Moartea NATO ar lăsa loc unei iluzii

Ceva mai mult de două luni ne despart de Summitul NATO de la Ankara. Agenda summitului este goală și există teama că ea va fi stabilită la fața locului și în public de imprevizibilul președinte american Donald Trump. Summitul miniștrilor de Externe NATO, care a avut loc în Suedia în urmă cu o săptămână, a încercat să aducă puțină claritate în perspectiva întâlnirii de la Ankara. Dar ceața a rămas la fel de densă.

Trump joacă ”alba-neagra” cu trupele americane din Europa

Administrația Trump a început să joace alba-neagra cu brigăzile americane din Europa. Cu o săptămână înaintea întâlnirii din Suedia, secretarul Pentagonului a anunțat că SUA au anulat desfășurarea unei brigăzi în Polonia. Apoi, chiar în timpul întâlnirii la care participa și secretarul de Stat Marco Rubio, președintele Trump a anunțat pe rețelele sociale că va trimite în Polonia 5000 de militari. Pentagonul a fost luat prin surprindere. Nu a știut să spună ce unitate americană va fi trimisă în Flancul Estic.

Oricum, contigentul american din Europa este la limita prevăzută de tratate, în fereastra de 45 de zile în care numărul trupelor poate să scadă sub 70.000. Președintele Trump este foarte iritat de criticile primite din partea cancelarului Germaniei cu privire la războiul Americii și Israelului în Iran. Aliații europeni au răspuns negativ la solicitările de ajutor militar făcute de SUA. Spania și Franța au refuzat să pună la dispoziția SUA bazele lor aeriene, pentru lovituri în Iran. Reacția lui Donald Trump a fost anunțarea reducerii contingentului american din Germania, ba chiar și lansarea unei amenințări cu suspendarea Spaniei din NATO. În cazul Poloniei, Trump a explicat că doar afinitățile ideologice cu președintele conservator Karol Nawrocki au stat la baza deciziei de a trimite cele 5.000 de trupe.

Joschka Fischer: ”Disoluția alianței a început”

”Aceasta nu poate fi numită politică”, a spus diplomat european, citat de The Atlantic. Ruptura din NATO apropie alianța de deznodământul anunțat, în aprilie, de fostul ministru german de Externe Joschka Fischer. Disoluția aliantei a început. Moartea alianței este doar o chestiune de timp. ”Singura întrebare” este dacă Trump ”va retrage SUA formal din NATO sau daca va goli NATO de substanță, prin negiljare și sfidare”. Președintele SUA nu poate face asta prin decret. Are nevoie de două treimi din voturile Senatului.

Varoufakius : ”NATO ar trebui să moară”

Pentru UE, dispariția NATO ar fi un lucru bun, scrie fostul ministru grec de Finanțe Yanis Varoufakis. Criticii NATO cu orientări de stânga, precum Varoufakis, spun că NATO este doar un paravan pentru dominația americană. Secretarul general Mark Rutte a și declarat acest lucru, la începutul lunii aprilie. Alianța nu este doar un scut pentru Europa, ci și ”o platformă de pe care SUA să-și proiecteze puterea pe scena globală” și prin care ”se folosesc de activele din Europa”, importante pentru ”succesul campaniei americano-israeliene în Iran”.

De partea cealaltă, atlantiștii liberali din Europa precum germanul Fischer consideră că distrugerea NATO de către administrația Trump este o mare greșeală geostrategică. ”Ne putem întreba dacă americanii își dau seama că distrug cel mai mare succes diplomatic din istoria lor și că slăbesc baza puterii și prosperității americane”, a scris Fischer.

Europa, obligată să învețe să se apere singură

Indiferent de pozițiile de pe care este diagnosticată alianța, concluzia este aceeași: Europa trebuie să se pregătească pentru a se apăra și fără sprijinul SUA. Cum? Prin adaptarea NATO, spun atlantiștii. Sau prin dispariția NATO, spune tabăra cealaltă. ”Câtă vreme NATO va continua, va fi imposibilă o alternativă europeană viabilă”, scrie Varoufakis. ”Chiar dacă SUA nu ar avea vreun interes să scindeze Europa pentru a o putea conduce, NATO a amplificat forțele centrifuge care au împiedicat crearea uniunii politice în Europa și, prin extensie, orice uniune eficientă a apărării. De aceea Europa trebuie sa iasă din NATO – nu pentru că Rusia nu ar fi un inamic (este) și nu pentru că America este rea (este doar imperială). Europa trebuie să părăsească NATO pentru că alianța este concepută pentru a proiecta puterea americana și pentru că vor fi mereu suficienți europeni cointeresați să împiedice consolidarea Europei”.

Întrebările fără răspuns ale unei alianțe europene

Este posibilă însă o Uniune a Apărării? Un asemenea proiect a fost respins în Franța, în 1954. Tot în Franța, unde președintele Macron vorbește de ani de zile despre ”autonomia strategică a UE” și despre umbrela nucleară franceză în locul celei americane, a fost respinsă, în 2005, Constituția Europeană, adică acea uniune politică necesară unei Uniuni a Apărării.

Pentru crearea unei adevărate alianțe europene trebuie să existe răspunsuri limpezi la întrebari fundamentale. Cine face comenzile pentru arme? Cine emite datoria necesară pentru a le plăti? Cum se vor distribui banii între companiile ”campioni naționali” din industria apărării? Și cine va da ordinul ca militarii acestei armate europene să ucidă sau să fie uciși?

Cine îi va trimite pe europeni la război?

Sunt întrebări mult prea dificile pentru stadiul actual al UE, care deține doar 20% din capacitățile militare NATO. Apoi, o uniune europeană a apărării nu ar avea baza legală în actualele tratate. Proiecte există. Cancelarul Friedrich Merz dorește ca Germania să aibă cea mai puternică armată convențională din Europa în următorii câțiva ani. În Franța, fostul ministru al Afacerilor Europene Nathalie Loiseau a publicat o carte intitulată ”Aux armes Europeens!” – despre înarmare, cooperare, totul sub umbrela nucleară a Franței. Însă cine îi va chema la arme pe europeni? Nu există un guvern european ales democratic, o uniune politică europeană căreia țările membre sa-i cedeze aproape întreaga suveranitate. Militarii europeni ar fi conduși de zeci de miniștri și premieri care vor delibera pe marginea unui ordin zile în șir, calculând majoritățile calificate și minoritățile de blocaj din Consiliu?

Realitatea ne oferă deja răspunsuri despre dificultatea creării unei alianțe pur europene. Împrumuturile SAFE, cu perioadă de grație de zece ani și extinse la peste 40 de ani, au creat certuri politice în România și în Polonia – principalele țări care se vor îndatora astfel. Președintele Poloniei nu dorește îndatorare pentru a cumpăra arme europene. Pregferă să ofere banii aliaților din SUA sau chiar Coreei de Sud. Conservatorii polonezi vorbesc despre pericolul alimentării industriei militare din Germania – principalul beneficiar al SAFE, alături de Franța.

SAFE și fisurile dintre statele UE

Cu SAFE, cu Fondul European pentru Apărare (EDF), UE începe o etapă lungă a înarmării. Sondajele actuale din principalele țări ale UE arată că există o probabilitate semnificativă ca, pe parcursul acestei perioade de înarmare, Franța și Germania să ajungă sub conducerea extremei drepte. În cazul Germaniei, AfD este văzut ca un partid pro-pace, însă pro-rus.

”AfD este, în esență, un partid al războiului”

Dar nu este neapărat așa, spune Reiner Braun, fost director al Biroiului Internațional pentru Pace, într-un interviu pentru Berliner Zeitung. ”AfD este, în esență, un partid al războiului. AfD susține ținta de cinci procente, modernizarea Bundeswehrului, reintroducerea serviciului militar obligatoriu și industria de armament. Faptul că Bundeswehrul, așa cum se afirmă în programul partidului, ar trebui să fie asemănător cu vechiul Reichswehr face ca poziția oficial declarată față de Rusia să pară îndoielnică”, spune el. Si, chiar dacă AfD ar avea o poziție sinceră pro-pace, ar trebui să renunțe la ea.

Există un bilet de intrare în elitele europene

”Există un bilet de intrare dacă vrei să faci parte dintre elite. Acesta constă în renunțarea la pozițiile critice față de UE și NATO. Verzii au făcut asta. Din păcate, și Partidul Stângii a făcut-o. La un moment dat și AfD va face la fel”, spune Reiner Braun.

Polonia privește cu suspiciune reînarmarea Germaniei

În Polonia, evoluțiile politice și economice din Germania sunt privite cu atenție și prudență. Nu sunt văzute cu ochi buni nici profiturile Rheinmetall, nici promisiunile cancelarului Merz pentru Bundeswehr, nici cum Germania a renunțat la prevederea constituțională împotriva îndatorării pentru a pompa 100 de miliarde de euro în înarmare, in vreme ce recomandă pilula austerității și disciplinei fiscale altor state UE.

NATO a ținut Europa departe de propriii demoni

Cu asemenea suspiciuni și cu memoria istorică a încercării Germaniei de a-și impune viziunea despre Europa, o Uniune Europeană a Apărării are șanse mici să devină realitate. Golurile create în NATO de administrația Trump vor fi plombate cu banii cetățenilor europeni, dar și cu formule complementare regionale de securitate ale căror embrioni ar putea să se afle în actualul Format București 9, în formatul Nordefco al celor cinci state nordice, poate triunghiul de la Weimar (Franța, Germania, Polonia) sau formatul Weimar+. Ar fi însă un drum către fragmentare și suspiciuni mai mari decât cele de azi. Și o dovadă că, pe lângă menținerea hegemoniei SUA și scutul împotriva Rusiei, NATO a avut și rolul de a-i ține pe europeni departe de propriii demoni.