Nu vreţi să plecaţi din ţară, spânzuraţi-vă dacă nu vă convine regimul Băsescu!

A ajuns insuportabil politicianismul românesc de azi. Personal, aş da orice să părăsesc România până la căderea regimului Băsescu, să-mi spăl creierii oriunde în lume şi să uit de mizeria publică de la noi. Cu atât mai mult cu cât neputinţa opoziţiei parlamentare (şi sindicale) româneşti a atins pragul critic. Uitaţi-vă ce se întâmplă acum: în timp ce opoziţia parlamentară anunţă moţiunea de cenzură (şi, eventual, suspendarea preşedintelui Băsescu dacă promulgă legea unitară a pensiilor), guvernul Băsescu-Boc anunţă că-şi asumă responsabilitatea pe legile educaţiei şi ale salarizării unice, sfidând Parlamentul în general! Ultima lovitură de imagine (care îmbolnăveşte de nervi opoziţia parlamentară) a PDL e că i-a dat mandat zece zile premierului Boc (altfel, preşedinte al PDL) să-şi asume responsabilitatea guvernamentală în faţa Parlamentului pe aceste două legi de căpătâi, „organice”. Dacă facem socoteală, aceste zece zile cad pe Congresul PSD, care dă mandat lui Victor Ponta să facă un guvern de criză, dacă are succes moţiunea de cenzură. Fiindcă ajunge: toţi cei de la putere continuă să taie şi să spânzure eludând Parlamentul şi Constituţia, legislaţia actuală şi regulamentele interne ale Parlamentului (preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase şi secretarul Sever Voinescu-Cotoi, doi PDL-işti din curtea lui Băsescu, de o rară aroganţă şi rea-credinţă, şi-au permis ciocoieşte să treacă Legea pensiilor furând pe faţă zeci de voturi, atâtea câte să o facă să treacă; vorbim de corupţie parlamentară; şi cu toate că sunt contestaţi de PSD şi PNL, care cer să fie schimbaţi din funcţie, cei din PDL anunţă că „o susţinem pe Roberta”; în plus, „independenţii” vor să schimbe majoritatea în Biroul Permanent al Camerei). Urmează o confruntare politicianistă de cea mai joasă speţă. România e la pământ din toate punctele de vedere (adusă în pragul insolvenţei de actualul regim Băsescu) şi guvernanţii hăulesc în jurul cadavrului ţării. Actuala putere îşi impune în forţă voinţa politică, abuziv – legi şi ordonanţe de urgenţă prin „asumare guvernamentală” (evitând amendamentele opoziţiei parlamentare) votate numai de către o majoritate parlamentară de proastă calitate (formată din PDL-UDMR şi trădători din partidele de opoziţie reuniţi în UNPR, plus celelalte minorităţi, care depind de banul public), prin ele tăindu-se salariile bugetarilor şi indemnizaţiile cu 25 la sută, lunar, şi crescând TVA cu cinci procente. La forţă ar trebui să se răspundă prin forţă. E extraordinar de grav ce se întâmplă, şi opoziţia parlamentară e legată de mâini şi de picioare, nu reuşeşte să schimbe nicicum majoritatea parlamentară, să alunge de la putere măcar guvernarea Boc, dacă nu şi pe preşedintele Băsescu. Iar opoziţia sindicală n-are nici o putere, n-are serviciile secrete la îndemână să oprească nebunia unei austerităţi duse la extrem. Şi dacă austeritatea e dusă la extrem, opoziţia sindicală ar trebui să răspundă cu aceeaşi monedă, cu proteste duse la extrem. Mărturisesc, îmi este imposibil să înţeleg de ce PDL îşi permite să taie şi să spânzure în această ţară amărâtă (pe care PDL a ocupat-o), de parcă toate legile sunt făcute numai pentru ei… S-a depăşit orice imaginaţie, liderii PDL le spun celor din opoziţia parlamentară şi sindicală să apeleze la funie şi săpun (asigurate de PDL) dacă nu le convine – după ce Băsescu i-a îndemnat pe toţi cei nemulţumiţi să plece din ţară! Absolut fantastic: nu vreţi să plecaţi din ţară, spânzuraţi-vă dacă nu vă convine regimul Băsescu! Ce ne facem, oameni buni? Am ajuns la capătul răbdării şi nu mai avem soluţii să supravieţuim demn în România, cizma lui Băsescu ne calcă pe ceafă… PDL jubilează că în 2012 va fi marele beneficiar al acestei crize postcomuniste, susţinând pe mai departe că tăierea unui sfert din salarii şi indemnizaţii în fiecare lună, suprataxarea generală, în toate domeniile (şi cele pe drepturile de autor din creaţie!), sau creşterea cu cinci procente a TVA peste noapte sunt „reforme”! Trăim în plin paranormal.

Sincer, am obosit. Aş da orice să plec din România să uit de regimul Băsescu, dar îmi e imposibil la vârsta mea. Nu mi-au mai rămas decât funia şi săpunul dăruite de PDL, personal de Gh. Flutur. Scriu aici din convingere (şi nu primesc nici un ban de la nimeni pentru ce scriu aici, o fac din solidaritate cu presa de opoziţie care se respectă), n-am fost niciodată membru al vreunui partid. Mă tem că în situaţia mea sunt milioanele de protestatari din stradă. Ce mă surprinde la culme e că Uniunea Europeană (sigur, e depăşită de problemele ei) tace, deşi vede că măsurile de austeritate din România depăşesc orice standard de civilizaţie şi că nivelul de trai în România este prăbuşit. Ce facem, noi nu avem dreptul la un pic de demnitate? Că stăm la cheremul unor politicieni neisprăviţi.