„Guvernul înoată în bani“, titra la finalul săptămânii trecute cotidianul Suddeutsche Zeitung, în timp ce Frankfurter Allgemeine Zeitung scria că Germania a înregistrat cel mai mare surplus bugetar începând din 1991, după reunificare. În 2016, guvernul federal de la Berlin și guvernele landurilor germane au încasat din impozite cu 23,7 miliarde de euro mai mult decât au cheltuit. La începutul acestei luni, statisticile indicau și un alt record – cel mai mare surplus comercial înregistrat de Germania în perioada postbelică: 252,9 miliarde de euro.
Germania pare să treacă printr-o criză a succesului, pentru că surplusul bugetar și comercial a devenit subiect de dispută politică internă și externă. Noua administrație americană acuză Germania de manipularea euro și de neonorarea angajamentului de a investi 2% din PIB pentru Apărare. Apoi, în contextul alegerilor din septembrie, Ministerul de Finanțe de la Berlin anunța că are în vedere reducerea poverii fiscale a germanilor cu circa 15 miliarde de euro (nu mai mult de 0,5%). Partidul Social-Democrat critică această abordare și propune o strategie pe termen lung, o „ofensivă a investițiilor de stat“ finanțată din acest surplus.
Un model nesănătos pentru micile economii
Presa americană compară performanțele Germaniei cu cele ale Statelor Unite și ajunge la concluzia că economia americană nu arată deloc bine la acest început de secol, principala problemă fiind rata șomajului în rândul bărbaților cu vârste între 25 și 50 de ani. Germania nu se confruntă cu o asemenea situație, iar explicația ține de o reformă dură a pieței muncii, la începutul anilor 2000, și de rolul sindicatelor, organizații cvasiinexistente în SUA. Politicienii și afaceriștii germani au acordat o mult mai mare atenție menținerii locurilor de muncă în perioada de criză decât au făcut-o liderii americani. În SUA, criza financiară a însemnat milioane de concedieri, în timp ce în Germania angajații și-au păstrat locurile de muncă, cu prețul reducerii salariilor, orelor de muncă și al șomajului tehnic. Menținerea acestor angajați a făcut mult mai ușoară relansarea economică, în momentul în care condițiile globale au permis-o.
Cel mai important este că Germania a beneficiat de o monedă euro mai slabă decât fosta marcă germană și astfel a putut ajunge la surplus comercial și a putut păstra locurile de muncă. Majoritatea experților germani sunt de părere că acest lucru nu este sănătos pentru celelalte economii europene, însă cancelarul de la Berlin se ascunde în spatele independenței Băncii Centrale Europene. La fel ca președintele Richard Nixon în urmă cu aproape 50 de ani, Angela Merkel sugerează Washingtonului, dar și țărilor din zona euro, că euro este moneda noastră și problema voastră.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.