Ca mulţi colegi ai săi, fermieri şi procesatori, Dorel Secară, vicepreşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România, s-a dus la o dezbatere în Parlamentul României, organizată de Comisia de Agricultură, unde a spus tot ce avea pe suflet. A prezentat o situaţie absolut tragică şi reală a fermierului din România. Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a spus la dezbatere că ”dezastru” n-ar fi un termen potrivit agriculturii româneşti. A fost contrazis cu multă energie.
Pentru a înţelege dramatismul în care se zbate agricultura românească, am decis să publicăm alocuţiunea integrală a producătorului Dorel Secară. Citiţi şi veţi afla cum şi de ce se duc camioane întregi de vaci de lapte ca să fie sacrificate la abator, ce se întâmplă cu tinerii care au ferme de porci, cum sunt lăsaţi producătorii şi procesatorii români la cheremul supermarketurilor care, în vreme ce lor le dau preţuri de nimic, au la raft un preţ ce explodează, care este pericolul abătut asupra zootehniei şi, în cele din urmă, care ar putea fi soarta pământului românesc dacă nu se opreşte dezastrul din agricultura românească.
Trista concluzie a producătorilor români: ”Numai Isus Cristos ar putea fi competitiv în aceste condiţii. El, care a înmulţit pâinile, şi peştele şi a făcut din apă vin! Dar nu noi, pământeni şi fermieri în România”.
”Domnule ministru, dumneavoastră nu sunteţi de acord cu cuvântul dezastru. Eu am să vă spun că acest cuvânt, dezastru, vis a vis de agricultura din România la această oră, niciodată nu a fost mai actual. Sunt un fermier care mă chinui la această oră să îmi vând producţia. Fac parte dintre acei fermieri care deja am dat drumul, la lapte, la canal. şi cum s-a întâmplat acest lucru? La un moment dat, procesatorul mi-a spus: de mâine nu mai pot să-ţi iau decât numai cantitatea asta. Bine, şi cu restul, ce să fac? Faci ce vrei! Îţi recomand să o bei, dacă poţi! Sincer, chiar aşa a fost dialogul. şi i-am dat drumul la canal. Sigur, apoi a trebuit să iau nişte măsuri.
Ce măsuri poţi lua într-o fermă în care operezi cu nişte fiinţe vii, cu nişte animale? Sigur că în zona mea nu sunt un om total necunoscut şi am vorbit cu tot felul de procesatori. şi am spus: măi, frate, hai să-ţi dau lapte, mă! Poţi să mi-l plăteşti cândva, dac-o să vrei, numai să nu-l arunc. Ce măsuri am putut eu lua în ferma mea? Am redus cantitatea de concentrate, am redus furajarea, mă rog până la limita înfometării. Acum, după 30 de ani de meserie nu vreau să fac lucruri care nu se fac! Dar cea mai la îndemână şi cea mai eficientă a fost că am încărcat urgent două camioane cu vaci cu lapte. Pe care le-am trimis la abatorul din Botoşani. Deci vaci cu lapte! Tocmai ca să-mi scad producţia şi să nu mai fiu nevoit să arunc laptele la canal. Vreau să vă spun că în situaţia mea sunt foarte mulţi fermieri.
Onor procesatorii noştri spun: două zile nu-ţi mai iau laptele, sâmbăta şi duminica. Ce să fac cu el? Ei, peste o săptămână au venit: îţi dau 50 de bani pe el, sau 40 de bani. N-am văzut cumva la raft să se fi înjumătăţit preţul la produsele lactate.
Vă dau un alt exemplu. De la Cluj a venit o fermă olandeză care produce 2.500 de litri de lapte. Sigur că procesatorul din Olanda, ca să ia această producţie a procesatorului din Olanda a nenorocit 50 de fermieri mici. Cărora le-a lăsat producţia acolo. Aceşti oameni vor muri.
Dacă mâine procesatorul meu vine şi-mi spune: domnule, eu de mâine nu-ţi mai iau laptele. Ce pot eu să fac? Sigur, aş putea o lună de zile să-l mulg şi să-l arunc. Economic, aş rezista. Ei, dar nu pot să fac lucrul acesta la nesfârşit pentru că majoritatea animalelor le am gestante, da?
Cu durere vă spun că m-am consultat cu prieteni de-ai mei, cu medici veterinari, cu profesori veterinari de la universitate din Cluj. Măi, frate, cum pot să le fac pe vacile astea să avorteze? Să nu le produc nici suferinţă şi să nu mor nici eu o dată cu ele. Cum să le fac să avorteze să le pot da la abator?
Am un lot de 80 de juninci, o frumuseţe! Am adus material seminal din Elveţia. Junincă de Bălţată Românească, la prima fătare, dă 36 de litri de lapte. Am stopat însămânţarea la ele. Deci aceasta este situaţia.
Domnule ministru, dezastrul de-aici derivă. De multe ori am auzit sfaturi precum: domnule, trebuie să vă reduceţi costul de producţie. Haideţi să vă spun cum e cu reducerea costului de producţie. Cooperativa Someş-Arieş din Cluj ştiţi bine că a redeschis fabrica pentru proiectul acela naţional, brânza de Năsal, după ce a fost abandonat de către o multinaţională. Încă nu începuse bine activitatea până a venit o ofertă din Germania, pe filiera Polonia, de brânză cu un leu şi douăzeci kilogramul. Un leu şi douăzeci kilogramul era oferta de brânză! Domne, zice, numai s-o ambalaţi, o daţi voi cu cât vreţi, unde vreţi, vorbiţi cu supermarketurile unde pun ele preţul propriu! Se ştie bine cum e procedura. Cum aş putea eu să manageriez activitatea mea din ferma mea ca să fiu competitiv aici? Există cineva care ar putea fi competitiv! Isus Cristos care a înmulţit pâinile, şi peştele şi a făcut din apă vin! El singur cred că ar putea să fie competitiv în aceste condiţii. Dar nu noi, pământeni şi fermieri în România.
Vă e frică domnilor din comerţ că nu o să aveţi materie primă pentru activitate? Păi vă spun eu: s-au făcut ferme de porci pe instalare de tineri fermieri. Păi mor porcii de bătrâneţe în fermele lor. Mor de bătrâneţe că n-au unde să-i dea. Cunosc cazuri, dacă vreţi vă duc în asemenea ferme.
Ne paşte un mare pericol. Zootehnia noastră este, în toate sectoarele, nu numai bovina, într-un mare pericol. Dacă zootehnia aceasta va dispărea, ce va face vegetalul? Pentru cine va produce vegetalul? Va avea două posibilităţi: să vândă materie primă, pe preţ de nimic, undeva în afară, sau să nu mai producă. În felul acesta ce se va întâmpla cu pământul? Vă spun eu: pământul va deveni o povară. O dată devenit acest pământ al nostru o povară, proprietarul lui, ţăranul nostru va dori să-l vândă. Cui i-l va vinde? Nici nu mai sunt persoane cu nume şi prenume căruia să-l vândă. Sunt aşa numitele fonduri de investiţii! Numai bunul Dumnezeu ştie cine este în spatele lor! Vor cumpăra acest pământ al nostru. şi-l vom da, pământul acesta al nostru!
Domnilor, pământul este însăşi ţara! Dacă-l dăm şi pe acesta, oare nouă ce ne mai rămâne?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.