Mitropolia Basarabiei vs. Ortodoxia a la Putin. Miza alegerii noului Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor

Retragerea ÎPS Petru Păduraru de la conducerea Mitropoliei Basarabiei deschide o succesiune cu miză mai mare decât o simplă schimbare administrativă. Vorbim despre o mitropolie care a supraviețuit prigoanei sovietice, nerecunoașterii statale, presiunilor politice, conflictelor de jurisdicție și competiției cu structura bisericească subordonată Moscovei, sprijinită de serviciile de spionaj ruse.

De aceea, alegerea următorului mitropolit nu va fi doar un moment canonic intern al Bisericii Ortodoxe Române, ci și un semnal despre viitorul ortodoxiei românești în Republica Moldova și Ucraina.

Pentru binele Bisericii

Potrivit comunicatului Patriarhiei Române, ÎPS Petru a depus la 27 mai 2026 cererea de retragere din slujirea de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor invocând motive de vârstă, sănătate și binele Bisericii. Cererea urmează să fie prezentată spre aprobare Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 3-4 iunie 2026. Până la alegerea statutară a unui nou titular, Patriarhul Daniel l-a numit locțiitor pe ÎPS Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. 

Această etapă este importantă, având în vedere că retragerea unui ierarh nu produce automat alegerea succesorului. Mai întâi, Sfântul Sinod trebuie să aprobe cererea de retragere. Abia după vacantarea scaunului mitropolitan se activează procedura de alegere. Conform Statutului Bisericii Ortodoxe Române, alegerea unui mitropolit, arhiepiscop sau episcop eparhiot se face prin vot secret de către Sfântul Sinod, după consultarea clerului și mirenilor din organismele bisericești, în termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea scaunului. 

Cine decide

Următorul mitropolit al Basarabiei nu va fi ales de autoritățile Republicii Moldova, nici de Guvernul României și nici prin vot popular. Alegerea aparține Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, organism alcătuit din Patriarhul României și toți mitropoliții, arhiepiscopii, episcopii eparhioți, episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari și arhiereii-vicari în funcție. 

Pentru eparhiile ortodoxe române din afara granițelor României, Statutul BOR prevede o procedură specială. Alegerea mitropoliților, arhiepiscopilor și episcopilor se face de către Sfântul Sinod din unul sau doi candidați propuși de Adunarea eparhială a eparhiei vacante, conform statutului propriu al acelei eparhii, aprobat de Sfântul Sinod. Dacă este propus un singur candidat și acesta nu este ales, Adunarea eparhială trebuie să propună un al doilea candidat. 

În cazul Mitropoliei Basarabiei, statutul local, reînregistrat în 2024, introduce și o dimensiune locală importantă. Mitropolitul este ales dintre candidații propuși Sfântului Sinod de Sinodul Mitropolitan, în consultare cu Adunarea eparhială a eparhiei vacante, iar candidații trebuie să fie cetățeni ai R. Moldova. Același statut indică faptul că propunerile trebuie să țină cont de realitatea bisericească locală, inclusiv de apartenența la Mitropolia Basarabiei și de legătura cu Republica Moldova. Cu alte cuvinte, decizia finală se ia la București, dar procesul nu poate ignora corpul bisericesc din Basarabia.

Statut special

Mitropolia Basarabiei este numită mitropolie autonomă deoarece aparține canonic de Patriarhia Română, dar are organizare proprie pe teritoriul Republicii Moldova și Ucraina. Autonomia nu înseamnă independență față de Biserica Ortodoxă Română, ci dreptul de a-și administra viața bisericească internă, precum parohii, eparhii, cler, activități pastorale, sociale și culturale, în cadrul canonic al Patriarhiei Române.

Patriarhia Română o prezintă oficial drept „Mitropolia Basarabiei, autonomă și de stil vechi și Exarhat al Plaiurilor”, iar Mitropolia Basarabiei se definește ca biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, reactivată la 14 septembrie 1992, succesoare spirituală, canonică și istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în 1944. 

Această autonomie are și o încărcătură istorică. După ocupația sovietică, vechea Mitropolie a Basarabiei a fost desființată, iar spațiul bisericesc a fost subordonat Moscovei. Reactivarea din 1992 a fost, pentru Patriarhia Română și pentru clerul care a aderat la această structură, un act de continuitate bisericească, nu o creare artificială a unei noi entități. În dosarul de la CEDO privind Mitropolia Basarabiei se menționează explicit că aceasta este o biserică ortodoxă autonomă locală în cadrul Patriarhiei Române și că titulatura ei are caracter istoric, fără a urmări obiective politice. 

Mitropolia Basarabiei și calendarul iulian

Formula „de stil vechi” este importantă pentru înțelegerea practicii religioase din Republica Moldova. Deși Mitropolia Basarabiei este parte a Patriarhiei Române, ea urmează calendarul iulian, adică același calendar bisericesc folosit majoritar în Republica Moldova. De aceea, Crăciunul este sărbătorit în principal pe 7 ianuarie, după stilul vechi. Statul moldovean recunoaște legal această realitate, iar Codul muncii prevede ca zile nelucrătoare 7 și 8 ianuarie, pentru Crăciunul pe stil vechi. 

În același timp, în Republica Moldova este recunoscut și Crăciunul pe stil nou, la 25 decembrie, introdus ca zi de sărbătoare nelucrătoare prin modificarea Codului muncii în 2013. Astfel, Moldova are o situație dublă: o parte a credincioșilor, mai ales cei apropiați de practica românească sau occidentală, marchează Crăciunul pe 25 decembrie, iar o parte îl sărbătorește pe 7 ianuarie. O parte din populație marchează chiar ambele date, un obicei devenit mai mult obicei social. Această dublă celebrare reflectă nu doar diferențe de calendar, ci și istoria complicată a identității religioase din Republica Moldova.

Frontul ortodox

Într-o societate majoritar ortodoxă, mesajul rostit de un preot sau distribuit printr-o comunitate parohială poate avea o forță mult mai mare decât o postare politică obișnuită.

Primul nivel al problemei este dependența canonică și simbolică de Moscova. Cea mai mare structură ortodoxă din Republica Moldova, Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, este subordonată Patriarhiei Moscovei, în timp ce Mitropolia Basarabiei ține de Patriarhia Română. Această ruptură bisericească s-a accentuat după sprijinul Bisericii Ortodoxe Ruse pentru războiul Moscovei împotriva Ucrainei. 

Al doilea nivel este folosirea clerului în operațiuni de influență politică. Serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău a descris interferența rusă în procesele electorale drept un mecanism complex, cu finanțare ilicită, propagandă, dezinformare și un centru operațional coordonat de la Moscova. SIS a arătat și că Rusia a folosit masiv instrumente informaționale, inclusiv rețele pe Telegram, TikTok și YouTube, pentru a distribui narațiuni pro-Kremlin. 

Rusia a plătit deplasări la Moscova pentru preoți ortodocși

Pe linie ortodoxă, un exemplu grav este cel al „pelerinajelor” clericale în Rusia, Israel, Serbia și Turcia. Rusia a plătit deplasări la Moscova pentru preoți ortodocși moldoveni și le-a oferit carduri de debit încărcate cu bani. În schimb, aceștia ar fi creat canale de Telegram ale parohiilor, folosite pentru mesaje împotriva integrării europene și pentru promovarea narativului despre Gayropa care ar amenința credința și familia. Mass-media a identificat sute de canale noi de Telegram și TikTok prezentate drept canale ale parohiilor ortodoxe, multe distribuind conținut aproape identic. 

Aceasta produce o problemă de securitate informațională. Mesajele anti-UE, anti-NATO sau anti-Chișinău nu mai apar doar ca propagandă politică, ci ca avertismente morale. Integrarea europeană este prezentată ca pericol pentru credință, tradiție, familie și identitate. Astfel, un proiect politic, apropierea de UE, este transformat într-o amenințare spirituală.

Mai există și problema tensionării deliberate a relației dintre Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei. Pe măsură ce unele parohii au trecut spre structura subordonată Patriarhiei Române, disputa bisericească a fost folosită pentru a alimenta acuzații de „românizare”, „dezbinare” sau „atac asupra Bisericii”. În acest fel, o alegere canonică locală este transformată într-un conflict geopolitic.

Patriarhia Ortodoxă Rusă, condusă de patriarhul Kiril, aliat apropiat de Putin, folosește ortodoxia din Moldova ca spațiu de influență, nu doar de credință, atât pentru a conserva legătura cu Moscova, pentru a frâna integrarea europeană, consolidarea separatismului în Transnistria și Găgăuzia, dar și pentru a slăbi încrederea în stat și pentru a transforma fricile religioase în capital politic.

Rolul locțiitorului

Numirea ÎPS Teofan ca locțiitor este o soluție de stabilitate. Locțiitorul nu este mitropolit interimar în sens politic, ci ierarhul care asigură funcționarea curentă a eparhiei până la întronizarea noului titular. Statutul BOR prevede că, la vacantarea unui scaun de mitropolit, Patriarhul României numește un locțiitor, iar acesta rezolvă doar problemele curente, fără dreptul de a desființa structuri bisericești sau de a schimba destinația bunurilor. 

Această limitare de atribuții contează. Ea împiedică transformarea perioadei de tranziție într-o etapă de reconfigurare netransparentă. Locțiitorul trebuie să mențină ordinea canonică și administrativă, nu să redeseneze instituțional Mitropolia. Marile decizii revin noului mitropolit și Sfântului Sinod.

Kaliningrad, fortăreața nucleară a lui Putin din Marea Baltică 

Profil de mitropolit

Următorul mitropolit va trebui să combine mai multe calități rare. În primul rând, are nevoie de autoritate canonică și acceptare internă. Mitropolia Basarabiei are ierarhi, clerici și comunități cu experiențe diferite. De la parohii vechi, care au rezistat din anii ’90, parohii venite recent dinspre Mitropolia Chișinăului și Întregii Moldove, comunități românești din Ucraina, dar și structuri care încă se consolidează.

În al doilea rând, noul mitropolit va trebui să aibă abilitate diplomatică. El va lucra într-un spațiu unde religia, identitatea, geopolitica și securitatea se ating permanent. Mitropolia Autonomă a Basarabiei aparține Patriarhiei Române, dar activează pe teritoriul Republicii Moldova și Ucrainei, într-un mediu în care Patriarhia Moscovei are încă influență majoră prin Mitropolia Moldovei. Orice gest poate fi interpretat politic, iar orice slăbiciune poate fi folosită propagandistic.

Titlul de Exarh al Plaiurilor arată că Mitropolitul Basarabiei nu este doar întâistătătorul unei structuri bisericești din Republica Moldova, ci și ierarhul care are o responsabilitate canonică mai largă față de comunități ortodoxe românești din diaspora răsăriteană, în cadrul Patriarhiei Române.

În al treilea rând, noul lider va trebui să fie un bun administrator. Problema Mitropoliei Basarabiei nu este doar simbolică. Ea are nevoie de cler format, parohii consolidate, patrimoniu clarificat, comunicare modernă, programe sociale, educație religioasă, disciplină internă și sprijin pentru preoții care au trecut prin presiuni sau marginalizare.

Moștenirea grea

Pentru a înțelege miza succesiunii, trebuie amintită perioada grea prin care a trecut Mitropolia Basarabiei. Ea a fost reactivată la Chișinău la 14 septembrie 1992, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act de reactivare la 19 decembrie 1992, recunoscând-o ca parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române. 

Dar recunoașterea bisericească nu a fost urmată imediat de recunoaștere juridică din partea statului moldovean. Guvernul Republicii Moldova a refuzat ani la rând să recunoască Mitropolia Basarabiei. Potrivit istoricului publicat de Mitropolie, aceasta și-a desfășurat activitatea timp de zece ani în condiții de persecuție metodică și sistematică, fiind acuzată că ar fi „agentură străină” sau instrument al României. 

Momentul decisiv a venit la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cauza „Mitropolia Basarabiei și alții contra Moldovei”, CEDO a stabilit că refuzul de recunoaștere a avut consecințe disproporționate asupra libertății religioase și că articolul 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului a fost încălcat. Curtea a reținut că, fără recunoaștere juridică, biserica nu se putea organiza, nu putea funcționa deplin și nu își putea apăra bunurile în justiție. 

Această istorie explică de ce Mitropolia Basarabiei se vede nu doar ca o structură eclezială, ci ca o instituție de recuperare a memoriei și continuității românești. În 2025, Sinodul Mitropolitan a vorbit despre centenarul Mitropoliei Basarabiei, despre clerul ortodox basarabean martirizat în perioada sovietică și despre necesitatea recuperării memoriei celor care au mărturisit credința în vremuri de încercare. 

Provocare actuală

Retragerea ÎPS Petru vine într-un moment paradoxal. Pe de o parte, Mitropolia Basarabiei este mai vizibilă ca oricând după 1992. După invazia rusă împotriva Ucrainei, tot mai mulți preoți și parohii au început să se desprindă de Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, și să se îndrepte spre Mitropolia Basarabiei. Presa a relatat în 2023 și 2024 despre zeci de parohii și preoți care au făcut această trecere, pe fondul nemulțumirii față de legătura cu Moscova și față de poziționările Patriarhiei Ruse. 

Pe de altă parte, această creștere aduce tensiuni. Noile parohii trebuie integrate, conflictele locale trebuie gestionate, iar acuzațiile venite dinspre structurile subordonate Moscovei trebuie contracarate fără a transforma spațiul religios într-un front politic permanent. Patriarhia Rusă este implicată în dispute legate de trecerea clericilor la Mitropolia Basarabiei, criticând pozițiile Patriarhiei Române și declanșând adevărate conflicte locale.

Miza reală

Alegerea următorului mitropolit va trebui să răspundă unei întrebări simple, și anume ce fel de Mitropolie a Basarabiei urmează după epoca Petru? Una defensivă, preocupată mai ales să-și păstreze pozițiile câștigate? Sau una misionară, capabilă să se extindă, să comunice, să atragă tineri, să dezvolte proiecte sociale și să devină un reper de echilibru într-o societate fragilă?

Noul mitropolit va moșteni o instituție care a trecut prin persecuție, nerecunoaștere, conflicte de patrimoniu și atacuri de imagine. Dar va moșteni și o oportunitate, având în vedere că Republica Moldova se află pe drumul integrării europene, legătura cu România este mai puternică, iar agresiunea Rusiei a schimbat modul în care mulți credincioși privesc subordonarea față de Moscova.

De aceea, alegerea nu va fi doar despre cine ocupă un scaun mitropolitan. Va fi despre capacitatea Mitropoliei Basarabiei de a trece de la supraviețuire la consolidare. După ÎPS Petru, noul mitropolit va trebui să fie nu doar un succesor, ci un constructor.