Dr. Oana Mocanu este medic primar pediatru la unul dintre cele mai mari spitale de copii din țară, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii M.S. Curie din București. Când ești medic de spital care vede și urgențe în camera de gardă, munca e presărată la tot pasul cu provocări.
Dincolo de supraepuizarea personală, medicul este nevoit să rămână medic și să-și ajute toți pacienții care ajung aici, fie că sunt urgențe, fie că nu. Iar astfel de cazuri, când copiii sunt aduși la gardă deși puteau fi tratați la medicul de familie sau pediatru, în Ambulator nu sunt puține.
„În momentul în care copilul ajunge la UPU capătă un cod de triaj, numărul 1 este urgență majoră, și numărul 4 este cel care poate aștepta. 80% au cod 4 la prezentarea la triaj”, spune Dr. Oana Mocanu la Punctul Roșu în Sănătate.
Toți copiii sunt îngrijiți, spune medicul, însă mulți părinți nu înțeleg faptul că timpul de așteptare poate fi foarte lung pentru un caz care nu este urgență. Nu de puține ori medicii sunt agresați verbal sau fizic tocmai de adulții care au adus la garda un copil care nu reprezintă o urgență. Deși nu este ușor deloc să suporți astfel de situații, Dr. Mocanu spune că încearcă să se pună în locul lor și să le înțeleagă nevoia, în ciuda faptului că, de multe ori este copleșită de numărul mare de cazuri, la fel de mare ziua la fel cum este noaptea.
Astăzi medicii aleg mai mult la Rezidențiat specialități în care ești mai puțin expus ca profesionist la uzură psihică și fizică, mai puțin expus malpraxisului, mai puțin nevoit să stai peste program, în grăzi care nu sunt remunerate așa cum trebuie.
„Munca adevărată începe după examenul de Rezidențiat”
“Cred că ei cumva nici nu realizează ce se întâmplă după, examenul de Rezidențiat este un prim pas care pare foarte greu și foarte încărcat emoțional dar apoi munca adevărată și complexitatea medicinei se vede abia după ce ai trecut prin asta.
Pe vremea mea fiecare avea o idee despre ce vrea să facă mai departe, unii aveau abilități în ramuri chirurgicale, alții vroiau să lucreze cu copiii, alții vroiau să trateze predominant un organ, de exemplu oftalmologii.
Astăzi am impresia că alegerea nu se mai face în funcție de ceea ce îți place să faci ci se aleg ramuri medicale care să-ți ofere o siguranță, care să te ajute să stai la căldurică, ca să mă exprim așa, în care poate nu sunt atât de mari riscurile de a fi acuzat de malpraxis, în care nu există această expunere la uzura fizică și psihică, se caută mai mult ramurile în care nu sunt gărzi, nu este nevoie să stai peste program, și care sunt și plătite astfel încât să-ți asigure un trai decent”, spune Dr. Oana Mocanu la Punctul Roșu în Sănătate.
Ce își asumă medicii chiar înainte să devină medici? „Studenții la Medicină nici nu știu în ce se bagă”
Un medic perfect și o medicină practicată perfect. Este un ideal, spune medicul. Deși societatea trebuie să pretindă profesioniștilor din acest segment să nu greșescă, erorile se pot strecura. Problema este însă atunci când greșelile sunt generalizate și când acoperă toate situațiile în care Medicina a avut succes.
“Cred că studenții la Medicină nici nu știu în ce se bagă, societatea are nevoie să le ceară medicilor să fie perfecționiști, are nevoie să le ceară să nu greșească, nu poți să spui că îi permiți medicului să greșească pentru că asta poate fi o tragedie. Însă realitatea este că e doar un ideal, nu există medic care să nu fi făcut o mică greșeală în cariera lui. Nu întotdeauna are consecințe și nu întotdeauna pacientul are de suferit de pe urma acestei greșeli care le sunt umane, nu au cum să fie șterse 100%.
Medicul astăzi este mult mai vânat
Medicul astăzi este mult mai vânat, practic căutăm aceste greșeli și le arătăm întregii lumi ca și cum totul ar trebui să se judece prin prisma greșelilor pe care medicul le face. Vedem foarte bine în media cum cazurile în care se întâmplă erori medicale sunt mult mai băgate în față și mai expuse decât cele în care medicina a avut succes”,spune medicul.
Medicul, între birocrație și act medical. Cum au început încet încet să câștige hârtiile
Dacă în perioada când medicul era rezident accentul era pus mult mai mult pe actul medical în sine și foile de observație mai puteau aștepta astăzi lucrurile s-au inversat, spune medicul. Orice segment necompletat așa cum trebuie poate cântări greu într-un proces.
“Încă din Rezidențiat suntem învățați să ne acoperim de hârțoage”
“Încă din Rezidențiat suntem învățați să ne acoperim cu hârțoage, asta e termenul, asta înseamnă că toată foaia de observație trebuie să fie făcută impecabil și având permanent în minte ideea că poate deveni un caz medico-legal.
Îmi amintesc din perioada de Rezidențiat când accentul se punea mai mult în a-l ajuta pe pacient, a-i face bine, a-i oferi tratamentul potrivit, și investigațiile necesare, iar foile de observație cădeau cumva în plan secundar, lasă că le facem și pe acelea, important este să plece pacientul acasă cu tratamentul care trebuie, pe când acum trebuie să fim foarte atenți să bifăm fiecare liniuță din foaia de observație, să fie impecabil făcută.
Dacă e să o facem la modul defensiv cum tocmai am discutat cu dvs, ne ia mult timp”, spune Dr. Mocanu.
Burnout. O stare experimentată de tot mai mulți medici. „Când ajung acasă fac un duș simbolic”
Când numărul de medici este mai mic decât cel necesar un singur medic ajunge să facă mai multe gărzi, ceea ce îl expune supraepuizării. Dacă în trecut orele de muncă de noapte nu erau cu suprasolicitare maximă, acum se lucrează noaptea așa cum se lucrează și ziua. Nu există momente moarte în care să nu ajungă pacienți la camera de gardă, spune Dr. Mocanu.
“Eu când mă întorc acasă de la spital, mai ales după gardă fac ceea ce se numește un duș simbolic, mă spăl de tot ceea ce am experimentat în spital, și încerc să nu mai fiu medic și acasă, și în medicină, să fim serioși, lucrul ăsta nu se poate întâmpla în 100% din cazuri. Încerc să le echilibrez pe toate astfel încât să fiu și mama bună.
Acum noaptea se lucrează la fel ca ziua, la foc automat, deci nu există o perioadă în care să nu vină pacienți la camera de gardă, la 3 dimineața, la 5 dimineața și nu toți sunt urgențe”.
Medicul, supus deseori violențelor în camera de gardă. „Pacienții care sunt mai puțin urgențe sunt mai agresivi verbal și fizic”
Număr mare de cazuri, urgențe și non-urgențe, aparținători revendicativi, care înjură cadrele medicale. Este un tablou des întâlnit în gardă. De multe ori medicii nu au cum fizic să rezolve repede toate cazurile care ajung la urgență. Cele mai multe reclamații sunt legate de timpul de așteptare.
“Totul pornește de la faptul că ei au anumite așteptări care nu le sunt îndeplinite. De la timpul de așteptare, până la investigațiile care urmează, și de multe ori până la tratamentul care li se administrează. Suntem înjurați zi de zi.
Omenește și din impuls îți vine să reacționezi la astfel de lucruri, dar având experiența gărzilor și a conflictului cu pacienții încerc de multe ori să mă pun în locul lor și să înțeleg care au fost lucrurile care i-au făcut să reacționeze așa, cum ar fi fost să fiu eu părinte acolo și să întâmpin problema prin care a trecut”.
Urgența familiei nu este și urgența din protocol. „Cât mai durează? Am ciorba pe foc”. „Mi s-a spus și asta”, își amintește dr. Mocanu.
Exită o diferență mare între ceea ce consideră pacientul că este urgență și ceea ce este de fapt urgență medicală sau chirurgicală. Pentru un părinte orice ieșire din rutină și orice semn de boală este o urgență. Își dorește să rezolve rapid problema. Petru medic există un triaj făcut după criterii stricte.
“Părinții au impresia că înțeleg, dar de multe ori nu înțeleg, noi le povestim, avem o urgență mare în desfășurare, un accident rutier și majoritatea medicilor sunt la caz și replica este înțelegem dar vrem să ne rezolvăm și noi problema.
Noi suntem în permanență ocupați, fiecare cu treaba lui, unul scrie rețeta, altul consultă, unul e plecat cu un copil la investigații și așa mai departe, și în timp ce facem lucrurile astea pacienții bat la ușă de 10 ori pe minut, întreabă cât mai durează până la copilul meu, mai am un copil acasă, am ciorba pe foc, mi s-a spus și lucrul ăsta”, spune medicul la Punctul Roșu în Sănătate.
Cod 1 de triaj este urgență majoră. Cod 4 poate aștepta. 80% dintre pacienți au cod 4 la prezentare la triaj / Ce neajunsuri din sistem îi aduce pe oameni aici
“Noi vedem absolut toți pacienții, suntem obligați să facem asta, dar știm că nu ar trebui să se afle acolo. Adevărul este că nu există o variantă prin care părinții să-și rezolve mai rapid problemele care nu le dau pace.
Nu găsesc o programare în timp util, nu își pot lua concediu astfel încât să ajungă la data programării cu copilul, și toate situațiile acestea ajung să-și găsească rezolvare la urgențe”.
Cum poate scădea presiunea pe urgențe. O variantă bună ar fi telemedicina, explică medicul
O prezentare la camera de gardă într-o fază de debut a bolii nu ajută copilul, spune medicul. Prin telemedicină părinții ar putea primi îndrumare acasă, fără să expună copilul și riscului de a intra în contact cu alți copii bolnavi. Medicul explică și care sunt acele momente care impun totuși prezentarea copilului la camera de gardă. Cel mai frecvent medicii se confruntă cu faptul că părintele nu administrează acasă antitermice și aduce copilul direct la spital.
“De exemplu, în sezonul rece, că tot sunt tot felul de viroze, când copilul este la debut de viroză dacă vine la urgențe cel mai probabil este prea devreme să vedem ceva, oferim un tratament suportiv până ajunge să se evidențieze boala. Aici telemedicina ajută foarte mult pentru că face părintele să înțeleagă care sunt semnele de gravitate, care sunt medicamentele pe care le poate oferi până ajunge la un consult, care sunt dozele potrivite, ce trebuie să urmărească. Și asta scade și riscul de a lua alte lucruri din sala de așteptare.
În primul rând trebuie să ne uităm la starea copilului, nu trebuie să fie o anumită valoare a febrei sau un anumit caracter al tusei, cu excepția tusei lătrtoare din laringită, care să-l facă pe părinte să vină la urgențe. Dacă cel mic nu arată bine, este apatic, somnolent, este greu de trezit, nu mai are contact visual cu părintele, zace, nu prea mai urinează, atunci trebuie văzut în urgență”, spune medicul.
Pediatria este o specialitate cu multe provocări. Orarul poate depăși programul de gardă iar oboseala devine de multe ori obișnuință/„Devii mai superficial”
„Cum pe unele secții este deficit colegii sunt nevoiți să facă mai multe gărzi. Cred că în momentul în care faci mai multe gărzi devii mai puțin implicat la caz și fără să-ți dai seama devii mai superficial pentru că ești obosit cronic, nu te mai poți concentra 100% pe fiecare caz pentru că deja ești obosit.
Fac 5 gărzi pe lună, au fost perioade când au fost și mai multe. Gărzile de week-end au 24 de ore și gărzile de săptămână au 12 ore dar ele se lipesc cu turele. Dacă sunt urgențe mari se stă peste program.
Orele de noapte sunt cele mai grele, ajungem pe la 3 dimineața să constatăm că trebuie să lucrăm ca și ziua. Când vezi că ai reușit să-ți termini cazurile și apoi mai apar încă 5 te gândești cât mai poți să duci și să te concentrezi astfel încât să nu faci greșeli. Mai mult ronțăim, nu mâncăm, nu avem o oră de masă. Pauză înseamnă să ieși până afară să iei o gură de aer”, a povestit dr. Oana Mocanu, medic primar pediatru, la Punctul Roșu în Sănătate.