Nu vrem să fim cei mai nebuni din lume – SF Politic

Cuvinte răzleţe căutând un autor dispus să le reaşeze în operă. La ce bun zbaterea, campania electorală, suicidul şi dogma?! Din când în când, aparent zgâlţâind România în autoritatea ei, câte o revoluţie. Pentru că e mai uşor să pui le cale o revoluţie decât să readuci la viaţa un fluture. Pentru cu e mai uşor să ştergi porţiuni mari de text, să înnegreşti pasaje interzise vulgului. Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele.

El orbecăie în splendoarea existenţei sale. Nu e orbit ca şi cum ar fi scăldat în lumină arzătoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind după totalitate. Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii şi propun strategii utopice de salvare generală. Masele îmbrăţişează programele cu un soi de furie furibundă. Se prefac a înţelege propoziţiile textului. În adevăr, elite şi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacăt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea şi legile ucid elanul depărtărilor. Aventura se metamorfozează în pistoale cu apă şi în polemici parlamentare cuprinzătoare de texte fie fornăite, fie savante.

Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombă însă descrisă fiind a fi drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerşind mărirea pensiei şi zornăitul medaliilor de merit. O întreagă lume construită aidoma unei fabrici se prăbuşeşte lipsindu-se de sens. E aşa, o virgulă în textul României. S-ar putea ca însăşi autoritatea să fie text. Atunci ar putea fi lecturat în întregul său? Şi ceea ce numim anticipare sau intuiţie să nu fie altceva decât o lectură stranie?! Să citească celălalt, nenăscutul?! Să fie intuiţia actul de prezenţă al altcuiva?!

Să nu fie fiinţă umană punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Să fie doar o formă pasageră, poate chiar sfârşitul?! Și uite că! Venusienii au semnat, jupiterienii au semnat, să văd dacă semnează poporanii din Piața Chibrit, de la Bucur Obor și de pe Magheru. Titi mă trage de mânecă, ce zici tu în scrisoarea asta? Oare nu cumva greşesc zicând ce zic de-acum încolo în scrisoarea asta?! Dacă greşesc, eu să fiu rătăcitul.

Acum, zic şi eu, aşa într-o doară, că parcă nimeni nu vrea nimic serios şi înălţător în ţara asta. Parcă nimeni dintre românii cu stare nu vrea să construiască în România cel mai mare avion din lume. Parcă nimeni nu vrea cu adevărat să câştigăm Campionatul Mondial de Fotbal de vreme ce mereu ne dăm cu stângu-n dreptu’ pe terenu’ de fotbal crezându-ne mereu oropsiţi de fluieraşii din spatele uşilor închise ale Afacerilor Internaţionale din Fotbalul Internaţional. Parcă nimeni nu vrea ca un scriitor român să primească Premiul Nobel căci invidioşii şi intrigaţii bagă fitile peste tot dragii de ei ca să nu se întâmple cumva minunea asta. Nu vrem să invadăm Asia. Nu vrem să construim un tunel pe sub Marea Neagră. Nu vrem să fim cei mai nebuni din lume dar suntem gata să punem la cale nebunii incredibile dar care nu se pun la socoteală niciunde. M-am săturat să văd toţi aroganţii cum se dau sfătoşi, înţelepţi şi mari şi tari în România şi se iţesc pe ecrane asudând la greu de greaua lor povară aşa-zis istorică. Parcă nu vrem nimic interesant cu adevărat. Parcă nu vrem decât grătar, bere şi mici, monumente funerare din marmură, vile ochioase şi excursii în Dubai sau la Miami să moară vecinii de necaz şi adversarii noştri politici cu care facem afaceri de numa, numa fără ştirea poporanului săracu de el.

Parcă nu vrem decât să ne bârfim, să ne păruim, să ne minţim şi să ne jefuim care cum apucăm. E bine zice Titi, crezi că o semnează și alde Johannis, Băse, Ponta?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.