Pe înserate, armurierul primi vizita unui bătrân senior care-i comandă, în mare taină, o armă de foc. Lucrând plin de siguranţă, armurierul strecură, la sfârşit, în fierul armei, după o reţetă din Extremul Orient, o picătură din sângele său. Câteva zile mai târziu, bătrânul senior se înfăţişă înfăşurat într-o mantie neagră şi-i vărsă pe masă o mie de galbeni, preţul tăcerii sale.
În zori, ascuns într-un boschet, el trase asupra ibovnicului soţiei sale în timp ce acesta traversa pe furiş parcul castelului. Plin de tulburare, un învăţăcel al lui Leonardo da Vinci avea să-i desluşească taina neizbânzii sale. Căci, după legi neştiute, atracţia lunară deviase plumbul, înfigându-l în pieptul bietului armurier ce dormea în micul său atelier. Și asta ce poveste mai e, întrebă Cristoiu, nedumerit. CTP râse puternic în timp ce niște extratereștrii blocau intrarea la metrou, la Piața Universității. Păi e așa o poveste a unui tip pe care am încercat să-l fac harcea-parcea înainte de 1989. De ce? Nu-mi plăcea de el, eram invidios. Tu erai invidios pe el? Da, scria prea mișto. Cred că-i scria cineva prozele, el nu părea să fie în stare. Și ce-ai făcut? L-am acuzat de postmodernism. Gravă acuzație. Păi nu? Chiar merita, să știi, vorbesc serios. Păi așa s-a întâmplat cu Mona Muscă. Păi nu?!
Dar se aude prin târg că Mona Muscă vrea să spună adevărul. Păi, ce, crezi că o să-l spună. Păi dacă-l spune, se schimbă situația noastă. Situația noastră? Nicidecum, nu se schimbă. Câte dezvăluiri n-au fost în România! Și, s-a întâmplat ceva, nu s-a întâmplat. Dar crezi că Mona Muscă știe adevărul? Probabil că-l știe. E o femeie puternică. Auzi, ce-i cu extratereștrii ăștia, de ce se foiesc așa prin București? Păi cer azil politic. Aha, n-am știut. Păi vezi că a scris unul pe Facebook. Și tu crezi tot ce scrie pe Facebook? De ce să nu cred. Lumea noastră s-a sfârșit. Casc și eu gura pe Facebook, mai zic una alta, mă gândesc să-mi fac un cont pe Youtube. E mai cool. Aha, zici că e mai cool! Păi da. Și ce facem cu Mona Muscă? Păi nu facem nimic. Ne dă în gât și gata, nu se întâmplă nimic. Și cei doi se duc așa, prin înserare, înspre Calea Victoriei, umăr la umăr, agale, agale, agale.
Nu a avut curaj? A fost corect ?
A turnat tot ce a fost de turnat !! Inclusiv pe Adrian Nastase !!Are ”turnatul” in sange,e infectata de ”turnat” !!
Cel mai mult ii place BANUL !
Traim intr-o lume in care toata lumea e sigura de adevar, de adevarul fiecaruia in parte, niciodata compatibil cu adevarul altcuiva…dar siguri toti de adevarul detinut. Atat de siguri incat nu lasa nicio dovada sa le strice imaginea adevarului privatizat pe persoana fizica…In lumea in care liberalii au ajuns pe cale de disparitie in propriul partid, malignizat de cei mai periculosi urmasi ai nomenclaturistilor si musai pe liste securiste, Mona Musca e sau „turnatoare odioasa”, sau o „victima a sistemului basist”…dar, s-ar putea sa nu fie nici una nici alta, ori chiar ambele…Cand colaborationismul a fost reinventat si reevaluat la cote de mizerie de neimaginat pe vremea marilor turnatori, cand legea si justitia se bazeaza pe turnatori, ba li s-a croit si statut legal si remunerat, sa spui ca Mona Musca e turnatoare numai pe baza calitatii de colaborator e cam prea mult…N-am inteles niciodata de ce un colaborator de azi e de lauda, ca el combate terorismul mondial, dar, un cadru universitar din Timisoara deceniilor sapte si opt din secolul trecut e de pus la zid…poate zombalaii astia siguri pe ei si degraba hotarati sa condamne tot ce nu inteleg ar incerca sa judece altfel, daca le-ai spune ca in 1977 (cred…) se bateau in mitraliere doua grupari de studenti arabi in campusul universitatii timisorene…eu am vazut urmele gloantelor (mai speculoase decat ale „teroristilor” din 89) prin 78…si ma tot intreb cam cati profesori, asistenti, portari, etc…n-au fost, dupa aia, colaboratori…dar, cel mai mult ma mira ca Mona Musca n-a vorbit niciodata despre asta…