Dacă mai avea cineva nevoie de vreo dovadă că instituţiile statului sînt folosite în interesul personal al grangurilor, iată că CNATDCU le-a oferit o dovadă irefutabilă prin „albirea” plagiatului Codruţei Kövesi! Fără pic de jenă, 35 de profesori universitari s-au acoperit şi ei de ruşine odată cu Kövesi dînd, împotriva evidenţei, decizia că teza de doctorat a şefei DNA nu a fost plagiată.
Am scris de mai multe ori aici că, personal, decizia CNATDCU nu va lămuri nimic în legătură cu plagiatul Codruţei Kövesi pentru că sarcina acestui consiliu nu este să stabilească dacă o lucrare este sau nu plagiată. Numele acestei instituţii este, de fapt, „Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare”, or, în cazul Codruţei Kövesi, nu este vorba de atestarea titlului obţinut acum cîţiva ani!
Că acest CNATDCU vrea să-i păstreze Codruţei Kövesi titlul de doctor, este treaba lor, într-adevăr, însă această decizie nu are nici o relevanţă în ceea ce priveşte caracterul de plagiat al tezei de doctorat. Sînt, cu certitudine, multe alte teze de doctorat care sînt plagiate. De altfel, chiar CNATDCU a decis iniţial că Victor Ponta, Gabriel Oprea şi Laura Codruţa Kövesi nu au plagiat şi, după un timp, cei din Consiliu s-au răzgîndit şi au dat verdict de plagiat pentru primii doi!
Constatarea unui text plagiat se face foarte simplu prin compararea lucrărilor. E de ajuns să pui faţă în faţă două pagini semnate de doi autori şi să constaţi că ele sînt identice: prima reprezintă originalul, cea de-a doua este un plagiat! Nu e nevoie de nici un expert şi de nici o comisie, căci, pentru a constata că afară plouă, e de ajuns să scoţi capul pe geam, nu să te adresezi unei comisii care să decidă cum este vremea! Cu acordul lui Cornel Nistorescu, folosesc chiar explicaţia dată de el la cîteva minute după anunţarea deciziei CNATDCU: dacă acest Consiliu ar fi decis că Kövesi are doar 1,62 m, înseamnă că şefa DNA ar fi scăzut în înălţime?
Etimologic, „cuvântul „plagiat“ vine din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furați sau care nu aparțin vânzătorului“. Termenul și-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt” (Wikipedia). Deci, putem spune că plagiatul este un furt intelectual, dar asta nu înseamnă că este mai puţin furt.
Din acest motiv, cînd a fost acuzată prima oară de plagiat, Codruţa Kövesi nu s-a gîndit la ruşinea de a copia textele altora în teza sa de doctorat, ci s-a speriat că ar putea fi acuzată de furt, ceea ce, pentru un procuror, mai ales şeful DNA, ar fi reprezentat o acuzaţie extrem de gravă. Furtul o sperie pe Kövesi, nu plagiatul în sine!
De altfel, cu puţin timp în urmă, Comisia de Etică și Deontologie Profesională din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, acolo unde Kövesi şi-a dat doctoratul, a constatat că „564 de rânduri din cele 4.705 rânduri sesizate sunt similare cu alte surse. Având în vedere că teza de doctorat supusă analizei are 11.512 rânduri, cele 564 de rânduri, găsite ca fiind similare, în raport cu sesizarea înregistrată la UEFISCDI, cu alte surse, reprezintă un grad de similaritate de 4,9%. Comisia de Etică și Deontologie Profesională din UVT concluzionează [sic!] că sesizarea este nefondată pentru 4.141 de rânduri din cele 4.705 sesizate și parțial fondată pentru restul”.
Chiar aşa să fie, adică doar 564 de rînduri să fi fost copiate, am fi tot în faţa unui plagiat, căci este ca şi cum un hoţ ar fi furat din casa cuiva doar 5.000 dolari dintr-un teanc de 100.000 dolari! Ar fi mai puţin hoţ? Şi în cazul plagiatului, nu contează procentul de furt, ci furtul în sine! Ca să înţeleagă şi Codruţa Kövesi: nu se poate spune despre cineva că este aproape virgină sau numai puţin gravidă! Da sau nu, astea sînt singurele răspunsuri posibile. Deci, ai furat 564 de rînduri, eşti hoţ!
Că Laura Codruţa Kövesi rămîne în continuare doctor în drept – puţin ne pasă nouă, celor care am acuzat-o de plagiat. Lucrurile sînt aşa de simple, încît decizii precum cea a CNATDCU seamănă cu o spălătorie care a uitat să pună detergent în apa cu care a spălat rufele murdare ale cuiva.
Foarte grav este că acest penibil CNATDCU a creat un precedent extrem de periculos, prin care se legitimează furtul intelectual, plagiatul ca metodă de cercetare ştiinţifică şi, nu în ultimul rînd, transmiterea în spaţiul public a sentimentului că o instituţie a statului acţionează la ordin şi nu în lumina legilor care-i guvernează activitatea! La fel ca în Cazul Rarinca.
M-am uitat pe lista membrilor CNATDCU şi am găsit-o acolo pe Rodica Zafiu, cea care, după publicarea articolului meu din „Ziua”, intitulat „Liicheanu”, le-a predat studenţilor din Universitatea Bucureşti un întreg curs despre plagiat, încercînd să demonstreze teza absurdă că nu poţi plagia din Heidegger într-o carte despre Heidegger! Prezenţa sa în cadrul CNATDCU este suficientă pentru a trage concluzia despre cine şi cum a luat această decizie.
Orice ar spune toate comisiile din lume, teza Laurei Codruţa Kövesi rămîne un plagiat ordinar, la fel de ruşinos şi de condamnabil cum a fost încă din primul moment. Că i-a folosit în carieră pentru a promova ierarhic, că Laura Codruţa Kövesi îşi imaginează că a făcut o lucrare de cercetare în domeniu – chiar nu contează. Ea este în situaţia unui interlop care sfidează întreaga opinie publică, afişîndu-şi bogăţia obţinută prin furt!
Aşa că, doamnă doctor Laura Codruţa Kövesi, aţi fost degeaba la spălătoria CNATDCU! Rămîneţi ca la început: o plagiatoare! Cu cît veţi contesta mai mult această afirmaţie, cu atît vă veţi adînci mai mult în ridicol!
Cu certitudine, va veni o vreme cînd veţi tremura din nou din cauza acestui plagiat, cînd cineva se va întreba dacă nu ar fi necesar să fie reanalizată celebra dumneavoastră cercetare ştiinţifică denumită impropriu „teză de doctorat”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.