Noutăţi editoriale

Zeii pedepselor cereşti

Azi, la ora 19.00, sunteţi aşteptaţi la Librăria Humanitas de la Cişmigiu pentru o seară japoneză, dedicată lansării romanului Zeii pedepselor cereşti de Jennifer Cody Epstein, apărut recent în colecţia Raftul Denisei, la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Ancăi Dan şi a Sînzianei Dragoş. La eveniment vor participa Irina Margareta Nistor, filolog şi critic de film, Elisabeta Lasconi, critic literar, Sînziana Dragoş, filolog, şi Şerban Pavelescu, istoric. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, directorul general al Editurii Humanitas Fiction.

În partea a doua a evenimentului, veţi descoperi Festivalul Stelelor, Tanabata în limba japoneză, sărbătoarea iubirii eterne care este celebrată în Japonia, în fiecare an, pe 7 iulie. Despre Tanabata va vorbi doamna Chinatsu Kawamoto, profesor la Centrul de Studii Româno-Japoneze Angela Hondru din cadrul Universităţii Româno-Americane.

Zeii pedepselor cereşti aduce în prim-plan Japonia şi America anilor ’30, două lumi fundamental diferite, pe care istoria le va face să se înfrunte. Ţesând o intrigă complexă pentru a urmări destinul adolescentei Yoshi Kobayashi, romanul lui Jennifer Cody Epstein îşi poartă cititorii de o parte şi de cealaltă a Pacificului şi creează o imagine amplă, copleşitoare a dramelor individuale şi a tragediilor colective pe care le-a provocat cel de-al Doilea Război Mondial.

Înainte de atacul de la Pearl Harbor, viaţa lui Yoshi Kobayashi se derula netulburată în Tokyo. Adolescenta îşi împărţea timpul între familie şi şcoală, în vreme ce războiul era o realitate îndepărtată. Japonia triumfase în Manciuria, Imperiul era ocrotit de zei. Însă conflictul cu America schimbă totul. Existenţa lui Yoshi este jalonată acum de alarme aeriene, de bombardamente, de rugăciuni disperate. Vechile prietenii se destramă, iar lumea în care a crescut tânăra piere pentru totdeauna.

O maturizare cu atât mai dureroasă, cu cât Yoshi înţelege că învingătorii şi învinşii sunt în egală măsură vinovaţi. Şi în egală măsură victime, după cum o dovedesc povestea lui Cameron Richards, pilotul doborât în 1942, destinul paradoxal al lui Anton Reynolds, arhitectul american stabilit înainte de război în Tokyo şi îndrăgostit de cosmopolita Hana Kobayashi, şi experienţele lui Billy, fiul lui Anton, soldat în forţele de ocupaţie.

Scriitoarea americana Jennifer Cody Epstein şi-a luat licenţa în studii asiatice şi literatură engleză la Amherst College, deţine un masterat în artă de la Columbia University şi unul în relaţii internaţionale de la Johns Hopkins School of Advanced International Studies. Ca jurnalistă, a colaborat la The Wall Street Journal, Chicago Tribune, The Asian Wall Street Journal, The Nation (Thailanda), la revistele Self şi Mademoiselle, precum şi la NBC şi HBO. Ca studentă şi profesoară, a trăit cinci ani în Japonia, la Tokyo şi Kyoto, apoi în Hong Kong şi Bangkok. A predat, de asemenea, la Columbia University.

Cariera literara şi-a început-o publicând povestiri în reviste literare. Jennifer Cody Epstein şi-a dedicat zece ani scrierii primului ei roman, Pictoriţa din Shanghai (The Painter from Shanghai, 2008; Humanitas Fiction, 2010), inspirat din viaţa pictoriţei Pan Yuliang. Romanul s-a bucurat de cronici elogioase din partea presei americane şi a devenit bestseller internaţional. În 2014 vede lumina tiparului al doilea roman al scriitoarei, Zeii pedepselor cereşti (The Gods of Heavenly Punishment), tradus deja în mai multe ţări şi deţinător al prestigiosului Honor Award for Fiction din cadrul Asian / Pacific American Awards for Literature.

Valea Minunilor, lumea dură a curtezanelor din Shanghai

O poveste emoţionantă despre legăturile profunde dintre mame şi fiice, despre dorinţă şi amăgire, despre puterea neabătută a iubirii, semnată de Amy Tan.

Shanghai, 1912. Violet Minturn este fiica privilegiată a patroanei celei mai exclusiviste case de curtezane din oraş. Dar, când dinastia Qing e răsturnată de la putere, Violet se vede despărţită de mama ei în urma unei înşelătorii, fiind obligată să devină „curtezană virgină”.

Pe jumătate chinezoaică, pe jumătate americancă, Violet se zbate să-şi găsească locul în lumea orientală ori în cea occidentală. Abia în clipa în care va reuşi să-şi armonizeze cele două identităţi se va transforma într-o curtezană abilă, neîntrecută în arta seducţiei şi a amăgirii, deşi încă se luptă să înţeleagă cine este cu adevărat.

Înapoi în timp, în 1897, la San Francisco, pe când avea doar şaisprezece ani, Lucia, mama lui Violet, se îndrăgosteşte de un pictor chinez şi viaţa i se schimbă pentru totdeauna. Silită să plece în Shanghai, va descoperi cu groază că iubitul ei nu este dispus să încalce tradiţia chineză pentru a-şi uni destinul cu al ei.

Deşi trădate, cele două femei refuză să se plece în faţa sorţii şi aşteptărilor societăţii, luptând cu îndârjire pentru a redobândi ceea ce le-a fost luat cu forţa: respect, un viitor sigur şi, mai presus de toate, dragostea pentru părinţii lor, pentru iubiţii lor şi pentru copiii lor.

Întinzându-se pe mai bine de patruzeci de ani şi pe două continente, Valea Minunilor reînvie lumea de mult pierdută a vechiului Shanghai prin evocarea intrigilor din casele de curtezane şi a destinelor străinilor din Concesiunea Internaţională.

„În noul ei roman, Amy Tan renunţă la fugile realist-magice şi intră în lumea dură a curtezanelor din Shanghai, explorându-i tandreţea şi durerile”, notează San Francisco Chronicle.

„Iată un roman creat de o scriitoare care ştie să evoce tirania simţămintelor, cu femei puternice, supravieţuitoare în ciuda obstacolelor vieţii”, exclamă cronicarul de la The New York Times Book Review.

„Amy Tan a creat un portret al Shanghaiului atât de incitant, încât îţi trezeşte nostalgia unui oraş pe care nu-l vei cunoaşte niciodată”, apreciază The Boston Globe.

„Valea Minunilor oferă o viziune unică asupra unei lumi populate de o galerie de personaje fascinante”, afirmă Financial Times.

Una dintre cele mai în vogă autoare americane contemporane, Amy Tan s-a născut în 1952 în Oakland, California. Părinţii ei imigraseră din China în urma Războiului Civil. Studiază limba engleză şi lingvistica la San José State University. Debutează cu proză scurtă în reviste literare de prestigiu precum FM şi Seventeen. În 1987, după o călătorie în China, începe să scrie la romanul Clubul Norocoaselor, apărut mai întâi în foileton în Ladies’ Home Journal, The Atlantic Monthly şi San Francisco Focus. Romanele Soţia zeului bucătăriei (1991), Cele o sută de simţuri secrete (1995), Fiica tămăduitorului de oase (2000) şi Salvând peştii de la înec (2005) îi consolidează poziţia în fruntea listelor de bestselleruri.

A mai publicat, printre altele, volumul de nonficţiune Împotriva sorţii (2003), precum şi două cărţi pentru copii, Doamna de pe Lună (1992) şi Sagwa, pisica siameză (1994).

Amy Tan este, de asemenea, solista formaţiei Rock Bottom Remainders, din care mai fac parte scriitori celebri precum Stephen King şi Dave Barry şi care susţine concerte în scopuri caritabile.

Cartea de la Vama Veche

Volumul memorialistic Cartea de la Vama Veche, al regizorului Cristian Pepino, a apărut recent la Editura Humanitas.

Se născuseră în jurul lui 1950, astfel că la 18-20 de ani au prins scurta perioadă în care s-a trăit, în România comunistă, cu iluzia libertăţii. Erau fără îndoială snobi, dar tocmai de aceea admirau cultura. Citeau The Doors of Perception de Aldous Huxley sau cărţile lui Carlos Castaneda şi voiau, cu ce aveau la îndemână, să trăiască experienţele pomenite acolo. Băieţii purtau părul lung, blugi de la pachet, din Occident, pe care-i frecau la genunchi ca să se decoloreze, şi cămăşi imprimate discret cu flori. Uneori îşi desenau pe obraz „tatuaje“ cu carioca.

Vara mergeau în gaşcă, băieţi şi fete, la Doi Mai, socotit în anii ’60–’70 locul cel mai şic de pe litoral. Mai târziu s-au mutat la Vama Veche. Mulţi dintre ei făceau nudism – o altă formă de libertate. Noaptea aprindeau câte un foc pe plajă şi stăteau în grup până-n zori, bând şi cântând muzică folk…

Regizorul Cristian Pepino, care face parte din această generaţie, a pus în scenă poveştile pline de haz pe care le-a trăit – sau le-a auzit – în vacanţele petrecute succesiv la Doi Mai, Mamaia-sat şi Vama Veche în anii ’60, ’70, ’80 şi chiar ’90.

Alături de Cristi şi de Cristina Pepino, apar în aceste pagini, din generaţia lor sau dintr-una mai veche, în roluri mai mari sau mai mici, personaje precum Silviu Purcărete, Antonio Albici, Cristi Hadji-Culea, Valeriu Moisescu, Tudor Florian, Lucian Giurchescu, George Banu, Nuni Anestin, Dinu Kivu, Alexandru Tocilescu, Vladimir Popescu-Deveselu, Decebal Scriba, Lache Hariton, François Pamfil, Vasile Gorduz, Anamaria Smigelschi, Ioana Crăciunescu etc.

Dincolo însă de oameni, locuri şi întâmplări, autorul evocă atmosfera specială, seducătoare, a acelor vacanţe, o atmosferă pesemne imposibil de regăsit astăzi.

Elixir de optimism. Pilule despre bătrâneţe de înghiţit la tinereţe

Ce fel de bătrâneţe vrei să ai? Bună sau rea? Frumoasă sau urâtă? Reuşită sau ratată? Bineînţeles, răspunsul va fi totdeauna cel pozitiv. Punctul nevralgic al problemei stă însă într-o întrebare simplă, dar cu răspuns complicat: ştii ce ai de făcut? Sunt întrebări la care caută un răspuns volumul semnat de Traian Cosma.

Cum e bine să reacţionezi în faţa neputinţelor pe care le aduce senectutea după sine: tenebros (lăsându-te copleşit) ori euforic? Nici una, nici alta. Nici să te scoli zi de zi cu gânduri sumbre, dar nici cu intenţia de a depăşi recordul de 150 de faze de râs al copiilor. Nimeni nu spune că fiecare zi trebuie să fie o zi de bal, dar nici de parastas. Nimeni nu pretinde că poţi să îmbătrâneşti fără revolte, fără lamentări. Nimeni nu spune că e uşor să fii optimist, când necazuri de tot soiul apasă pe umerii tăi din ce în ce mai slăbiţi, dar cum poţi să crezi că vei descoperi seninătatea vârstei (cheful de viaţă) altfel decât căutând-o până şi în piatră seacă? Şi iarăşi, nimeni nu spune că râsul dizolvă scăderile şi nefericirile bătrâneţii. Nu e un leac miraculos, dar este în stare să-ţi schimbe starea de spirit negativă şi să stimuleze comportamente sănătoase de viaţă. Nu un panaceu, ci un sirop tonic, o supapă, un balsam.

Merită să îmbătrâneşti? Merită, cum să nu merite! Fie şi numai din curiozitate. Fie şi numai din plăcerea bucuriilor mărunte, de zi cu zi. Stoarce tot ce-i mai bun din ce-ţi oferă viaţa, din ce-ţi oferi tu şi din ce-ţi oferă semenii tăi. Să fie altă cale mai bună decât asta?

Traian Cosma este, de asemenea, autorul volumelor Ora de dirigenţie în gimnaziu, Editura Plumb, Bacău, 1994; Caietul dirigintelui, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002; Mereu politeţea, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007; Ora de lecturi particulare în gimnaziu, Editura Spiru Haret, Iaşi, 2008.

A publicat numeroase studii şi articole în reviste de specialitate şi în culegeri metodice.

Biografia Profetului Mahomed

Profetul Mahomed. O biografie, un nou volum semnat de Barnaby Rogerson, a apărut la Editura Polirom în traducerea lui Alexandru Racu, în colecţia Plural. Religie.

„Cartea lui Rogerson aproape că pare relatarea unui martor ocular. El ne încântă cu detalii despre viaţa cotidiană şi cea de familie a Profetului, în care elementul religios este împletit cu grijă. O carte excelentă şi o lectură minunată”, scrie cronicarul de la The Daily Express.

Barnaby Rogerson este autorul volumului Moştenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre şiiţi şi sunniţi (Polirom, 2007), o reconstituire captivantă a vieţii lui Mahomed şi a primilor patru califi.

Mahomed a creat o nouă religie, Islamul, a unit pentru prima dată Arabia şi a impus o limbă literară nouă, araba clasică a Coranului. În eleganta sa biografie, Barnaby Rogerson surprinde semnificaţia istorică şi spirituală a acestui om excepţional, lider şi vizionar, reconstituind totodată atmosfera lumii în care a trăit.

Sub ochii noştri, Arabia secolului al VI-lea prinde viaţă în paginile cărţii, iar Mahomed ne este înfăţişat crescând printre beduini, făcând comerţ cu caravane, primind revelaţia şi îndurând ani de persecuţie până la înfruntarea dintre Mecca şi Medina şi victoria finală a islamului.

Din cuprins:

Zori deasupra Meccăi • Arabia şi vecinii săi • De la micul păstor la caravanele vechii Arabii • Mahomed: bărbat, soţ, tată, căutător • Primele revelaţii ale lui Mahomed • Mahomed la Medina: Profetul şi oraşul său • Războiul cu Mecca

„Rogerson spune o poveste captivantă cu tact, elocvenţă şi entuziasm”, afirmă The Independent.

Barnaby Rogerson a fost conferenţiar de istorie la St Andrews University şi deţine editura Eland Books. Dintre lucrările publicate, menţionăm: A Traveller’s History of North Africa (1998), Meetings with Remarkable Muslims (2007) şi The Last Crusaders (2009). De acelaşi autor, la Editura Polirom a mai apărut Moştenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre şiiţi şi sunniţi (2007).

Palmierul Deborei

Tomer Dvora (Palmierul Deborei), de Moise Cordovero, este o lucrare clasică de Cabala, care reuneşte învăţătura Cabalei cu etica. De aceea, ea poate fi citită de oricine, specialist şi nespecialist, iubitor al unei lecturi educative, om tradiţional şi om modern. Şi putem adăuga: evreu şi persoană de orice altă religie sau ateu, însă dornic de a cunoaşte, de a înţelege iudaismul, gândirea şi morala iudaică. O carte destinată iniţial evreilor învăţaţi în Tora, dar care astăzi este potrivită tuturor, ajungând să fie menită să prezinte gândirea iudaică atât evreilor, cât şi tuturor oamenilor – o adevărată punte către iudaism. O carte scrisă în secolul al XVI-lea, dar care este utilă până astăzi, interesantă pentru oamenii secolului al XXI-lea. O carte care reuneşte spiritualitatea cu viaţa zilnică.

Această carte a fost tipărită pentru prima oară la Veneţia, în anul 1589, de către fiul lui Moise Cordovero, Ghedaliya, în colaborare cu Moise Basola. Ambii erau învăţaţi în Tora. Era o publicare postumă, pe baza manuscrisului autorului. Tomer Dvora a cunoscut numeroase ediţii şi traduceri: în luna octombrie 2014, în catalogul Bibliotecii Naţionale a Israelului, de la Ierusalim, erau înregistrate 110 ediţii ebraice ale ei. Multe dintre aceste ediţii au fost publicate din considerente practice, fiind destinate studiului în academiile talmudice; unele dintre ele au apărut în ultimii 25 de ani. De asemenea, există cel puţin două traduceri (şi patru ediţii) în limba engleză, precum şi câte o traducere în limbile franceză, spaniolă şi germană, toate relativ recente, uneori însoţite de textul ebraic şi de note explicative într-o formă academică, alteori publicate sub forma unei ediţii populare. Numărul relativ mare de ediţii recente, precum şi traducerile, de asemenea recente, indică o redescoperire a acestei cărţi de către publicul intelectual şi mediu, preocupat de spiritualitate şi de morala socială, precum şi o creştere a interesului asupra filosofiei, eticii şi gândirii mistice iudaice.

Moise Cordovero este considerat cel mai mare cabalist din oraşul Safed, precedându-l pe Isaac Luria. S-a născut probabil în anul 1522. Nici locul naşterii sale nu este cunoscut cu exactitate. Ceea ce se ştie este că numele tatălui său era Iacob şi că provenea dintr-o familie importantă de evrei de origine sefardă (spaniola), probabil originară din oraşul Cordoba, după cum arată numele său. El este cunoscut în lumea evreilor învăţaţi în Tora după prescurtarea numelui, bazată pe iniţiale, RaMaK (Rabi Mose Kordovero). Ceea ce este cunoscut biografilor lui este faptul că a locuit majoritatea vieţii în oraşul Safed, unde a şi murit, la vârsta de numai 48 de ani, în vara anului 1570.

A fost discipolul renumitului Rabi Iosif Caro, codificatorul legislaţiei iudaice (autorul cărţii Sulchan Arukh) în domeniul halahic. Deşi Cordovero nu este renumit în calitate de specialist în domeniul halahic, se ştie că a fost dayan (judecător rabinic), precum şi şef al unei iesive (academie talmudică), deci profesor de Tora, la Safed. S-a bucurat de preţuirea maestrului său. Cordovero a avut la rândul lui numeroşi discipoli, printre aceştia numărându-se Rabi Elia de Vidas, cel care ne-a lăsat importanta lucrare cabalistică intitulată Resit Chokma (Începutul Înţelepciunii); se spune, de asemenea, că celebrul cabalist Isaac Luria, venit la Safed cu puţin timp înaintea morţii lui Rabi Moise Cordovero, i-ar fi fost discipol.

Îngropaţi în cer, cea mai neagră expediţie de pe cel mai periculos vârf din lume

Când Edmund Hillary a cucerit Everestul în 1953, a fost însoţit de şerpaşul Tenzing Norgay. Şi înainte, şi după aceea, în cele mai multe expediţii organizate de occidentali, şerpaşii au fost eroii din fundal.

În august 2008, când unsprezece alpinişti şi-au pierdut viaţa pe K2, cel mai periculos vârf din lume, doi dintre şerpaşi au supravieţuit.

Bazându-se pe noi surse şi interviuri, Îngropaţi în cer dezvăluie pentru prima dată povestea lor uluitoare.

Peter Zuckerman şi Amanda Padoan le urmăresc drumul din satele natale izolate pe înălţimile munţilor Himalaya până în mahalalele din Kathmandu şi, mai apoi, până la aventura de pe K2, care le va schimba viaţa şi le va aduce celebritatea.

Volumul Îngropaţi în cer a apărut în colecţia Hexagon. Cartea de călătorie a Editurii Polirom, în traducerea Corneliei Dumitru.

„Sunt unul dintre puţinii supravieţuitori ai «triumfului şi tragediei» expediţiei de pe K2 din 2008. Am scris şi o carte, Surviving K2, am citit foarte mult despre această expediţie istorică… Însă Îngropaţi în cer mi-a depăşit aşteptările, pentru că descrie în detaliu diferenţele culturale şi importanţa alpiniştilor orientali”, scrie Wilco van Rooijen.

Peter Zuckerman este jurnalist. Pentru activitatea sa, i s-au decernat numeroase distincţii prestigioase, printre care Livingston Award, National Journalism Award şi Blethan Award.

Amanda Padoan este alpinistă. A studiat literatura la Harvard University şi dreptul la Pepperdine School of Law. În prezent, este colaborator la ExplorersWeb, Rock and Ice şi The Alpinist.

Noaptea de gardă

Volumul de poezie al Ioneliei Cristea este câştigător al Concursului de debut al Editurii Cartea Românească 2014.

Noaptea de gardă este un volum dur, construit din patru secvenţe, care prezintă evoluţia unui medic neurolog prin toate etapele vieţii profesionale. Este vorba în această carte despre un amalgam motivaţional, de disecţii pe cadavre în săli de anatomie, de aspiraţii profesionale de tot felul, de gărzi, pacienţi, pierderi, tulburări şi devieri emoţionale, precum şi de crize existenţiale, ancorate în „datele” unei povestiri autobiografice cu inserturi de specialitate.

„Primul lucru care surprinde la acest debut este chiar flexibilitatea structurii poetice, disponibilitatea materiei de a se reorganiza pe diverse registre, fie ele gingaşe, fie macabre, dure sau tehnice. Nu avem aici o poezie care să-şi lase cititorul în zona comodă, călduţă a previzibilului, ci una care se joacă (serios, bineînţeles) cu planuri aparent ireconciliabile. Un expresionism autentic, polemic, visceral”, afirmă Bogdan-Alexandru Stănescu.

„Volumul a fost scris în patru ani. Scriu foarte rar, din lipsă de timp. Am constatat finalizând cartea cât de benefică a fost această experienţă, realizată prin introspecţie şi raportare la evenimente esenţiale pentru mine, apropiindu-mă totodată şi de funcţia terapeutică a literaturii”, mărturiseşte autoarea.

Ionelia Cristea s-a născut pe 19 mai 1983 la Bucureşti.

Este absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Capitală, iar în prezent este medic neurolog în Bucureşti. A publicat online pe platforma Club Literar (sub pseudonimul Ema Hart).

Cartea cetăţii doamnelor, prima utopie feministă din literatura universală

Curajoasă şi erudită apologie a virtuţilor femeilor, Cartea cetăţii doamnelor este considerată îndeobşte prima utopie feministă din literatura universală şi a devenit un model pentru literatura feminină ulterioară.

La Editura Polirom a apărut recent un nou volum, în ediţie bilingvă, în colecţia Biblioteca medievală (coordonată de Alexander Baumgarten), ce se adresează filosofilor, filologilor, medieviştilor, precum şi publicului pasionat de valorile culturale ale Evului Mediu european: Cartea cetăţii doamnelor de Christine de Pizan, traducere, studiu introductiv şi note de Reghina Dascăl.

Figură de referinţă a Evului Mediu tîrziu, Christine de Pizan a fost una dintre primele scriitoare care au semnat cu propriul nume şi a jucat un rol crucial în apariţia şi desfăşurarea primei mari polemici literare din cultura europeană – cea din jurul capodoperei lui Jean de Meun, Le Roman de la Rose.

Apărută în 1405, Cartea cetăţii doamnelor încearcă să spulbere prejudecăţile, larg răspândite la acea vreme, privind inferioritatea femeilor. Christine de Pizan propune o societate alegorică în care cuvântul „doamnă” desemnează o femeie nu neapărat de origine nobilă, dar cu spirit nobil. Christine de Pizan imaginează un oraş ideal al doamnelor unde nu există trepte sociale sau ranguri nobiliare şi îl populează cu figuri de sfinte, eroine, poete sau regine ce ilustrează imensul potenţial creator pe care femeile îl pot oferi lumii.

„Cititorii şi criticii deopotrivă sunt cuceriţi de profunzimea gândirii politice a Christinei de Pizan, de rolul pe care l-a jucat în schimbul de idei de pe piaţa intelectuală a Evului Mediu târziu, de umanismul şi de pledoariile sale protofeministe. A venit vremea ca vocea Christinei de Pizan să vorbească şi publicului cititor român”, consideră Reghina Dascăl.

Christine de Pizan (1364 – cca 1430) a fost o scriitoare italo-franceză, care a trăit la curtea mai multor duci şi a regelui Franţei Carol al VI-lea. Este autoare a 41 de lucrări scrise în franceza medievală, ce includ biografii, poezii, cărţi de sfaturi pentru femei, dar şi această remarcabilă utopie politică, Cartea cetăţii doamnelor, încheiată în 1405.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.