Colecționarii și iubitorii de artă ar trebui să fie atenți când cumpără ceva de la „serioasa” casă de licitații Artmark. Cei de acolo, pe lângă că vând lucrări valoroase valoroase sau doar interesante, mai strecoară și gogoși. ”Experții” casei de licitații încep să intre în domenii care îi depășesc total. Și se întrec în gafe și chifle. Pictura europeană este un domeniu plin de scăpări pentru acești imposibil de numit specialiști. La una din ultimele licitații fac niște greșeli incredibile vizavi de un artist născut pe teritoriul României. Este vorba despre Becskereki Szabo Gyorgy. Ei îl numesc „Szabo Rudolf”. Numai că Szabo Rudolf, cum scriu acești habarnişti pe site-ul lor, nu există. Există un alt artist Rudolf Negely, comercializat cu succes, dar și cu cîntec de cei de la Artmark. Dar povestea pictorului și a lucrărilor lui Rudolf Negely este subiectul unui articol separat pe care îl vom publica în săptămînile următoare.
Să revenim la inventatul ”Rudolf Szabo”, semn că experții de la Artmark sunt pe lîngă subiect. Așa se și explică faptul că ei leagă vânzarea inexistentului Szabo Rudolf de „Licitația unei galerii transilvănene”. Care galerie? Dumnezeu cu mila! Tupeu tipic omului nepriceput!
E cazul ca oamenii să se trezească din povestea pe care o vând cu insistență acești amatori consacrați, numiți „Artmark”.
Pentru cei care chiar vor să știe despre cine e vorba în această lucrare, pe care au vândut-o impostorii, propunem mai jos o scurtă biografie a artistului. Apropos, este un artist pe care l-am descoperit în urmă cu circa 15 ani, fiind necunoscut pe piața de artă, promovând lucrările sale în case de licitații internaționale cu succes. Valoarea materială a lucrărilor artistului din Becicherecu Mare, este mult mai mare decât prețul obținut de acești indivizi din casa de licitații menționate mai sus. Așadar Szabo Rudolf este de fapt Szabó György, Becskereki (30.08.1920, Nagybecskerek / Zrenjanin – 14.06.1963, Muraszombat / Murska Sobota). Pictorul a fost înmormântat la Novi-Sad.[1]
Şi-a inaugurat prezenţa pe scena artistică în 1936, în cadrul unei expoziţii a talentelor, la Novi-Sad. Ziarul „Híradó” din Nagybecskerek l-a prezentat drept un copil-minune. Cariera sa artistică a fost influenţată de profesorul său de desen Alekszandar Lazsecsnikov – un pictor rus emigrat, respectiv Gyenes Viktor – avocat cu înclinaţii artistice din Nagybecskerek. Acesta din urmă i-a asigurat accesul la literatură artistică şi l-a sprijinit financiar în vederea afirmării artistice.
A început cu studii de istoria artei la Zagreb, iar apoi, între 1941-1943, a fost bursier Eötvös la Budapesta, studiind limba şi literatura maghiară, respectiv literatura slavilor de Sud.
A renunţat la bursa Eötvös şi, din 1944, a susţinut prelegeri de grafică şi artă plastică în cadrul secţiei Agitprop a Frontului de Eliberare Populară din Banatul de Nord. În luna mai 1945 a organizat prima expoziţie de artă plastică antifascistă din Yugoslavia. Din 1946 a fost profesor al Academiei Profesorale din Novi-Sad, iar din 1959 angajat al catedrei maghiare din cadrul Universităţii din Novi-Sad, ca profesor de literatură maghiară veche. În 1962 obţine o diplomă la această universitate, iar postum, în 1964, îi este decernat premiul „Híd”.
După 1945 el a fost cel care a organizat prima expoziţie de artă plastică la Petrovgrad (Nagybecskereken). De asemenea, a selectat, din creaţia artiştilor maghiari din Yugoslavia, materialul pentru expoziţia de artă plastică organizată în cadrul Jocurilor Omagiale Maghiare de la Palics / Palicsi Magyar Ünnepi Játékok – principalul eveniment cultural al populaţiei maghiare din Yugoslavia.
A publicat critică de artă pentru prima dată în „Kalangya”, în 1943, moment după care a scris constant despre expoziţii şi artişti – atât artişti maghiari din Vojvodina şi yugoslavi, cât şi din Ungaria. A scris studiul „Pictori, sculptori”, în care prezintă începuturile, tradiţiile şi dezvoltarea artei plastice maghiare din Vojvodina.
După 1945, între activitatea sa în viaţa publică şi activitatea didactică, i-a mai rămas mult mai puţin timp pentru pictură şi grafică.
Prima perioadă a ccraţiei sale artistice este numită de autor „naturalistă”, tablourile sale fiind copii fidele ale naturii. A fost influenţat iniţial de către Van Gogh şi Gauguin, iar mai târziu de Matisse şi Picasso.
Timp de 10 ani doar a pictat, utilizând culori din comerţ. Încă nu a realizat grafică, dar linia a început să domine în operele sale.
Titi Cladovan
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3455485397814048&id=100000578659528
Ce as face eu daca as avea bani pentru arta? In primul rand, nu as cumpara numele artistilor, ci operele lor. De exemplu, nu as cumpara in veci un Picasso sau un Modigliani, dar as cumpara orice pictura de Rubens, Rafael, Tiepolo, Canaletto sau Veronese, pentru ca tot ce au creat acesti pictori sunt adevarate capodopere de arta. Pot sta ore in sir, nemancat, in fata unui peisaj de Jan Dirksz Both, dar nu pot rezista nicio secunda in fata unei zugraveli de Francis Bacon. In al doilea rand, as fi foarte atent de la cine cumpar, pentru ca toate casele de licitatii sunt tepare, fara exceptie. In al treilea rand, m-as documenta cat as putea de mult despre un artist si opera lui, inclusiv despre tehnica si materialele folosite. In al patrulea rand, nu as plati in veci un pret pentru un tablou reastaurat ca pentru unul autentic, nerestaurat, decat daca restauratorii ar fi ei insisi niste maestri.
Pai, nu e nicio teapa!Dimpotriva, cumparatorul a facut o afacere buna!
Ei îl numesc „Szabo Rudolf” in loc de Szabo Gyorgy,sa fie mai rudolfian -maghiar, „Gyorgy”facand trimitere la Gheorghe si oare cati „Gheorghe”,cat”Ioni””Vasile” etc.n-au ascuns epocile si meseriasii lor pentru cresterea numarului la numaratoarea falsa .Autorul, dl.Toto Cladovan promotorul adevaratului artist si nume in expozitii peste hotare,dezvaluie (si)capacitatea „speciala si concreta” a amatorilor consacrati, „experti”de la Artmark de a prezenta tabloul dlui.Szabo Gyorgy drept al unui inexistent „Rudolf” ca facand parte din „licitatia patrimoniului unei galerii transilvanene”inexistenta si ea,adica capacitatea de a consacra minciuni publice in domeniul arte,picturii etc.Pe langa inapetenta de a ne ocupa de toate minciunile lor, ar insemna ca noi romanii sa nu avem timp realmente deoarece aproape in intregime ar fi consacrat minciunilor lor,vorbesc in general si in special la preocuparea nesantoasa a maghiarilor de aici si de peste tot de a-si promova orice firicel de minciuna inclusiv,iata,in licitatii false.Salut Comunitatea Romanilor din Serbia,toti romanii, copii, batrani, invatatori,organizatori si participanti la mentinerea romanismului,a limbii si spiritului nostru in Rep.Serbia.In afara de Becicherecul Mare din Voivodina unde s-a nascut pictorul Szabo Gyorgy,exista Becicherescul Mic in Banat,la noi,deci o buna si istorica vecinatate.
De ce numiți în articol după anul 1920 Becicherecu Mare cu denumirea Austro-Ungară, Nagybecskerek? Și seriale culmea de istorie din televiziuni vorbesc desptre întâmplări de la ani 1700 numindu-le în Austro-Ungaria. Austro-Ungaria s-a format în anul 1867 și a dispărut faptic în finalul anului 1918 și juridic definitiv prin Tratatul de la Trianon în anul 1920! Nu a durat nici 60 de ani!!! Nu de alta, dar grafia numelor și a denumirilor de localități în Ungaria este strict maghiară, Jules Verne se chiamă Verne Gyula, Cluj-Napoca, Kolozsvar. În același timp noi românii la localitățile de pe hârțile interbelicele Macău și Bătania, unde vinde bunicul meu în anii 30, la târg confecții din croitoria proprie, le spunem Mako și Battonya! Nu cred că în altâ țară de pe pâmânt decât România miniritățile să-și folosească grafia proprie. Nu cred că românii din Serbia își scriu numele cu litere latine cum scrie pe liceul lor din Timișoara cu litere chirilice? Regulile Statului Român sunt facultative pentru minoritâți?
A propos de amatori consacarati. Nagybecskerek se scrie frumos in romaneste, asa cum ii spun localnicii: Becicherecul Mare. Cel Mic se gaseste in Romania, in judetul Timis, adica tot in Banat, care e teritoriul istoric comun. Si, ca sa fie pace, azi i se spune Zrenjanin, botezat fiind de comunistii iugoslavi dupa eroul rezistentei Žarko Zrenjanin. Apoi, daca scrii Vojvodina, cu j, in loc de Voievodina, scrie si Iugoslavia (cum e corect in romana) ca Jugoslavia, in nici un caz cu Y, care e in engleza. Daca tot ne straduim sa scriem pe teme culturale… Zdravo!
Noi o Vrem pe Madonna ! Unde ? , in Galerie ? Nu ! , Pe Stadion , la Concert !