Morcovi sau calculatoare?

Ce vindem? Ce cumpărăm? Care sunt priorităţile?

O legendă recentă a unor comentatori care nu cunosc deloc fenomenul s-a împământenit în ultima vreme şi spune că în România IT-ul trebuie să crească (şi va creşte obligatoriu ca Făt-Frumos, sărind peste vârste şi etape!) având în vedere „virginitatea” multor zone în această privinţă. Avem potenţial, avem specialişti, avem, iată (aici se umflă obligatoriu pieptul) multe centre de suport ale marilor corporaţii în România!

Da, lucrurile sună aproape bine şi parcă-parcă se vede un licăr de lumină… Numai că… şi aici sunt câteva aspecte pe care o sa le luăm pe rând în analiză.

Anul 2009 a fost unul greu şi negru pentru industria IT: piaţa de hardware a scăzut cu 60-70% (o scădere pusă pe seama îngheţării abrupte a creditelor de consum, a renunţării la investiţii etc.), iar piaţa de software şi servicii a scăzut, în funcţie de natura aplicaţiilor, cu 18-25%. A fost una dintre cele mai dramatice scăderi de piaţă pe zona Europei Centrale şi de Răsărit (CEE), greu de explicat atât de către analişti, cât de către cei din branşă. Nici anul 2010 nu se simte prea bine! Cifrele se anunţă similare, dacă nu mai mari şi în acest an.

Explicaţia de bază pentru aceste cifre de piaţă care dau fiori se găseşte în căderea economică în general. IT-ul (fireşte cuplat şi cu „C”-ul) nu este ceva abstract ca un turn de fildeş, ci există doar în prezenţa unor pieţe care să îl absoarbă. Fiecare segment economic a fost lovit în plin de criză: utilizatorul casnic sau final a fost o „ţintă” formidabilă, numai că acum banii (puţini) pe care îi are au o altă destinaţie; IMM-urile (o forţă semnificativă de piaţă într-o economie normală), atâtea câte au mai supravieţuit tăvălugului (se pare că circa 200.000 au dat deja faliment), şi-au reconsiderat total priorităţile, tăind drastic costurile nu numai cu IT-ul, ci şi în alte zone: promovare, salarii etc.; în fine, ultimul sector, cel al marilor companii şi corporatii cu acces la date de piaţă şi studii de prognoze, au oprit aproape integral achiziţiile şi implementările, încercând inclusiv soluţii de externalizare a multor servicii. Cine a mai rămas în ecuaţie? Statul. În timpuri de criză, statul nu trebuie să subvenţioneze un domeniu precum IT, ci să genereze proiecte şi business. Acesta este un alt capitol pe care poate îl vom aborda într-un material viitor.

O paranteză scurtă: în anul 1985, premierul de atunci al Indiei, Rajiv Gandhi, a decis că ţara sa trebuie să devină un El Dorado ca destinaţie de externalizare pentru serviciile de IT. Atunci s-au pus bazele Indiei IT-iste de astăzi, cu marile centre universitare şi locaţii de outsourcing şi de atunci a început practic miracolul indian. Planul se urmează şi în zilele noastre, cunoscând de-a lungul anilor dezvoltări spectaculoase. De altfel, India are şi cea mai mare asociaţie profesională din lume, anume cea de IT (NASSCOM), care grupează 98% dintre companiile de IT din India cu o cifră cumulată de afaceri cam de două ori cât PIB-ul României!

Revin la tema iniţială. Aşadar, IT-ul a fost grav afectat de întreaga situaţie economică. Multe companii şi-au restrâns activitatea, s-au reorientat (cu precădere cele de software şi servicii) spre proiecte europene, multe au dispărut sau au fost achiziţionate. Centrele de suport ale multor corporaţii mari s-au păstrat în principal datorită facilităţii fiscale pe care programatorii o au şi care nu a fost anulată graţie unui lobby remarcabil la toate nivelurile făcut de industrie, de asociaţii, de AmCham etc.

Un studiu global recent dedicat destinaţiilor propice pentru outsourcing (externalizare de servicii) în zona IT indică pentru CEE Cehia (Praga şi Brno), Polonia (Cracovia şi Varsovia) şi Ucraina. România nu a fost menţionată. Am scris un comentariu amplu pe aceasta tema pe site-ul www.idg.ro.

În loc de orice alte concluzii: facem planuri şi strategii considerând că toţi cei din jurul nostru stau pe loc şi ne aşteaptă să îi ajungem şi noi din urmă; uităm că nu suntem singurii care avem specialişti; inventăm „brandul de IT al României” neţinând cont că el nu poate fi izolat de brandul general de ţară; uităm că totul este despre avantaje economice, profitabilitate şi stabilitate economică (măcar 6 luni să nu se schimbe Codul fiscal) şi că meridianul şi paralela contează mai puţin; şansa IT-ului în România este indisolubil legată de investiţii şi de şansa ţării în general. Cât despre investiţii, pare de-a dreptul caduc să vorbim despre aşa ceva în contextul actual!

Deci, morcovi sau calculatoare? În situaţia de avarie în care este şi piaţa de IT din România, rămân pentru moment morcovii.