Cine îşi închipuia că intervenţia aeriană lansată de NATO împotriva Libiei va fi floare la ureche ori nu ştie ce înseamnă o atare acţiune, ori e lipsit de realism. Dar, dincolo de orice consideraţii, stau realităţile de pe teren, iar acestea sunt foarte îngrijorătoare, chiar dacă nu s-a făcut bilanţul final al acestei intervenţii. Până atunci, există deja câteva fapte care provoacă fiori căpeteniilor militare ale Alianţei Nord-Atlantice şi chiar celor politice. Ca să nu mai lungim vorba, trebuie spus că, duminică, site-ul internet al publicaţiei germane „Der Spiegel” cita un înalt responsabil militar al NATO potrivit căruia urma a peste 10.000 de rachete sol-aer SAM-7 a fost pierdută în Libia. Mai mult decât atât, comandantul militar respectiv îşi exprima teama ca rachetele respective – foarte performante – să nu fi ajuns în mâinile unor grupuri teroriste ce le-ar putea utiliza împotriva unor avioane civile. Potrivit publicaţiei germane citate, lunea trecută, preşedintele Comitetului militar care regrupează Şefii Statelor Majore din ţările membre NATO, amiralul Giampaolo Di Paola, a ţinut o reuniune secretă cu deputaţii germani, prilej cu care a exprimat neliniştile Alianţei. „Peste 10.000 de rachete sol-aer, care reprezintă o ameninţare serioasă pentru aviaţia civilă”, ar putea ieşi din Libia şi ar putea ajunge „pe mâini rele, din Kenya până în Kunduz (Afganistan )”, le-a spus deputaţilor germani amiralul Di Paola.
Deşi el n-a oferit detalii precise despre tipul şi capacitatea rachetelor rătăcite în timpul „vânătorii” lui Moammer Kadhafi, trebuie semnalat că cifra prezentată de amiralul italian este de două ori mai mare decât cea avansată sâmbătă, la Benghazi, de un responsabil militar al noului regim instalat în Libia. El tocmai fusese întrebat despre riscul că atare arme susceptibile să fie folosite în atentate împotriva avioanelor civile ar putea să ajungă în mâinile membrilor Al-Qaida. Generalul Mohamed Adia, care răspunde de armament în cadrul Ministerului Apărării al Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT) din Libia, a apreciat la „aproximativ 5.000″ numărul rachetelor SAM-7 „care încă lipsesc”. „Din nefericire, este posibil ca unele dintre aceste rachete să fi ajuns pe mâini rele (…) în străinătate”, a recunoscut el.
Ziarul francez „Le Monde” notează, în context, că mai multe ţări occidentale sunt profund neliniştite din cauza faptului că aceste rachete sol-aer cu rază scurtă de acţiune ar putea fi utilizate împotriva avioanelor civile de grupări teroriste, în primul rând de Al-Qaida sau Maghrebul Islamic (AQMI ). De altfel, Statele Unite au oferit Libiei experţi şi bani pentru distrugerea stocurilor existente. Cu acest prilej s-a reamintit că numeroase depozite de arme şi muniţie ale armatei colonelului Kadhafi au fost prădate de la începutul rebeliunii împotriva „ghidului suprem al revoluţiei din Libia”, care a debutat în februarie a.c. La rândul lor, şi autorităţile de atunci din Libia au distribuit numeroase arme partizanilor lor, care, ulterior, fie au fugit cu ele, fie le-au comercializat pur şi simplu.
Destinul celor peste 10.000 de rachete SAM-7 nu este singular. Şi în timpul intervenţei Armatei Roşii în Afganistan (15 decembrie 1979 – 15 februarie 1989), mujahedinii au primit rachete STINGER din partea CIA, care au fost folosite cu mare succes împotriva trupelor sovietice, provocându-le mari pierderi umane şi materiale. Numai că, după retragerea Armatei Roşii, în mâinile talibanilor şi ale militanţilor Al-Qaida au rămas foarte multe rachete STINGER, care au fost folosite împotriva soldaţilor americani ajunşi în această ţară în iarna lui 2001, în cadrul războiului împotriva terorismului, declanşat de Administraţia Bush. Mai mult, unii experţi militari susţin că şi la ora actuală ele sunt utilizate împotriva trupelor NATO ce luptă în Afganistan.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.