceste noi curente de gândire politica, autointitulate că fiind corecte, excluzând sau chiar negând divinitatea, vor să creeze senzația unei libertăți infinite. Aceasta impresie va anestezia, la început, conștiința, iar în timp o va anihila definitiv.
Așa văd eu dezumanizarea și procesul de involuție al societății umane. Daca produsul final al acestui proces va fi maimuța, atunci teoria evoluționismului a lui Darwin se va confirma.
Heidegger a zis „Numai un zeu ne mai poate salva.” Nici vorba despre Dumnezeu, adica Yahve…
Probabil se gandea la vreun zeu in acceptiunea budhista a acestei notiuni.
Heidegger nu era nici filobiblic nici antibiblic…
„Profesor de”, „Asistent”, „Inginer de” aveti cuvantul…
Nu mai este decat un mic pas de facut de la daramarea statuilor pana la arderea icoanelor. Vor sa-l mai rastigneasca inca odata pe Hristos! Nu-mi doresc decat sa-l vad Buhaiu anticrist sa ia covid si sa ajunga la terapie intensiva si atunci sa vezi cum il descopera pe Dumnezeu! Si comunistii au interzis predarea religiei in scoli dar nu au ars icoanele! Succesuri neo-marxisti/fascisti/progresisti!
Domnule Marga, după ce aţi scris acest articol v-ţi pus și o pereche de pantaloni noi? Că iar o să vă clănţăne de.. tur jagardelele de pe forum. Așteptaţi puţin, numai.
Cred că din toată povestea, croitorul dv-stră iese cel mai câștigat.
Tocmai asta este …
DEMOCRATIA nu inseamna ORICE STUPIZENIE !!!
Se nu uitam ca marii eroi ai Atenei … au fost alungati sau lichidati … caci devenisera prea STUPIZI !!!
asa mai merge , un articol pe care-l citesti cu placere
Vorbeati recent, d-le profesor, de ”prostocratie”, ca un sistem. Mai degraba as numi-o virus.
Si ca orice virus, a fost creat de cineva cu scopuri clare si tinte precise. Facut doar sa distruga.
Nu cred ca e asa de important cine si de ce l-a creat, ci mai degraba, exista antivirus? Mi-e teama ca nu.
Dar nu ma las !
Democrația este permisivă. Sub lozinca ei unii iși permit orice,.mai ales fiind primitivi oportuniști…Alți le iau drept exemplu..Justiția e mafie, vizibil și in UE,.cu o LCK unsă…Și evident se ajunge la haos și starea actuală, nu doar din romania, care este foarte aproape..
In esenta toate aceste noi miscari politice au la baza demagogia si bazinul necesar de prosti dispusi sa adopte orice aberatii cu pretentii de idei politice noi.
Exact ca ,,revolutiile” prin care a trecut muzica, in care puteai vedea de la pletosi si slinosi pana la chelbosi vopsiti pe fatza, urland si zbantuindu-se cat mai macabru pe scene, dezbracandu-se si sfaramand ghitarele. Totul ca sa apara originali.
La fel fac si acum diferite miscari asa-zis politice care incearca sa aduca ,,noul” cu care sa atraga prostimea. Au ales aceasta cale din cauza ca stiu ca vor gasi prostii suficienti care sa adere la ideile lor.
Si de ce sa nu recunoastem, politica este o cale de parvenire extrem de sigura.
„Efimiţa: Ei, bobocule, apăi cum le ştii dumneata toate, mai rar cineva! ( si aprinde lampa)
Sa fie toate acestea efectele sfarsitului Galaxiei Gutemberg ? Si, sa fie acest sfarsit atat de brusc ? Intr-o singura generatie ?
Excelentă panoramă a mișcărilor antisistem! Ele sunt privite ca mișcări anti-democrație. Este justificat, dar este și suficient?
Bune referirile la România. Aici antisistem – adică antidemocrație – au ajuns tocmai cei care patronează sistemul. Ar merita explorat mai departe. De ce?